Era sărbătoare la Ierusalim. Evreii s-au adunat să celebreze Ziua Cincizecimii, Sărbătoarea săptămânilor sau a secerișului. Își aminteau despre darea Legii pe Muntele Sinai și mulțumeau lui Dumnezeu pentru roadele câmpului.  ”Se aflau atunci în Ierusalim Iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer.” /F.A. 2:5/. Așa raportează doctorul Luca momentul sărbătorii ca să înțelegem că acest eveniment era unul global, având de-a face cu întreaga rasă umană. Dumnezeu alege să folosească această ocazie ca să facă public faptul că cea de-a treia persoană din Sfânta Treime Își începe lucrarea și inaugurează dispensația Duhului Sfânt și vremea  Bisericii lui Isus Christos pe pământ. S-a terminat legământul cel vechi și a început cel nou. S-a sfârșit vremea legii și a început epoca harului. A apărut în istorie o nouă eră: era Bisericii. O adevărată revoluție care schimbă radical viața, societatea și relațiile dintre oameni. Dar ce aduce nou Duhul Sfânt când coboară pe pământ?

1. UN MESAJ NOU. Orice orânduire și orice instituție când apare în istorie își începe misiunea având un program și un mesaj pentru popor. Dumnezeu procedează la fel. Îi scoate pe ucenici în față și-L trimite pe Petru drept purtător de cuvânt ca să facă de cunoscut programul și mesajul Lui pentru rasa umană. Dacă urmărim predica din Fapte 2 remarcăm argumentele cu care Petru vine în fața poporului, concluzionând în versetul 36: ”Să ştie bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus, pe care L-aţi răstignit voi.” Proclamația Împărăției este cristologică și cristocentrică. Mesajul ei este format din 2 cuvinte: ”Acest Isus.” De peste 2000 de ani El este EROUL care a schimbat istoria și care face istoria. Era noastră este era lui Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu, iar societatea Lui este Biserica lui Isus Christos. În biserici și catedrale, în săli și pe stadioane, la radio și televiziune, prin misionari și literatură, cel mai răspândit mesaj este ”Acest Isus!” Slăvit să fie Numele Lui! Întrebarea mea pentru tine este: ”care este mesajul pe care-l transmiți tu altora despre EL?”

2. UN OM NOU. Inaugurarea Împărăției este marcată și de apariția omului potrivit pentru ea. Iată cum arată el: ”Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni. Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.  Toţi cei ce credeau, erau împreună la un loc, şi aveau toate de obşte.  Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia. Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi. /F.A.2:41-45/. Versetele de mai sus sunt suficiente pentru a privi portretul unui pocăit adevărat, om născut din nou, ambasador al Împărăției lui Dumnezeu în lumea aceasta. Viața primilor creștini a avut un impact extraordinar asupra oamenilor din jur încât aceștia au rămas uimiți spunând că: “Oamenii aceştia … au răscolit lumea,!”/F.A. 17:6/. În altă parte remarca autorităților este fără replică: ”s-au mirat, întrucât ştiau că erau oameni necărturari şi de rând; şi au priceput că fuseseră cu Isus.” /F.A. 4:13/. Așa a fost atunci dar cum stăm noi? Apostolul Petru ne întreabă /2 Petru 3:11/: ”ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă?”

3. UN MOD DE VIAȚĂ NOU. Când Duhul Sfânt naște din nou pe cineva viața lui nu mai este la fel ca înainte. Sinteza traiului de fiecare zi al primilor creștini îți taie respirația: ”Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.” /F.A.2:47/. Relația cauză-efect funcționează perfect. În adunare: “lăudau pe Dumnezeu,”  iar afară ”erau plăcuţi înaintea întregului norod.” Urmarea: ”Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.” În concluzie înțelegem că ei trăiau pentru slava și gloria lui Dumnezeu și pentru mântuirea oamenilor. Se pare că trebuie să ne întoarcem la crezul și traiul primilor creștini nu numai teoretic (ne numim creștini evanghelici neoprotestanți dar asta nu-i destul), ci și practic, trăind ”fără  prihană, fără vină și în pace.” /2Petru 3:14,b/. Pe ceasornicul lui Dumnezeu e târziu. Nevoia de trezire este urgentă. Nu crezi că ar trebui să înceapă cu tine? Dumnezeu să te binecuvinteze să spui DA chiar acum. Amin!

RUGĂCIUNE

Fii slăvit Tată pentru Duhul Sfânt care a fost revărsat peste omenire și care inspiră lucrarea Ta pe pământ. Mulțumim pentru că El înnoiește toate lucrurile când este acceptat în viața cuiva. Te rugăm să ne ajuți să trăim ca și creștini adevărați și să te folosești de noi în așa fel ca cei din jur să te vadă pe tine și să se pocăiască. Amin!

”Ziua Mamei” sau “Mother’s Day” este ziua când ne adunăm să mulțumim lui Dumnezeu pentru ființa care ne-a adus în lume. Lumea laică onorează persoana mamei dar copiii lui Dumnezeu Îl onorează pe El pentru mamele lor. Această sărbătoare are loc peste tot în lume cel mai adesea în lunile Martie și Mai din fiecare an. Sărbătoarea modernă a zilei mamei a avut loc în America prima dată în 1908 când Anna Jarvis a ținut un moment special în onoarea mamei sale în Grafton, West Virginia.  Apoi ea a început o campanie pentru recunoașterea ”Mother’s Day” ca o sărbătoare națională în SUA, iar Președintele Woodrow Wilson a promulgat legea  care consfințește a doua duminică din luna Mai ca fiind Ziua Mamei (Mother’s Day).Nu găsim în Scriptură referiri cu privire la o sărbătoare a mamei dar faptul că creștinii au acceptat să aibă o zi în care mulțumesc lui Dumnezeu pentru ființa numită MAMA este mai mult decât bine venit. Porunca a cincea din Decalog ne cere să-i prețuim pe părinți și este preluată de Domnul Isus, iar mai târziu Apostolul Pavel  o subliniază în scrierile lui: “Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” – este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă – “ca să fii fericit, şi să trăieşti multă vreme pe pământ.” /Ef. 6:2-3/. Cum ar trebui să arate o mamă care atrage de la sine respect și cinste? Vă invit să ne oprim astăzi la mama lui Moise și să regăsim în descrierea biblică portretul unei mame adevărate. În timp ce  creionăm imaginea ei lasă imaginația să te poarte spre casa de pe ulița satului în care te-ai născut și unde – poate – mai locuiește măicuţa ta dragă. O mamă adevărată este:

1. Credincioasă. ”Prin credinţă a fost ascuns Moise …” /Evrei 11:23,a/. Ceea ce o califică pe femeia care s-a căsătorit și devine soție, apoi naște copii și devine mamă adevărată este credința ei în Dumnezeu. Iochebed, mama lui Moise n-a uitat că Dumnezeu a poruncit  “Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul …” /Gen 1:28/ și împreună cu Amram, soțul ei au crezut că trebuie să împlinească pretenția lui Dumnezeu într-o vreme când era riscant să ai copii. ”Fiii sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El.” /Ps. 127:3/ spune Scriptura și o mamă autentică crede și înțelege ceea ce spune Domnul. Trebuie să ai încredințarea că Domnul Îți dă copiii și că tot El te ajută să-i crești pentru slava și Gloria Numelui Său. ”Credința vede invizibilul, crede incredibilul și primește de la Dumnezeu imposibilul” explică un om al lui Dumnezeu dimensiunea adevărată a relației omului cu Dumnezeu. În capitolul 11 din Evrei sunt prezentați eroii credinței și este extraordinar să întâlnești și mame adevărate printre ei.

2. Curajoasă. Vremea în care s-a născut Moise a fost foarte critică pentru nașterea de copii. Ordinul faraonului era clar: orice copil evreu de sex masculin trebuia omorât. Dar Moise s-a născut prin credinţă și trebuia salvat de la moarte. Părinții lui având viața ancorată în Dumnezeu: ”nu s-au lăsat înspăimântaţi de porunca împăratului.” /Evrei 11:23,b/.  Credința inventează soluții. În Exod 2:1-10 Scriptura relatează felul în care o mamă credincioasă are curajul să-și salveze fiul și să-L pună pe Dumnezeu la probă, iar El onorează acest curaj adevărat. Este vremea când copiii sunt omorâți cu milioanele prin avort dar sunt și mame adevărate care au curajul să nască copii și să-i crească pentru slava lui Dumnezeu.

3. Conștientă. Dumnezeu onorează întotdeauna credința și curajul mamei și redă copilul găsit între trestiile Nilului tocmai ei ca să-l crească. Ce onoare dar și ce responsabilitate! O sclavă evreică ajunge să-și crească copilul în palatul regal al Egiptului!  Avea totul ca pe tavă. Mama lui Moise însă este conștientă că viața și viitorul copilului ei înseamnă mai mult decât prosperitatea și civilizația Egiptului și că sufletul copilului era mult mai important decât valorile acestei lumi. Ei, evreii erau ”proprietatea” lui Dumnezeu și scopul vieții lor era să ajungă într-o altă țară de aceea a imprimat în mintea și-n inima copilului ei credința că într-o zi vor părăsi Egiptul. Iată cum a înțeles Moise acest adevăr: ”Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire.” /Evrei 11:24-26/. Ce lecție și ce perspectivă pentru Moise. Și asta pentru că a existat o mamă credincioasă și curajoasă care a rămas responsabilă(conștientă) toată viața de misiunea ei! Cum stau lucrurile în dreptul tău ca mamă(tată) care ai copiii alături?

RUGĂCIUNE

Tatăl Nostru din Ceruri te slăvim pentru ființa prin care ne-ai dat viața, ființă al cărei nume este MAMA. Te rugăm să o binecuvintezi cum ști Tu mai bine; să-I dai sănătate și pace și să o Ții credincioasă până la sfârșit.Iar nouă, dă-ne sensibilitatea să o cinstim și să o prețuim. Amin.

Sărbătorim a doua oară în anul 2013 Învierea Domnului Isus din morți. Suntem români și prin originea  noastră suntem legați de creștinismul răsăritean care are un calendar diferit de cel apusean. Nu există probe care să anuleze evenimentul cosmic al Învierii. Există dovezi fără număr că ceea ce spune Scriptura s-a întâmplat cu adevărat și că Domnul Isus a înviat, iar acest lucru a schimbat istoria pentru totdeauna. Avem slujbe de înviere și ne salutăm (încă) cu ”Christos a Înviat” dar în afară de aceste valori ce impact are Isus cel viu în inimile și existența noastră zilnică? Dacă Învierea este doar o sărbătoare ce o ținem o singură dată pe an este prea puțin. Cred că pentru un adevărat urmaș al Domnului Isus Învierea ține 365 de zile pe an. Este mai mult decât un praznic cu ouă roșii, cozonac și carne de miel; este un mod de viață care provocă la o trăire de excepție în care Isus cel viu se manifestă vizibil și în mod permanent. Vă invit să parcurgem câteva provocări ale Învierii și să ne autoevaluăm viața de pocăit în lumina Cuvântului.

1. Învierea aduce har. Expresia ”La sfârşitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii …” /Matei 28:1/ este dovada că s-a sfârșit dispensația legii și a început epoca harului. S-a terminat cu Sabatul și a început ziua dintâi a săptămânii. Amin! ”Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.” este asigurarea clară a Scripturii din Ioan 11:7 întărită de Apostolul Petru la Consiliul de la Ierusalim:  ”Credem că noi, ca şi ei, suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus.” /F.A. 15:11/. Ești liber să trăiești prin har dar nu să risipești harul Lui, ci în mod responsabil ”s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie” /Tit 2:12/. Când saluți pe semenul tău cu ”Christos a înviat” gândește-te la faptul  că viața ta trebuie să dovedească vorbele tale, altfel ești un ipocrit și mergi în iad.

2. Învierea răspândește Lumina. Toți evangheliștii ilustrează acest adevăr și-l descriu în cel mai plastic mod prin expresii de felul: ”când începea să se lumineze” /Matei 28:1/; ”pe când răsărea soarele” /Marcu 16:2/; ”dis-de-dimineaţă” /Luca 24 și Ioan 20/. La Înviere s-a terminat cu întunerecul păcatului. Cel ce S-a prezentat ca fiind ”Lumina lumii” revine din moarte ca să răspândească Lumina. Dar vrea să o facă folosindu-se de urmașii Lui. Așa a spus în Predica de pe munte: ”Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” /Matei 5:14-16/. Cum stau lucrurile în dreptul tău? Dar în casa ta și-n adunarea la care mergi?

3. Învierea te provocă la mărturie. După ce le-a prezentat argumentele Învierii îngerul se grăbește să le spună: ”duceţi-vă repede de spuneţi…” /Matei 28:7/. Învierea nu poate fi ținută ascunsă: trebuie proclamată cu putere. Noi suntem gura Lui în vremea pe care o trăim. Este așa de importantă această slujbă, încât înainte de a pleca la cer Mântuitorul întărește în termeni categorici acest lucru: ”Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile” /Matei 28:19/;  ”Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.” /Marcu 16:15/; ”Voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.” /F.A. 1:8/. Au făcut-o și o fac milioane de urmași ai Celui Viu, unii chiar cu prețul vieții. A venit rândul tău! Dacă vei tăcea, vor striga pietrele.

 4. Învierea te invită la părtășie. După dimineața Învierii Domnul Isus n-a dispărut, ci I-a căutat pe ucenici și I-a provocat la părtășie. Nu poate fără noi; am devenit obiectul dragostei Lui și este interesat să ne întâlnească: “Iată că El merge înaintea voastră în Galilea.” /Matei 28:7/. Nu la Ierusalim, nici la templu. S-a terminat cu religia jertfelor și a ritualurilor. Cu Cel Înviat te întâlnești pe coordonatele părtășiei și a dragostei. ”Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” /Ioan 13:35/. Felul de trai al creștinilor a fost și rămâne cea mai puternică mărturie că Isus e viu.

5. Învierea îți oferă o perspectivă sigură. Învierea Lui este garanţia învierii noastre. Apostolul Pavel argumentează Învierea  la 1 Cor. 15 și exclamă sigur și fără nici o îndoială când strigă: ”Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi.”/v.20/. Pârga reprezintă primul rod care anunță recolta. ”Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” /1 Tes.4:16-17/. Nici o umbră de îndoială și nici un fel de teamă în fața morții. Isus e viu în veci. Aleluia! Cei ce se încred în El până la capăt vor împărtăși soartea Lui: adică vor învia!

RUGĂCIUNE

Ce glorios și veșnic ești Tu Doamne. Tot ce-ai spus ai împlinit și vei împlini. L-ai înviat pe Fiul Tău, Cel care a gustat moartea ca să ne salveze. Fă ca puterea învierii să producă în noi har, lumină, părtășie, mărturie și certitudine ca să trăim frumos în așa fel ca cei ce ne văd să se împace cu Tine și să învieze din păcat. Amin!

”Biblia este caietul de cazuri al lui Dumnezeu” spunea un slujitor al Său. Așa cum un medic ține un caiet în care notează cele mai reprezentative cazuri din cariera sa, tot așa Scriptura surprinde cele mai elocvente mărturii despre felul în care Creatorul Își revelează persoana și puterea Sa în relația cu omul pe care L-a creat. În această meditație urmărim ”niște oameni” care au rămas mărturie pe paginile Bibliei pentru felul în care s-au raportat la nevoile celor din jurul lor dar și la Domnul Isus. Sunt anonimi deoarece Cuvântul lui Dumnezeu prin expresia ”niște oameni” extinde prestanța lor la toți urmașii sinceri  dedicați ai Mântuitorului. Așadar, eu și cu tine suntem ”niște oameni” de care Domnul Isus dorește să se folosească pentru a-Și slăvi Numele. Vă invit să ne apropiem sincer de relatarea biblică și să urmărim împreună care sunt valorile promovate  de acești 4 ”purtători de poveri” anonimi, valori care-i califică pentru mărturia de excepție rămasă  în evanghelie. Apoi, privind la ei, haideți să ne întoarcem și să ne lăsăm cercetați de Duhul cu privire la viața și slujirea noastră ca și creștini în secolul 21. ”Portretele” lor arată câteva lucruri speciale care atrag atenția:

1. Oameni cu viziune. /văd nevoia/. Oameni care n-au trăit degeaba. Au avut o privire ”distributivă,” adică nu le-a scăpat nimic care să nu fie observat. Au văzut oamenii din jurul lor și n-au trecut nepăsători pe lângă ei. Au sesizat însă și nevoile lor. Exact ca și ”Rabinul din Nazaret.” Când  întreg orașul era la evanghelizare, 4 oameni colindă străzile rămase pustii într-un mod ciudat: purtau o targă cu un om neputincios. Nu doreau să piardă ocazia ca să-l ducă la Domnul Isus. ”Am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.” /Matei 25:35-36/. Acestea sunt lucrurile pe care Învățătorul pretinde să le facem și după care ne va judeca. Lucruri simple pe care le poate face oricine. Nimeni nu se va putea justifica la judecată cu privire la slujirea la care a fost chemat. ”Ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.” /Matei 25:40/. Domnul Isus se confundă cu cei mai neînsemnați și ne va cere socoteală despre felul în care ne-am raportat la ei. Oare tu îi bagi în seamă? Trăiesc peste tot și sunt mereu în calea ta. Trebuie doar să ai viziune pentru ei și inimă pentru a-i ajuta.

2. Oameni cu credință./înțeleg logistica/. Era timp de evanghelizare la Capernaum. Evanghelistul era chiar Domnul Isus. Audiență maximă. În toiul slujbei se întâmplă ceva ciudat: încep să cadă bucăți din tavan, apoi se face gaură tot mai mare și o targă cu un paralizat este coborâtă înăuntru. Acum se produce minunea: ”Când le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului: “Fiule, păcatele îţi sunt iertate!” Iar după câteva clipe adaugă: “scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă.”/Marcu 2:5,11/. ”Niște oameni” au crezut iar Domnul Isus ”a zis.” Adică, le-a onorat credința. Rezultatul? Un impact extraordinar!  ”Slăbănogul s-a sculat, şi-a ridicat patul, şi a ieşit afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi, şi slăveau pe Dumnezeu, şi ziceau: “Niciodată n-am văzut aşa ceva!” /Marcu 2:12/. Cum stăm în anul 2013 la capitolul credință? Cuvântul  spune clar că: ”Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!” /Evrei 13:8/. El nu s-a schimbat și nici vremea credinței n-a trecut. Unde sunt atunci oamenii credinței? Domnul Isus vrea să-I vadă, iar după aceea să proclame: ”ridică-ți patul!” Haideți să ne alăturăm ucenicilor și să strigăm sincer: “Măreşte-ne credinţa!” /Luca 17:5/. Amin!

3. Oameni cu pasiune./găsesc soluția/. Sunt perseverenți; nu se dau bătuți. Cronicarul relatează că la casa unde predica Domnul erau: ”aşa de mulţi că nu putea să-i mai încapă locul dinaintea uşii.” /Marcu 2:2/. Aveau scuze să renunțe. Au făcut tot ce au putut până aici dar … asta e! Toată lumea va înțelege situația. Nici vorbă de așa ceva. Credința adevărată este inventivă și are imaginație. Întotdeauna găsește soluții și căi de ieșire din impas. De-asta se numește credință pentru că ea merge mai departe atunci când soluțiile omenești se termină. ”Au desfăcut acoperişul casei unde era Isus, şi, după ce l-au spart, au pogorât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul.” /Marcu 2:4/. ”Specialiști în imposibil!” Așa sunt pocăiții adevărați. Nu i-au putut opri nici prigoana, nici fiarele, nici deportarea și lagărele comuniste. Nimic. Au trăit și trăiesc pentru un singur scop: ca să-L slăvească pe Domnul! Așa că, privind în Cuvânt și la aceia care l-au trăit, strigătul acestei meditații este:”Tot ce faceţi, să fie făcut cu dragoste!”/1Cor. 16:14/.Iar când va sosi ”ziua socotelilor” și ”se vor citi numele” aș vrea să ne întâlnim ACOLO.”Ca niște oameni” care am trăit după voia lui Dumnezeu. Atât!

RUGĂCIUNE

Tăticule mulțumim pentru provocarea de a fi atenți cu semenii noștri și la a acționa prin credință pentru salvarea lor. Dă-ne un duh de pasiune și dedicare ca să fim martori vii și astfel să grăbim venirea Ta.Slavă Ție că ne asculți și ne binecuvântezi. Amin!

Planeta Pământ este câmpul de bătălie între forțele răului și ale neprihănirii. Sunt nenumărate referiri în Biblie asupra acestui adevăr. Capitolul 4 din Matei și Luca, Iov (capitolul 1și 2), Daniel capitolul 10 și Apocalipsa conțin aprecieri clare asupra acestui subiect.  Viața unui creștin adevărat nu este ”la dolce vita” petrecută în hamacul nepăsării și al lipsei de preocupare. Dimpotrivă, un copil al lui Dumnezeu înțelege din start că pocăința înseamnă ”bătălie spirituală” pe care trebuie să o porți toată viața dar nu cu oamenii. Ea se duce pe un alt plan și cu dușmani invizibili. Când ai ieșit de sub autoritatea Diavolului prin pocăință și credință, el nu renunță ușor la tine. Va încerca să te aducă iarăși sub comanda lui și va folosi cele mai rafinate mijloace ca să te posede din nou. Dar nici Dumnezeu, noul tău Stăpân nu rămâne indiferent cu privire la persoana și viața ta cea nouă. Prin Cuvântul Lui, El dorește să te pună în gardă și să te pregătească pentru a nu fi surprins de atacurile Celui rău. Iată de ce punem accent pe rugăciune și post, părtășia sfinților și studierea Cuvântului ca unelte de luptă împotriva puterilor întunericului și a duhurilor din locurile cerești. Mai ales în contextul românesc în care reprezentanții puterilor întunericului se afișează la scenă deschisă prin vrăji, descântece, ghicitorii, blesteme, farmece, deochi, magie și alte forme de manifestare a acestor puteri. De aceea, haideți să mergem la Scriptură și să urmărim care sunt dușmanii sufletului și cum pot fi ei localizați? Apoi să vedem cum trebuie să procedăm ca să avem biruință asupra lor.

1. Dușmanul din tine /Eul/. Ființa umană are o structură trinitară (1 Tes. 5:23; Evrei 4:12): duh, suflet și trup, fiecare din aceste entități având un rol bine stabilit. Duhul reprezintă partea superioară a ființei umane prin care se ia legătura cu Dumnezeu. Romani 8:16 spune că ”Duhul adeverește împreună cu duhul nostru …” Prin el recepționăm mesajele de la Dumnezeu atunci când suntem ”pe recepție” și comunicăm pe aceiași ”lungime de undă.” El se manifestă prin conștiință, intuiție și comuniune. Sufletul este secțiunea de mijloc, între duh și trup. Are în structura lui rațiunea, sentimentul și voința. Trupul este diviziunea inferioară prin care ne raportăm la mediul înconjurător prin cele 5 simțuri: auz, văz, miros, gust și pipăit. (Se zice că  există și al șaselea simț – bunul simț – dar că e pe cale de dispariție). Prin trup omul comunică cu exteriorul și firea lui cere ”ce văd ochii.” De exemplu: firea spune ”mi-e sete, vreau o bere;” duhul spune că Dumnezeu a făcut apa pentru a potoli setea; sufletul decide dacă ascultă de duh sau de trup. Alt exemplu: ochii văd nevasta altuia și firea o poftește; semnalul de Sus este că Dumnezeu a rezolvat problema sexului prin căsătorie cu o singură femeie toată viața; sufletul va decide de cine ascultă. Ești rănit de altul. Firea cere să-ți faci dreptate; duhul spune să-L lași pe Domnul să facă dreptate; sufletul va trebui să dea câștig de cauză unuia din cei doi. Ești obosit. Trupul spune să stai acasă și să nu mergi la biserică; duhul spune să nu părăsești adunarea, iar sufletul va decide cine are dreptate. Porți cu tine de la naștere și până la moarte un dușman care încercă să te chinuie 24/7. Cum să rezolvi problema cu firea? Foarte simplu! La Galateni 6:15 rețeta lui Dumnezeu este clară: ”umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.” Se poate face asta deoarece  ”Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.” /Gal. 5:24/. Mai clar este mesajul din 1 Timotei 6:11 unde ți spune: ”fugi de aceste lucruri!” Dumnezeu Și-a făcut partea; ”mingea este în terenul tău.” Vezi ce faci cu ea deoarece nu te vei putea scuza în nici un fel în fața dreptății divine

2. Dușmanul din afară /Lumea/. Cuvântul ”lume” are mai multe sensuri. Există lume vizibilă și invizibilă; macrocosmos și microcosmos. Apoi avem de-a face cu lumea animală, vegetală și minerală. Există noțiunea de  lume ca și rasă umană cu mai multe subdiviziuni.Avertizarea din 1 Ioan 2:15-17 este clară: ”Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac.” Când ni se cere să nu iubim lumea nu ni se cere să-i urâm pe oameni ca și indivizi, ci să nu acceptăm infrastructura lumii, concepția ei despre lume și viață, modul ei de trai. Cum se manifestă dușmanul din afară? În tiparele pe care le are lumea, ea vrea să ne înghesuie și pe noi. La egoism lumea-i zice personalitate; zgârcenia a numit-o cumpătare;  lăcomia este spiritul de  economie, iar comoditatea este asociată cu nevoia de odihnă. Cât de șmecher este Diavolul. Așa de ușor îi prinde în plasă pe cei neatenți. Care este remediul împotriva influenței lumii? Să-L lași pe Dumnezeu să te modeleze și să stai în părtășie cu El în studiul Cuvântului și rugăciune cu post. Să-L întrebi zilnic ca și Pavel pe drumul Damascului: “Doamne, ce vrei să fac?” /F.A. 9:6/. Nu uita că ”lumea şi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac.” /v.17/.

3. Dușmanul din văzduh /Diavolul/. Numele lui în limba română înseamnă Adversarul. Este dușmanul binelui și făcătorul răului. În Biblie îl întâlnim sub diferite denumiri de peste 200 de ori: Domnul acestei lumi, Cel rău, Ispititorul, Mincinos și Tatăl minciunii, Șarpele cel vechi, Diavolul, Apolion, Belial, Beelzebul și altele. A fost creat ca arhanghel, unul din cele mai înalte ranguri în creația lui Dumnezeu. Nemulțumit de această poziție a aspirat la poziție de egalitate cu Dumnezeu și a intrat în conflict cu El. Intră în sfera umană în Geneza 3 când înșeală pe Eva și pe Adam. În Iov capitolul 1, Satan este acuzatorul oamenilor buni. În Matei 4, are curajul să-L ispitească pe Domnul Isus. La Matei 12, chinuie doi îndrăciți. În Marcu 4 fură Cuvântul din inima celui ce nu l-a păzit. Intră în Iuda la Ioan 12, iar în Luca 22 îl face pe Petru să se lepede. La fapte 5 îi convinge pe Anania și Safira să mintă. Îl împiedică pe Pavel și-l chinuie în 1 Tesaloniceni 2 și la 2 Corinteni 12. Finalul este la Apocalipsa 22 când este aruncat în iazul de foc. Cu ce vine la noi? Cu mândrie, ură, bârfă, lăcomie, invidie, egoism, duh de judecată. Vine chiar când stai cu Biblia în față la biserică. Nu vine cu crime, beții sau scandaluri. Nici cu gând de curvie sau pornografie. Se apropie cu lucruri nevinovate în aparență. Nu te face agentul lui sub nici o formă. România, ”țară creștină” de la Sfântul Andrei este a doua țară din lume care are facultate de parapsihologie, tocmai în locul unde Iulia Hașdeu făcea spiritism. Acolo se învață toate metodele folosite de Diavolul pentru a ataca Împărăția lui Dumnezeu. Agenții lui apar public pentru a-și prezenta ”marfa.” Cum să ne raportăm la el? Remediul este să luptăm și să nu fugim de pe terenul câștigat. Să ne impunem să ascultăm de Domnul. Apoi, să ne ferim de oamenii și de locurile care ne ispitesc. Să fim conștienți că nu putem să ne împotrivim prin noi înșine. Să cercetăm Scripturile și să luăm sabia Duhului. Să stăruim în rugăciune și post și să facem apel la sângele Domnului Isus și la protecția Lui. La Iacov 4:7 Cuvântul ne asigură:”Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi,” iar Petru continuă:”Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită.  Împotriviţi-vă lui tari în credinţă!”/1Petru 5:8-9/. Dumnezeu te vrea biruitor și pune la dispoziția ta întreg arsenalul Său spiritual. Rămâne să alegi cum vrei să trăiești: învingător sau învins; cap sau coadă; pe culme sau în vale. Alege să fii biruitor. Se poate chiar acum!

RUGĂCIUNE

Tată din Cer! Mulțumim frumos că ne-ai descoperit toate secretele pe care trebuie să le cunoaștem ca să fim biruitori asupra puterii întunericului. Te slăvim că ne Însoțești cu dreapta Ta biruitoare și ne asiguri protecția Ta divină. Cerem în continuare autoritatea Ta de Dumnezeu peste noi și casele noastre ca și peste sfinții din poporul Tău. Întinde-ți mila și îndurarea și peste cei nemântuiți și scapă-I de robia Celui Rău. Amin!

Ai trecut vreodată prin necazuri și probleme? Te-ai simțit eliberat când cineva s-a apropiat de tine și te-a ajutat? Nu există persoană pe pământ care să nu aibă parte cel puțin odată în viață de o situație de criză în care să simtă nevoie de sprijin din partea celor din jur. Tocmai o asemenea situație relatează evanghelistul Ioan în capitolul 21 din Evanghelia lui. Domnul Isus era viu; ucenicii L-au întâlnit dar El nu mai era nonstop lângă ei. Venea și pleca când nu se așteptau. Așa că Petru a decis să revină la viața de dinaintea întâlnirii cu Mântuitorul. Era pescar și într-o seară a plecat la pescuit. Spiritul de turmă ce caracterizează rasa umană i-a determinat și pe ceilalți ucenici prezenți să-l însoțească. Ioan consemnează faptul că: ”Au ieşit, şi au intrat într-o corabie; şi n-au prins nimic în noaptea aceea.” /Ioan 21:3/. Ce tragedie! Petru era pescar de Cartea Recordurilor (a pescuit un pește care a înghițit un ban) dar acum s-a întors cu barca goală. Era noapte (noaptea se pescuia în Marea Tiberiadei) și avea  o echipă de profesioniști în ale pescuitului dar nu a ajutat la nimic. Dimineața erau falimentari. Numai că pe țărm erau așteptați de Cineva: ”Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm” relatează Ioan /21:4/ și această întâlnire avea să schimbe totul. Falimentul se transformă în binecuvântare iar criza devine motiv de prosperitate. De ce îngăduie Dumnezeu crize în viața noastră? Care este intenția Lui cu noi în asemenea situații? Ce scop are El vizavi de noi? Vă invit să urmărim câteva răspunsuri la întrebări care ne frământă adesea și pe noi.

1. Vrea să-ți vorbească. ”Străinul” de pe țărm Îi așteaptă și-i întreabă în modul cel mai gingaș: “Copii”, le-a zis Isus, “aveţi ceva de mâncare?” Ei i-au răspuns: “Nu”. /Ioan 21:5/. Câteodată suntem atât de preocupați de ceea ce facem încât nu mai avem timp să stăm de vorbă cu Domnul. Ni se pare că noi suntem în centrul lumii și că totul se învârte în jurul nostru. În dragostea Lui față de noi El ”ne pune la colț” de multe ori ca să ne facem timp pentru a-L asculta. Aceasta poate să însemne o boală, un accident, probleme cu copiii, nevoi financiare sau de altă natură. Nu te speria când ”treci prin tunel” ci mai degrabă întreabă-L: ”Doamne ce vrei să-mi vorbești prin această încercare?” Câteodată pierd bani și imediat Îl întreb: ”Doamne, unde trebuia să dau și n-am dat?” Că nu pierd banii la întâmplare. În Osea 2:6 primim explicație pentru atâtea lucruri care ni se întâmplă:  ”De aceea iată, îi voi astupa drumul cu spini, i-l voi astupa cu un zid, ca să nu-şi mai afle cărările,” iar în v. 14  mesajul continuă în modul cel mai clar posibil: ”o voi ademeni şi o voi duce în pustie, şi-i voi vorbi pe placul inimii ei.” Poate chiar acum te afli ”în vale,” iar cerul de deasupra ta este de plumb. Bucură-te! Ești în atenția Stăpânului care te caută și vrea să-ți vorbească ca niciodată până acum.

2. Vrea să-ți umple barca. Pentru că au fost realiști și sinceri, Domnul Isus continuă dialogul și Îi sfătuiește: “Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corabiei, şi veţi găsi.” Au aruncat-o deci, şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor.” /Ioan 21:6/. Sunt mirat de faptul că Petru nu comentează în nici un fel. Era un pescar de elită și regula era că în timpul zilei n-ai nici o șansă să prinzi pește în locul acela. Învățăm aici o lecție extraordinară: ”Când îți recunoști starea și asculți sfatul Lui, El te binecuvintează mai mult decât  poți pricepe.” Așa cum am spus deja: de la barca goală te trezești cu belșug de binecuvântări. El știe unde sunt peștii fiindcă I-a creat. Știe unde sunt resursele pentru nevoile tale deoarece El conduce Universul. Dacă trebuie va face ”ferestre în Cer” ca să-ți împlinească nevoile. Cel ce scrie aceste rânduri trăiește în dependență de El și mărturisește că Domnul are ”tone” de resurse și ”vagoane” de binecuvântări pentru toți cei ce se-ncred în El și pun preț pe Cuvântul Lui și pe părtășia cu El. Oprește-te și ascultă! Vrea să-ţi vorbească, iar apoi să-ți umple barca vieții tale cu cele mai alese binecuvântări. De la faliment vrea să ajungi la belșug. Drept dovadă Îți oferă o arvună a ceea ce va urma și te invită la un mic dejun pe țărmul mării.

3. Vrea să te provoce. Inventarul arată că Domnul Isus este ”specialist în imposibil” (cum spunea un slujitor al Lui) și că minunea s-a produs: 153 de pești mari. Dar scopul abundenței nu este doar împlinirea nevoilor personale. Lecția de pe țărm continuă cu provocarea la slujire. În discuția ce o poartă cu Petru, Domnul Isus ne atrage atenția că El are ”mielușei, oițe și oi” /Ioan 21:15-17/ pe care le-a lăsat în grija noastră. Relația cu Domnul implică mai mult decât ”a primi;” înseamnă și ”a dărui.” Înainte de a merge în Ghetsimani, Domnul Isus lasă un testament pentru urmașii Săi: ”Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei.” /Ioan 13: 34-35/. La judecată, Domnul Isus va ține cont de slujirea fiecăruia și de felul în care ne-am raportat la cei din jur: ”Am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.” /Matei 25:35-36/. Relația pe verticală se verifică prin relația pe orizontală. Sunt bucuros că în adunarea unde slujesc am ajuns la ”granița dintre Iudea și Samaria,” și ne gândim cum să ajungem ”până la marginile pământului.” /F.A. 1:8/. Nu știu la care capitol al lecției de pe țărm ai ajuns dar știu sigur că Domnul Isus Cel Viu vrea să-ți vorbească și să te binecuvinteze ca la rândul tău să poți fi de folos altora prin slujirea ta. Motiv suficient de cercetare și de hotărâri noi.

RUGĂCIUNE

Slăvitule Tată îți mulțumesc că ești interesat de mine și de binecuvântarea mea și a casei mele. Recunosc că tot ce am și tot ce sunt este de la Tine de aceea doresc ca viața mea să stea la dispoziția Ta pentru ca și cei din jurul meu să înțeleagă dragostea Ta și să se pocăiască. Ajută-Mă să mă micșorez ca numai Tu să te vezi în toate lucrurile. Amin! 

Prima duminică după cea a învierii Domnului Isus din morți este numită și ”duminica lui Toma”, numele acesta mărturisind despre întâlnirea specială a Celui Viu cu ucenicul sceptic și îndoielnic ce a lipsit de la întâlnire în ziua învierii. Frământări și trăiri interioare de excepție au marcat viața lui Toma și l-au determinat să se întoarcă la Ierusalim ca să-i găsească pe urmașii Mântuitorului și să se convingă de adevărul despre înviere. Evenimentul întâlnirii cu Cel Viu creionează câteva nevoi care își găsesc împlinirea în viața și slujirea lui și-i marchează tot restul existenței pe pământ. Mă gândesc la faptul că experiența lui Toma a fost și este adesea experiența noastră și că  mărturia lui ne poate ajuta și pe noi să depășim circumstanțele cele mai grele din viață. Fără cuvinte el ne lasă să înțelegem ce nevoi profunde are un urmaș al Domnului și cum se pot rezolva ele.

1. Nevoia de părtășie. Omul a fost creat ființă socială și nu se simte bine izolat.Însă evanghelistul relatează că: ”Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus.” /Ioan 20:24/. În aparență nimic vinovat să lipsești de la întâlnirea cu Domnul şi cu sfinții. Că, doar avem și noi nevoie de relaxare și când să te odihnești dacă nu în weekend  pentru că în rest ești alergat în toate părțile. Pierderea lui Toma a fost imensă: ”Ceilalţi ucenici i-au zis deci: “Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: “Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” /Ioan 20:25/. Seamănă cu declarația unui ateu, iar partea necredincioșilor este ”în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.” /Apoc. 21:8/. Iată de ce autorul epistolei către Evrei /10:25/ atrage atenția în modul cel mai serios când scrie:  ”Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei.” Îmi vine în minte mărturia unui frate despre ce a făcut într-o duminică. În loc să meargă la adunare a ales să petreacă cu soția și copilașul lor la râu. Numai că s-au întors acasă cu singurul lor copil în sicriu pentru că s-a înecat sub privirile lor. Pocăiți moderni, treziți-vă! Nu mai folosiți ziua Domnului pentru plăceri și relaxare. S-ar putea să vă coste scump așa cum s-a întâmplat cu Toma. Raportată la câștigul spiritual din Casa Domnului pierderea este imensă.

2. Nevoia de probe. Este foarte greu să convingi pe cineva cu privire la învierea cuiva din morți. Toma a fost categoric când a spus că dorește dovezi și argumente care să certifice adevărul, altfel ”nu voi crede” strigă el. În DEX cuvântul probă înseamnă: ”Confirmare a unui adevăr, dovedire; dovadă, semn, mărturie în sprijinul cuiva sau a ceva.”  Pretenția lui Toma a fost interceptată de Cel Viu și în orarul Lui apare momentul confruntării cu adevărul. ”După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc, şi le-a zis: “Pace vouă!” Apoi a zis lui Toma: “Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna, şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.” Drept răspuns, Toma I-a zis: “Domnul meu şi Dumnezeul meu!” /Ioan 20:26-28/. Toma a fost sincer în dorința lui după adevăr și ”Dumnezeu nu respinge pe căutătorul sincer” spune un autor anonim. Rezultatul a fost cea mai extraordinară dovadă a învierii: trupul lui Christos! Când ajungi să fi confruntat cu trupul lui Christos (Biserica) nu poți decât că rămâi mut sau să proclami ca și Toma: “Domnul meu şi Dumnezeul meu!” proclamare ce reprezintă cea mai sinceră și mai adevărată mărturisire de credință. Domnul Isus este ”Domnul și Dumnezeul tău,” iar tu ești al Lui pentru totdeauna. El este viu, iar dovada este trupul Lui care funcționează și ale cărui mădulare sunt sănătoase. Tu ce fel de mădular ești?

3. Nevoia de provocare. Întâlnirea cu Domnul Isus înviat din morți reprezintă mai mult decât să te convingi de adevăr. Este o provocare pentru slujire. Potrivit însărcinării date de Domnul Isus la înălțare ucenicii au plecat și au propovăduit pretutindeni. Informațiile istorice relatează că Toma a ales să meargă spre est și a ajuns în India unde a murit moarte de martir. Când L-ai întâlnit pe Cel Viu nu mai poți să stai nepăsător; trebuie să faci ceva ca să afle și alții că El e viu. Apostolul Pavel explică și argumentează în modul cel mai clar slujirea lui când scrie:   ”Iată la ce lucrez eu, şi mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine.” /Col. 1:29/. Cum stau lucrurile în dreptul tău? La judecată vom auzi ”vino” sau ”pleacă” în funcție de ceea ce am lucrat pentru El. El este în cer, iar noi suntem mâinile și picioarele Lui; gura,  ochii și urechile Lui aici pe pământ. Noi strigăm că ”Christos a înviat!” Adevăr sigur și de necontestat.  Dar trăiești oare ca și urmaș al Lui în așa fel ca și alții să-L cunoască pe El? Aceasta este cea mai urgentă nevoie în lucrarea lui Dumnezeu. Mingea este în terenul tău. Primește provocarea! Dumnezeu să te binecuvinteze ca să începi slujirea chiar acum.

RUGĂCIUNE

Slavă Ție Tată pentru că numai Tu faci minuni cu adevărat. Ne chemi la părtășie și la mărturie și te rugăm să ne ajuți să acceptăm provocarea de a merge la cei din jur ca și ei să te cunoască cu adevărat. Dă-ne curaj și putere de mărturie și vino cât mai curând. Amin!

”Dar acum, Hristos a înviat din morți, pârga celor adormiți.” /1Cor. 15:20/

Îmi amintesc de vremurile când ne salutam cu ”Christos a înviat.” Unii, ca să facă pe grozavii întrebau: ”L-ai văzut?” Capitolul 15 din 1 Corinteni este pasajul în care Apostolul Pavel argumentează cu precizia unui profesor de matematică evenimentul cosmic al învierii Domnului Isus din morți. Pune în balanță argumentele pro și contra, iar la sfârșit trage linia și exclamă cu toată convingerea că ”Christos a înviat din morți.” Din momentul în care soldații romani au constatat că trupul lui Isus lipsește din mormânt, Diavolul a încercat să anihileze și să distrugă acest adevăr. Trei sunt afirmațiile mai importante cu care Diavolul a ieșit la atac în cursul istoriei și anume:

1. Teoria leșinului. Domnul Isus n-a murit; a fost doar leșinat (în comă) și în răcoarea mormântului s-a trezit și a ieșit afară după ce a dat piatra la o parte.

2. Teoria halucinațiilor. Ucenicii, epuizați după o săptămână de hărțuială au avut halucinații cu privire  la Domnul Isus și au spus că a înviat.

3. Teoria furtului. Este varianta oficială a celor care au făcut gardă la mormânt și care trebuiau să plătească cu viața pentru lipsa de veghere. Au raportat că au adormit, iar ucenicii au venit și I-au furat trupul. Au luat și bani pentru asta! Ciudat!

Istoria a dovedit clar că ISUS A ÎNVIAT și este Viu în vecii vecilor așa cum a profețit Scriptura cu sute de ani înainte. Ne întoarcem la argumentele apostolului și privim la câteva dovezi simple și pe înțelesul tuturor despre faptul că Mântuitorul est viu.

1. Mărturia Scripturii. În primele trei versete din capitolul 15, Fratele Pavel subliniază în modul cel mai clar expresia ”după Scriptură” care în traducere directă înseamnă: ”conform Scripturii.”  Urmăriți cu atenție mesajul: ”Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia, pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas, şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;  că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi.” /1Cor. 15:1-4/. Vrei să ști dacă a înviat Domnul? Citește Scriptura! S-au ridicat oameni hotărâți să contrazică Biblia și să anuleze pentru totdeauna ”mitul” învierii dar au terminat prin a-și preda viața în mâinile Galileanului și a-L sluji viața întreagă. Încearcă și tu!

2. Mărturia Bisericii. Dacă oamenii nu citesc Biblia, cheamă-i la biserică. Apostolii și ucenicii au fost primii beneficiari ai învierii, iar Apostolul Pavel consemnează că Domnul Isus cel Viu:”S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit. În urmă s-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.” /1 C or. 15:5-7/. Ei sunt oamenii care au constituit nucleul Bisericii în ziua Cincizecimii și care (cei mai mulți) au plătit prețul suprem al mărturiei despre un Isus viu. O întrebare simplă se impune de la sine: ”Ați auzit vreodată ca un om care a murit să mai aibă urmași?”  Domnul Isus este viu în veci. El a spus în Ioan 11:25: “Eu sunt învierea şi viaţa.” Viața de după Înviere! Trupul lui Christos! Sunt milioane, milioane, urmașii care se înșiruie în istorie pe urmele Celui Înviat și proclamă domnia Lui în viața lor: ”Sunt un firicel de floare, Lângă crucea cu piroane. / Floarea-i mică, dealu-i mare; / Ce parfum să dea o floare?/ Dar, ca mine, Domnul are milioane! / Sunt o rază din Golgota, / Lângă ţărmuri de oceane; / O scânteie-n vârf de stâncă, / Cine-o vede-n noapte-adâncă?
Dar, ca mine, mai sunt încă milioane! / Sunt un abur care-adie / Şi se pierde prin pustie, / Dar, în ziua ce-o să vie, / Nu un om şi nu o mie, / Dar, ca mine-ar vrea să fie milioane! ” /N.Moldoveanu: ”Sunt un firicel de floare”/. Aleluia! Domnul Isus trăiește în veci, iar urmașii Lui sunt o realitate ce nu poate fi contestată nici înfrântă. Ești și tu unul dintre aceștia? Dacă nu, ușa este deschisă. Vino chiar acum!

3. Mărturia personală. Cei mai mulți oameni nu sunt interesați nici de Scriptură, nici de biserică. Cum putem să-L facem de cunoscut pe Cel Viu la aceștia? Pledoaria apostolului Pavel continuă: ”După ei toţi, ca unei stârpituri, mi s-a arătat şi mie. Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.” /1 Cor. 15:8-9/. Parafrazând mărturia lui putem să declarăm următoarele: ”Vreți să vă convingeți că Domnul Isus a înviat? Ei, bine. Uitați-vă la viața mea. Eu sunt o mărturie a învierii Lui!” Prigonitorul ajunge să fie prigonit din cauza Celui Înviat, iar în 2 Cor. 4:8-11 ne dezvăluie întreaga frumusețe a mărturiei despre Domnul Cel Viu: ”Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru. Căci noi cei vii, totdeauna suntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor.” /2 Cor. 4-9-11/. Ce mărturie de excepție! Ce onoare să-L reprezinți pe El în viața ta! Ce argument de netăgăduit! Viața schimbată prin pocăință este cea mai puternică mărturie că Isus trăiește. Cum stau lucrurile în viața ta? Dar în familia ta? Dar în adunarea la care mergi? A sosit timpul pentru auto evaluare.

RUGĂCIUNE

Tată din Cer! Îți mulțumesc că L-ai înviat pe Domnul Isus din morți și că este viu în vecii vecilor. Mulțumesc pentru mărturia Scripturii și pentru că în istorie încă mărturisesc urmașii Lui. Ajută-mă și pe mine să trăiesc în așa fel încât să fiu o mărturie că Domnul Isus este viu și văzându-L pe El în viața mea alții să se pocăiască astfel ca El să revină cât mai curând. Amin!

În lumea creștină apuseană duminică este sărbătoarea Floriilor. Este ziua în care ne amintim de intrarea Domnului Isus în Ierusalim. Ce sărbătoare și ce eveniment extraordinar. Regele regilor călare pe un măgăruș a intrat în cetatea eternă cu un mesaj unic pentru poporul ales, mesaj respins pe față în săptămâna mare. Osanalele din ziua Floriilor s-au transformat în urletele din vinerea mare. Ura a luat locul bucuriei, iar binecuvântarea a fost înlocuită cu blestemul. Evreii așteptau un Mesia politic, un eliberator de sub ocupația romană. Domnul Isus a venit însă să-i elibereze de sub jugul lui Satan. De-aici conflictul și tragedia de veacuri a unui popor care L-a respins pe Împăratul lui. Scriu aceste rânduri cu gândul că s-ar putea ca următoarea sărbătoare a Floriilor să fie în veșnicie. Copiii lui Dumnezeu așteaptă ”intrarea triumfală” a Mântuitorului în Ierusalimul ceresc și se străduiesc să trăiască în așa fel ca să nu piardă evenimentul cosmic al întâlnirii din glorie. Dar sunt mulți care se numesc creștini, insă nu realizează valoarea acestui eveniment provocator rămas pe paginile Scripturii ca o mărturie. Gândind la revenirea Domnului Isus  vă invit să meditați împreună cu mine la valorile pe care Împăratul le aduce cu el în ziua intrării în Ierusalim.

1. Vine cu durere. ”Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea.” /Luca 19:41/. Dumnezeul întrupat are lacrimi în ochi. Plânge, deoarece dincolo de osanale și aplauze, dincolo de paradă și sărbătoare El vede dezastru și ruine. Este scris că Mântuitorul a plâns de două ori  și de fiecare dată a făcut-o pentru că oamenii erau împietriți și i-au respins mesajul. Câtă durere într-o inimă de tată! Este aceiași durere ca în Osea 11:7-8 când strigă: ”Poporul Meu este pornit să se depărteze de Mine; şi dacă sunt chemaţi înapoi la Cel Preaînalt, nici unul din ei nu caută să se ridice. “Cum să te dau Efraime? Cum să te predau Israele? Cum să-ţi fac ca Admei? Cum să te fac ca Ţeboimul? Mi se zbate inima în Mine, şi tot înăuntrul Mi se mişcă de milă!” Privind în vitrina creștinismului contemporan, oare ce face Domnul Isus: se bucură sau plânge? Dar la ceea ce vede în viața ta și în familia ta cum se manifestă Împăratul?

2. Vine cu mesaj profetic. Lacrimile n-au fost suficiente ca să exprime ceea ce simțea Domnul Isus pentru cetate și pentru națiune. A fost nevoie de un cuvânt profetic clar și direct pe care istoria l-a confirmat că s-a împlinit în anul 70 A.D. când armatele romane au arat cu plugul cetatea eternă: “Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura, şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.” /Luca 19:42-44/. Nu te juca cu Dumnezeu. El are un an de îndurare dar are și o zi de răzbunare. Ia aminte la ceea ce te întreabă:”Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?” /Rom. 2:4/. Ai o singură șansă să eviți mânia Lui: pocăința. Asta înseamnă să te întorci cu fața spre Dumnezeu și să-L accepți în inima ta ca Mântuitor și Domn. Mâine s-ar putea să fie târziu. Astăzi este ziua când ești provocat să-ți faci socotelile și să acționezi.

3. Vine cu autoritate. Domnul Isus este ”blând şi smerit cu inima” /Matei 11:29/ față de cei care vin la El în mod sincer dar ia atitudine fața de cei aroganți și sfidători: ”În urmă a intrat în Templu, şi a început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în el. Şi le-a zis: “Este scris: “Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.” /Luca 19:45-46/. Are răbdare și îngăduinţă pentru îndreptare dar folosește și autoritatea Lui de Dumnezeu ca să pună lucrurile la punct atunci când totul degenerează. Așa s-a întâmplat la templul din Ierusalim. Cum ar proceda El în dreptul tău și al familiei tale? Dar privind la adunarea din care faci parte? Câteodată ”ne pune la colț” tocmai pentru că ne iubește și ne vrea binele. Poporul evreu n-a înțeles prea mult din tot ce s-a întâmplat la Florii și de mai bine de 2000 de ani plătește prețul neascultării lui. Oare tu vei înțelege? Mă rog ca Dumnezeu să lucreze  ”pocăința pocăiților” și  mântuirea celor nemântuiți din generația noastră.

RUGĂCIUNE

Mulțumim pentru lacrimi și pentru cuvânt și pentru autoritatea Ta de Dumnezeu și pentru faptul că folosești totul pentru salvarea și mântuirea noastră. Fă-ne atenți la viața noastră, te rugăm și ajută-ne să înțelegem și să acceptăm corectarea Ta plină de dragoste. Te rugăm din nou să îți amintești de cei dragi ai noștri și să-I mântuiești cât mai degrabă cu putință. Amin.

Meditația aceasta urmează după cea intitulată ”Invitație la odihnă.” Am văzut că poți să trăiești în odihnă și liniște atunci când viața ta este în voia lui Dumnezeu. Cuvântul spune că ”pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” /Fil. 4:7/. Lucrul acesta este adevărat și se întâmplă numai după ce ai primit odihnă, acceptându-L pe Domnul Isus în inima ta ca Mântuitor și Domn. Apoi o să găsești odihnă slujindu-L pe El. La sfârșit vei ajunge să moștenești odihnă împreună cu sfinții în glorie. Dumnezeu și-a terminat partea și lucrarea Lui când a dat pe Singurul Lui Fiu să moară în locul nostru. Însă lucrarea va fi completă doar atunci când și noi împlinim partea noastră. Cum trebuie să răspundem ca să beneficiem în mod practic de avantajele acestei binecuvântări?

1. Să-ți recunoști starea. Promisiunea odihnei este doar pentru ”cei trudiţi şi împovăraţi.” /Matei 11:28/. Domnul Isus nu are nimic pentru cei care se simt ”pe picioarele lor.” El a venit pentru cei care se deschid să primească ajutorul Lui. Dar oare este cineva pe acest pământ care să nu fie trudit și împovărat? Începând de la copilașul din leagăn până la bătrânul aflat în pragul veșniciei, toți oamenii sunt confruntați cu neputințe, singurătate, lipsuri, nevoi, boli, moarte. Unii, însă sunt aroganți și nu vor să-și recunoască starea; alții sunt sinceri și abia așteaptă mâna întinsă a Mântuitorului. Privind în Scriptură aflăm ”căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu”  și că ”plata păcatului este moartea.” /Rom. 3:23, 6:23/. Concluzia care se impune de la sine este aceea că nu există ființă sub soare care să nu fie afectată de păcat și să n-aibă nevoie urgentă de ajutorul lui Dumnezeu. Fii sincer chiar acum și recunoaște că ești muritor și că ești în nevoie de Domnul Isus. În timp ce scriu meditația am primit mai multe mesaje despre situații dificile și care solicită ajutorul în rugăciune. Nu aștepta până ajungi să fii pus ”la colț” și atunci să strigi după ajutor. Domnul Isus te așteaptă chiar acum.

2. Să accepți invitația. El are o invitație specială pentru tine. ”Veniţi la Mine” strigă Domnul Isus de peste două mii de ani,  continuând să ofere oamenilor darul Lui fără bani și fără plată. Înainte de a proclama aceste cuvinte ale vieții, El a vizitat Capernaumul, Horazinul și Betsaida, însă oamenii de acolo se socoteau neprihăniți și au respins oferta Lui. Ca urmare a refuzului lor Domnul Isus a pronunțat un cuvânt de osândă: “Vai de tine, Horazine!” a zis El. “Vai de tine, Betsaido!” /Matei 11:21/. Este teribil să respingi oferta plină de dragoste a Domnului Isus și să suporți consecințele. Când El spune Vai! să ști și să înțelegi că va veni dezastrul. Nu există decât o singură cale adevărată care te duce în cer: ”Isus i-a zis: “Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” /Ioan 14:6/.  Nu există mântuire în afară de Domnul Isus. De aceea este urgent să accepți invitația Lui și să te pocăiești. Oamenii nu pot rezolva problema sufletului tău. Nici religia și nici biserica. Pastorul sau preotul sunt neputincioși. La fel și poliția, tribunalul, dezalcoolizarea sau închisoarea și școala de corecție. Astăzi Domnul Isus strigă: ”Vino!” Mâine s-ar putea să strige ”Du-te de la Mine!” Mingea este în terenul tău și trebuie să te gândești în modul cel mai serios ce faci cu ea.

3. Să schimbi jugul. Există doi stăpâni în Univers: Dumnezeu, Stăpânul absolut și Diavolul, Stăpânul tolerat, îngăduit ”stăpânitorul lumii acesteia.” /Ioan 12:31/. Fiecare din ei are un jug la care oamenii se înjugă și trag. Prin nașterea fizică toți oamenii se nasc trăgând în jugul Diavolului. David recunoaște acest adevăr în Psalmul 51:5:  ”Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea.”  Nu  ”cu șapte păcate” ci într-o natură păcătoasă; infestat cu microbul păcatului, microb care aduce moartea. Vine Domnul Isus și spune: “am și eu un jug.” ”Luaţi jugul Meu asupra voastră … Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” /Matei 11:29-30/. Care este diferența? La jugul Diavolului, el te lasă singur și nu poți să faci față. Cazi sub povară. După ce ți-a luat sufletul, îți ia și trupul. Este ca un chelner la restaurant. Comanzi tot ce vrei și te servește, iar la sfârșit îți prezintă nota de plată. Pentru că n-ai cum să plătești îți ia viața. La jugul Domnului Isus situația se schimbă. Când accepți să tragi la jug, El trage alături de tine și toată greutatea sarcinii apasă asupra Lui. Ce deosebire! Cântarea veche spune: ”Isus al meu tovarăș scump/Din zorii tinereții/Cu Tine eu călătoresc/Pân’ la sfârșitul vieții./În zori de zi când mă trezesc/Smerit m-aplec sub cruce/Că-n toată lumea asta n-am/Un scut mai bun și dulce./Când am de suferit un chin/Tu Doamne-mi dai putere/și fie-amarul cât de greu./Eu simt o mângâiere …” Am schimbat jugul cu zeci de ani în urmă și sunt fericit. Dar vreau să fii și tu la fel de fericit. Primește provocarea acestei meditații și schimbă jugul chiar acum. Isus te-așteaptă!

RUGĂCIUNE

Dragă Tată, mulțumim că Te-ai gândit la noi și ne-ai oferit iertare și odihnă prin Domnul Isus. Ajută-ne să trăim în așa fel ca să onorăm Numele Tău! Dă-ne putere și viziune să împlinim misiunea de salvare a păcătoșilor din jurul nostru. Nu vrem să fim în Cer fără ei. Ai milă și îndurare te rugăm. Amin.

Într-o lume obosită și agitată, Cuvântul lui Dumnezeu vorbește despre ”Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt, şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic …”/Ps.91:1/ și ne face să înțelegem că putem să experimentăm o stare de odihnă și relaxare atunci când suntem în relație corectă cu Creatorul. Chiar dacă trăim într-o lume care a pierdut direcția și se află în derivă, există totuși posibilitatea să avem un trai echilibrat și plin de liniște. Cauți odihnă și încerci toate variantele pe care ți le propune lumea dar fără nici un rezultat. Nici medicina și nici religia, nici pușcăria sau dezalcoolizarea, nici tribunalul și nici biserica, nici pastorul sau preotul, nici vrăjitoarea sau școala de corecție, nimic nu poate să-ți aducă odihna după care tânjești. Există o singură posibilitate care poate să-ți satisfacă setea după liniște și odihnă, atât fizică, cât și sufletească. Fiul lui Dumnezeu se oferă să te ajute în dorința ta după odihnă și te invită să accepți oferta Lui pentru împlinirea sufletului tău. Dar pentru ca să se întâmple asta trebuie să înțelegem că există mai multe feluri de odihnă.

1. Odihna care se primește. Atunci când te întâlnești cu Domnul Isus și Îl primești în inimă EL devine Mântuitorul tău și schimbă totul în ființa ta, atât în  ce privește existența ta vremelnică, cât și cea veșnică. Asta se numește ”pocăință.” În limba greacă cuvântul ”metanoia” înseamnă ”înnoirea minții” sau ”schimbarea gândirii.” O nouă concepție despre lume și viață bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu. Exact aceasta este și mesajul  invitației Domnului Isus din Matei 11:28: ”Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.” Ca să ai ceva, trebuie să primești atunci când cineva îți oferă. Iar Domnul Isus spune: ”Vă voi da odihnă” dacă ”veniți la Mine.” După mai bine de 2000 de ani strigătul Mântuitorului răsună amplificat pe tot pământul. Eu am auzit acest strigăt cu 40 de ani în urmă într-un spital între viață și moarte. Mi-am deschis inima și am primit odihna Lui. Sunt fericit cu Dumnezeul meu dar n-am liniște până nu accepți și tu cea mai generoasă ofertă din Univers: oferta mântuirii.

2. Odihna care se găsește. În momentul convertirii Dumnezeu echipează pe cel credincios cu daruri care trebuie puse în lucrare ca să producă ”roada Duhului.” Pocăiții nu sunt șomeri; ei sunt lucrători în via Domnului. Ce înseamnă asta? Exact ceea ce spune Domnul Isus în Matei 11:29: ”Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.” După ce ai primit odihnă, găsești odihnă. Dar pentru ca să se întâmple asta trebuie să iei jugul lui Christos și să fii parte din lucrarea Lui. Cineva spunea ”Numai broaștele care stau în apă stătătoare orăcăie; cele care sunt în apă curgătoare trebuie să lupte împotriva curentului și nu au timp să orăcăie.” Așa este și cu creștinul născut din nou. El a luat jugul lui Christos și trage la carul Evangheliei. Poetul Traian Dorz explică acest lucru în poezia ”Ia jugul lui Cristos”: ”Ia jugul lui Hristos pe umeri/Și trage lângă El arând;/Chiar dacă semeni numa-n lacrimi/Și umbli numai suspinând./Hristos cel Sfânt te va cunoaște/În sărăcie, nu-n belșug./Căci mulți au stat cu El la mese,/Dar prea puțini au tras la jug.” Cum stau lucrurile în dreptul tău? Ești parte din problemă sau din soluție? Ia jugul Lui și vei găsi odihnă!

3. Odihna care se moștenește. Este cel de-al treilea fel de odihnă despre care vorbește Scriptura. ”Şi am auzit un glas din cer, care zicea: “Scrie: Ferice de acum încolo de morţii, care mor în Domnul!” – “Da”, zice Duhul; “ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!” /Apoc. 14:13/. Când primești odihnă prin pocăință, vei găsi odihnă luând jugul lui Christos, iar finalul va fi fantastic: vei moșteni odihnă. Cântarea mărturisește: ”Sus deasupra stelelor/ Aleluia, Amin./ E mulțimea sfinților/ Aleluia, Amin./ Care-aici s-au ostenit,/ Care mult au suferit,/ Acolo s-or odihni./ Aleluia, Amin./ Unde îți vei petrece veșnicia? În chin și osândă sau în fericire veșnică? Este atât de simplu totul. ” … atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” /Ioan 3:16/. El și-a făcut partea. Nu putea face mai mult. E rândul tău prietene drag să primești provocarea și să răspunzi. Aș vrea să te întâlnesc în Cer la odihnă veșnică. Se poate întâmpla chiar acum.

RUGĂCIUNE

Slăvitule Tată, nimeni nu-I ca Tine nici în Cer, nici pe pământ. L-ai trimis pe Singurul Tău Fiu ca să moară pe crucea de la Golgota și să ne ofere odihnă pentru sufletul nostru. Mulțumim din inimă pentru darul Tău dar te rugăm să ne dai putere să tragem la carul Evangheliei ca să aducem roadă pentru Împărăția Ta. Și te mai rugăm să nu uiți de cei ce trag la jugul Diavolului. Mântuiește-I și fă-I cetățeni ai Împărăției Tale veșnice ca să se bucure de odihnă. Amin!

”O viziune fără misiune crează un visător; o misiune fără viziune aduce amărăciune și chin; dar, o viziune cu misiune crează un misionar.” Acest raționament spiritual a fost enunțat de George Deakin și este plin de adevăr. În fiecare moment al istoriei a fost nevoie de trezire spirituală. Dar ca să vină trezirea este nevoie de oameni cu viziune și pasiune. ”Caut printre ei un om!”  strigă Dumnezeu în  Ezechiel 22:30. Ecoul acestui strigăt dureros se aude și astăzi mai amplificat ca oricând. Profetul Isaia a avut o vedenie relatată în capitolul 6:1. ”În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul.” El era prooroc al Domnului, însă a trebuit să moară împăratul ca să-și dea seama de realitatea în care trăiește. A fost atins de Domnul și totul s-a schimbat în viața și slujirea lui precum și în națiunea din care făcea parte. ”Unde nu e viziune poporul se rătăcește și e nimicit. Unde nu e pasiune biserica piere, chiar dacă e tixită până la refuz” scrie Leonard Ravenhill în cartea ”De ce întârzie trezirea.” Lumea în care trăim astăzi are nevoie urgentă de trezire spirituală dar aceasta se va întâmpla numai dacă vor fi oameni care să aibă viziunea trezirii și care să fie pregătiți să plătească prețul. Isaia ne învață cum și unde trebuie să privim ca să se întâmple trezirea.

1. A privit în sus. ”Am văzut pe Domnul” strigă Isaia și explică viziunea până la capăt. Stăpânul Universului ședea ”pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau. Strigau unul la altul, şi ziceau: “Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui“! Şi se zguduiau uşiorii uşii de glasul care răsuna, şi casa s-a umplut de fum.” /Isaia 6:1-4/. Sus capul! Nu va fi binecuvântare și prosperitate și nici trezire până nu privești în sus ca să-L vezi pe Domnul. Stă încă pe tron și este Cel Atotputernic. Oare este nevoie să ai o experiență tristă ca să-L vezi pe El? Va trebui să pierzi pe cineva drag ca să vezi scaunul de domnie și pe Domnul și să auzi serafimii strigând ”Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor?” Este timpul să te oprești și să faci liniște în ființa ta. A venit vremea să te întorci la rugăciune și post. Numai așa Îl vei vedea!

2. A privit înăuntru. În momentul în care L-ai văzut pe Domnul, privirea se îndreaptă în mod automat spre tine. Nu spre alții, ci spre tine. Te uiți la alții și îi vezi cum nu trebuie deoarece ai ochii tulburi. Privirea Lui aduce claritate în vedere. ”Atunci am zis:“Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!” Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. Mi-a atins gura cu el, şi a zis: “Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!”/Isaia 6:5-7/.Ce transformare! Când L-ai văzut pe Domnul, imediat te vezi pe tine și zici ”Vai de mine!” Nu mai zici ”Vai de voi!” Te uiți înăuntrul tău. Nu te mai ocupi de alții ci ești interesat de viața ta. Isaia era profet dar când s-a văzut în lumina Domnului a realizat că avea nevoie urgentă de atingerea Lui. Și s-a întâmplat că Domnul a avut îndurare, iar Isaia a fost curățit și pregătit pentru misiunea ce va trebui să o ducă la bun sfârșit.  Când te-ai văzut ultima dată în lumina Lui? Folosește ”microscopul” lui Dumnezeu ca să vezi bine ce este înăuntrul tău și să pornești la lucru așa cum vrea EL.

3. A privit în jur.  Al treilea lucru care se întâmplă este uimitor: ”Am auzit glasul Domnului, întrebând: “Pe cine să trimit, şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: “Iată-mă, trimite-mă!” El a zis atunci: “Du-te şi spune …” /Isaia 6:8-9/. Abia după ce L-ai văzut pe El și te-ai văzut pe tine însuți poți să-i vezi în mod clar pe cei din jurul tău. Iar după ce i-ai văzut pe ei, vezi și nevoile lor și nu te mai poți opri ci ești gata să pornești la slujire. Duci viziunea la cei nemântuiți și asta se numește trezire spirituală. Un poet anonim a scris o rugăciune în versuri: ”Al judecății gong deja răsună peste munți/Și-n jurul nostru atâția cad./Ce mulți se pierd! Ce mulți!/Obligă Tu Biserica să ducă vestea Ta/și-ncepe lucrul sfânt chiar din inima mea.”  Haideți să privim în jur cu ochii lui Dumnezeu și să exclamăm împreună cu Isaia: ”Iată-mă, trimite-mă!” Domnul să te binecuvânteze ca să faci asta chiar acum. Amin.

RUGĂCIUNE

Mulțumim Tată în Numele Domnului Isus pentru felul în care ne atragi atenția să privim la Tine ca să ne vedem pe noi și apoi să-i înțelegem pe cei din jur împreună cu nevoile lor. Lasă Duhul Tău peste cei ce citesc aceste rânduri și începe trezirea cu ei. Apoi împrăștie focul în familii și biserici, iar de-aici peste națiunea întreagă în așa fel ca să grăbim venirea Fiului Tău. Amin!

Era în joia mare din săptămâna patimilor. Domnul Isus le-a spus ucenicilor că va plăti prețul și va merge până la capăt. Confuzia și tulburarea au crescut după ce a trădătorul fost deconspirat. Petru face declarații fără acoperire care intensifică neliniștea. În această atmosferă de nesiguranță și temeri singurul care este liniștit este chiar El. Mielul de jertfă. Nu numai că nu este tulburat dar are și puterea să-I liniștească pe ceilalți. Cum faci față situațiilor în care se face întunerec în miezul zilei? Cum răspunzi la stress și lovituri din toate părțile? Este oare posibil să fii liniștit în mijlocul furtunii și să ai pace în mijlocul necazului şi dezastrului? Cel care scrie aceste rânduri a trecut de mai multe ori prin situații limită și mărturisește că este posibil să ai pace și să fii liniștit în cele mai teribile momente ale vieții. Cum? ”Să nu vi se tulbure inima” spune Domnul Isus /Ioan 14:1-a/ și această afirmație este adevărată. În cartea Proverbelor /14:30/ există un cuvânt clar cu privire la starea inimii: ”O inimă liniştită este viaţa trupului.” Întrebarea însă revine: ”Cum să ai o inimă liniștită într-o lume tulburată?” Vă invit să cercetăm câteva ”leacuri pentru dureri de inimă” și să ne lăsăm convinși de Duhul Sfânt cu privire la valoarea și puterea lor de vindecare.

1. Cunoașterea. Creștinismul adevărat este o problemă de cunoaștere. Nu a unei doctrine, ci a unei persoane. Vrei să ai o inimă liniștită? Trebuie să-L cunoști personal pe Cel cea spus ”Să nu vi se tulbure inima.” Cel mai extraordinar cardiolog nu este  medicul ce încearcă să trateze inima, ci Acela care a creat inima. “Eu, Domnul, cercetez inima …” proclama El cu autoritate în Ier. 17:10. Secretul unei inimi liniștite constă în a avea o întâlnire personală cu El și asta se numește pocăință. L-am întâlnit cu aproape 40 de ani în urmă și nu-mi pare rău. În ziua de 24 octombrie 1990 am fost operat pe inimă deschisă la Spitalul Sf. Iacob din orașul Besancon din Franța.  În dimineața când am intrat în sala de operație aveam atâta liniște și pace cât n-am avut în viața mea nici până atunci și nici de-atunci până azi. Și asta după ce medicii au decis că nu mai am nici o șansă să trăiesc. Am fost de mai multe ori la porțile veșniciei dar de fiecare dată am avut pace și liniște cât nu pot să explic. Te invit să-L cunoști pe El ca să fi binecuvântat cu o inimă liniștită și plină de pace. Exact acest lucru îl proclamă Apostolul Pavel când definește adevărata religie ce-ți aduce echilibru și nădejde în orice situație: ”Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui.” /Fil. 3:10/. L-ai întâlnit pe Domnul Isus? Cheamă-L chiar acum! Cunoașterea Lui îți va schimba viața și destinul.

2. Modul de viață. Cunoașterea determină modul de viață. Un pocăit adevărat trăiește prin credință. ”Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine” spune Mântuitorul la Ioan 14:1-b, argumentând felul în care poți sta liniștit chiar în fața morții, El având în față Ghețimanii, Golgota și Crucea. Poetul George Coșbuc scrie în poezia ”Moartea lui Fulger”: ”Credința-n zilele de-apoi/ E singura tărie-n noi./ Că multe-s tari cum credem noi/ Și mâine nu-s!” Când un medic îți spune diagnosticul și îți cere să respecți un anumit regim de viață ca să trăiești, tu n-ai decât una din două opțiuni: să respingi sfatul medicului și să mori sau să respecți ce ți-a cerut și să trăiești. Domnul Isus îți pretinde să ai un mod de viață neprihănit. ”Cel neprihănit va trăi prin credinţă” este afirmația pe care Domnul o face de mai multe ori în Biblie. Domnul Isus n-a mințit, n-a furat, nu s-a luat la ceartă, n-a vorbit de rău, a spus adevărul și a iubit până la moarte. Cuvântul ”creștin” înseamnă ”unul care seamănă cu Christos” și încearcă să trăiască viața Lui. Privind la primii creștini oamenii de-atunci ”au priceput că fuseseră cu Isus.” /F.A. 4:13/. Ce pot spune cei din jur despre tine? Trăiești ca să-L reprezinți pe El?

3. Perspectiva. În situații de tulburare și nesiguranță există riscul să nu găsești nici o ieșire. Este și motivul pentru care Domnul Isus îi asigură pe urmașii Lui de perspectiva certă a veșniciei: ”Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.” /Ioan 14:2-3/. Nu există perspectivă mai glorioasă decât aceea pe care ți-o oferă Mântuitorul. Tu împreună cu El în slavă. Gândul acesta îți aduce atâta pace și liniște cât nu poți  cuprinde. Exact de asta ai nevoie. Să înțelegi că moartea este ”naveta spațială” care te duce de pe țărmul vremelniciei pe cel al veșniciei cu Domnul Isus. Fratele Costache Ioanid jubilează la gândul acesta în poezia ”Există Dumnezeu”: ”Nu, nu suntem neant! Ce fericire!/ Supremul adevăr s-a revelat./ Isus e-n noi, lumini şi iubire./ Iar moartea e un sbor spre nemurire./ Există Dumnezeu! Ce minunat!”  Când ajungi să fii captivat de perspectiva veșniciei  împreună cu Domnul Isus traiul tău pe acest pământ va fi impregnat cu mângâiere, pace, liniște și așteptare. Iar când va veni ziua plecării vei putea spune ca Pavel: ”De acum mă aşteaptă cununa …” /2 Tim. 4:8.a/. Îți doresc să ai o inimă liniștită în toate încercările vieții dar și la trecerea peste Iordanul morții. Se va întâmpla cel mai extraordinar lucru. Vei ajunge ACASĂ.

RUGĂCIUNE

Mare ești Doamne și vrednic de laudă! Specialist în ”imposibil!” Prin Domnul Isus ne asiguri de liniște și pace în cele mai dificile situații prin care îngădui să trecem pe acest pământ. Ajută-ne să ne încredem în Tine și dă-ne putere să fim o mărturie și pentru cei ce nu te cunosc. Îi vrem cu gelozie pentru Tine. Amin!

 În această dimineață în timp ce eram la rugăciune a sunat telefonul și am primit vestea că tatăl soției mele a plecat ACASĂ. Printre lacrimi scriu această meditație cu gândul că va fi cuiva de folos. Fiecare la rândul cetei noastre vom trece pe aici (dacă nu va veni Domnul). Cum va fi sfârșitul vieții noastre? Ultima discuție pe care am avut-o cu tata s-a terminat cu mesajul ”La revedere,” mesaj pe care l-a repetat de vreo 3 ori. Câtă pace și liniște la gândul că nu ne despărțim pentru totdeauna. Dar, oare te poți prezenta oricum la întâlnirea din glorie? Ca să mergi în pierzare nu trebuie să faci nimic. Prin nașterea ta firească ești deja candidat la locul numit iad ”unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.” /Marcu 9:43-44/. Ca să ajungi în fericire veșnică lucrurile stau puțin diferit. Este nevoie de câteva ”dovezi” convingătoare pentru a auzi chemarea:“Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.” /Matei 25:34/. Le-am numit ”documente pentru veșnicie.” Care sunt acestea?

1. Actul de deces. Este documentul care confirmă moartea unei persoane. Nu starea de comă sau de leșin, ci decesul. Cum se constată asta? Simplu! Du-te la catafalcul cu trupul neînsuflețit al unei persoane care a trecut în neființă și laudă-l toată ziua. Nu mai au nici un efect vorbele frumoase. Sau înjură-l, jignește-l, insultă-l că nu va răspunde în nici un fel. E fără viață; a murit. În cimitir e liniște; nu se mai ceartă nimeni. ”Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.” /Col. 3:3/ spune deslușit Cuvântul. Viața biologică începe cu nașterea; cea spirituală începe cu moartea. Ca să fii pocăit trebuie mai întâi să mori: ”socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.” /Rom. 6:11/. Îmi amintesc de o ilustrație pe care am folosit-o și care mărturisește că într-o duminică dimineața un păstor a adus un sicriu în fața amvonului și le-a spus celor ce veniseră la slujbă că vor avea un serviciu de înmormântare. ”Dar cine a murit?” se întrebau enoriașii că ei nu știau să fi murit cineva. La care păstorul le-a spus că la sfârșitul slujbei va invita pe fiecare să treacă prin fața coșciugului ca să vadă cine a murit. Pe fundul sicriului era așezată o oglindă și fiecare, trecând prin fața sicriului ”a văzut cine a murit.” La actul botezului prin scufundarea în apă ai mărturisit că ai murit împreună cu Christos. Nu uita că mărturia falsă se pedepsește. Câteodată limba te dă de gol. Ai grijă!

2. Certificatul de naștere. Este actul care mărturisește că ai fost mort și acum ești viu. ” … ați înviat împreună cu Hristos” este mărturia clară din Col. 3:1. Asta înseamnă că un creștin născut din nou este capabil la orice oră din zi sau noapte să arate locul unde a zăcut când era mort. Trebuie să fim în stare să dovedim și să spunem: ”de aici m-a scos Domnul.” ”Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?” este întrebarea apostolului Pavel din Romani 6:2. Te întreb direct și personal dacă ești în stare să documentezi nașterea ta din nou și pocăința ta autentică. Este vital să faci asta, altfel mărturia ta este pusă la îndoială. Nimeni nu poate să aibă viață fără naștere, iar dacă te-ai născut trebuie să prezinți dovada. Am întâlnit un frate care a fost primar înainte de comuniști dar poziția lui l-a ruinat și a ajuns să doarmă beat în șanț. S-a pocăit prin mila și îndurarea Domnului și s-a dus la primăria unde a slujit, iar oamenii l-au invitat din nou să bea. La care el a răspuns: ”eu nu mai am gură; am dat-o Domnului, e a Lui!” Apoi au întins mâna spre el cu paharul de băutură, iar el a răspuns: ”mâinile nu mai sunt ale mele, sunt ale Domnului.” Ce mărturie puternică! Ce dovadă că el a fost mort și a înviat. Cum stau lucrurile în dreptul tău frate? Dar în dreptul tău, prietene? “Trebuie să vă naşteţi din nou” este cerința Domnului Isus pentru salvarea ta. /Ioan 3:7/.

3. Pașaportul. Finalul acestei vieți îl reprezintă plecarea noastră în veșnicie. O călătorie dincolo de spațiu și timp și o întâlnire obligatorie cu Domnul. Când călătorești într-o altă țară este necesar să prezinți un document neexpirat numit pașaport. În plan spiritual pașaportul este credința adevărată în Dumnezeu. În Evrei 11 ni se prezintă ”norul de martori” și în dreptul fiecăruia apare expresia ”prin credință.” Una din traducerile engleze definește credința ca fiind experiența ce ”dă substanță speranței noastre și ne face siguri de realitățile care nu se văd.” Este exact ”pașaportul” de care avem nevoie la trecerea în eternitate. ”Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui!” este avertizarea din Evrei 11:6. De aceea când invităm oamenii să se pocăiască nu-i chemăm la o religie sau la o biserică, ci la o persoană la Domnul Isus. Pocăința și credința în El vor face posibil transferul din efemeritate spre eternitatea cu El. Poetul creștin Vasile Militaru scrie: ”Poți să pierzi averi și ranguri/Bogății cu rai în spic/Dacă n-ai pierdut credința/Încă n-ai pierdut nimic.” Cum stai la acest capitol? Ai pașaport? Și dacă Da, este el valid sau expirat? Se apropie întâlnirea din glorie și întrebarea Mântuitorului din Luca 18:8 ar trebui să te pună pe gânduri: ”Când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?” Azi El se oferă să te salveze. Mâine va fi Judecătorul tău. Profită de harul Său și pune-ți viața în rânduială. Mă rog ca să se întâmple chiar acum. Amin.

RUGĂCIUNE

Slăvit să fii Tată că nu ai lăsat nimic ascuns din ceea ce trebuie să știm ca să moștenim Împărăția. Ajută-ne să ne verificăm documentele și să avem siguranța vieții veșnice de-acum și de-aici. Dar ne gândim din nou la cei din jur care se pierd: dă-ne pasiune și compasiune pentru salvarea lor. În Numele Domnului Isus îți mulțumim că ne asculți. Amin.

Inițialele S.O.S. reprezintă ”sigla expresiei englezești  Save Our Souls  „salvați   sufletele noastre”; apel internațional radiotelegrafic, folosit de navele aflate în pericol pentru a cere ajutor; orice semnal sau apel prin care se cere ajutor în caz de pericol.”  /DEX/. Mii și mii de oameni au fost salvați de la moarte prin folosirea acestui apel. Exact ceea ce reprezintă S.O.S. în plan fizic este Cuvântul lui Dumnezeu în plan spiritual. În Eden omul creat de Dumnezeu ”a naufragiat”; a ales să trăiască despărțit de Creator, atât el, cât și întreagă rasa umană. ”Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” este constatarea logică a Cuvântului din Romani 3:23, iar sentința finală la problema păcatului este moartea. /Rom.6:23/. Nimic mai sumbru și mai tragic. Numai că în cele mai grele momente ale vieții Dumnezeu intervine și aduce liniște și pace așa cum a intervenit în istoria acestui Univers și ”a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” /Ioan 3:16/. Mesajul acestei meditații se dorește a fi un S.O.S. pentru sufletul tău nemuritor. Atenționarea este cu privire la confruntarea finală pe care o vom avea fiecare dintre noi cu ”Împăratul Împăraților și Domnul Domnilor.” Ca să nu ajungi în iad te întâmpin cu câteva lucruri urgente pe care trebuie să le cunoști.

1. Tu ai un Dumnezeu. Nu ne propunem să argumentăm existența lui Dumnezeu deoarece evidențele sunt clare și fără comentarii pentru căutătorii sinceri după Adevăr. Faptul că pun mâna la ochi și spun că nu există Soare nu anulează realitatea. Dumnezeu există! Slăvit să fie Numele Lui! Întrebarea care urmează în mod firesc este ”dacă El este Dumnezeul tău!” El este Stăpânul Universului spun unii! Da, dar este și ”al tău?” El este ”Tatăl nostru” – așa rostim când ne rugăm. E frumos că e ”al nostru” dar este și Dumnezeul tău? Esența mântuirii constă în a fi sigur că Dumnezeul Atotputernic, Atotprezent și Atotștiutor care guvernează totul în Univers, acest Dumnezeu etern și necuprins este ”al tău” – are acces în inima ta; a devenit Stăpânul vieții tale, iar tu ești proprietatea Lui de bună voie și nesilit de nimeni. În motto-ul acestei meditații atenționarea este clară: ”Dumnezeul tău.” În fața filozofilor din Areopagul Atenei Apostolul Pavel proclamă adevărul despre identitatea noastră când spune:”în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: “Suntem din neamul lui…” /F.A. 17:28/. Întrebarea revine tulburător: ”este El Dumnezeul tău?” Nu-i glumă! Este cel mai serios lucru din existența ta. Gândește-te bine!

2. O să-L întâlnești. Ca Mântuitor sau ca Judecător. Teologia judecății este foarte bine marcată în întreagă Biblia. Sute de versete fac referire clară la ”o zi a socotelilor” în care Dumnezeu va confrunta fiecare ființă de pe pământ. Profetul Mica strigă în cap. 7, v.4/b: ”Ziua vestită de toţi prorocii Tăi, pedeapsa Ta se apropie! Atunci va fi uluiala lor.” La fel face și Apostolul Pavel în F.A. 17:31: când spune că Dumnezeu ”a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul, pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi…” Poetul Alexandru Vlahuță în poezia ”Triumful așteptării” strigă: ”Există o dreptate/și trebuie să vie!” Finalul cărții Eclesiastul (12:14) proclamă același lucru: ”Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.” Nu poți să scapi; n-ai unde să te ascunzi și nici să ”mituiești” pe cineva ca să te salveze. Justiția lui Dumnezeu funcționează perfect. ”Fiecare a fost judecat după faptele lui.” /Apoc.20:14/ - așa se încheie istoria pământească a rasei umane. Va fi foarte simplu la judecată. ”Videocaseta” cu viața ta din momentul concepției până la moarte va fi ”argumentul” la care nu vei avea cum să comentezi. Totul este înregistrat. Ai șansa să ți se şteargă trecutul tău murdar acceptându-L pe Domnul Isus ca Mântuitorul tău personal prin pocăință și credință. Dacă tot nu scapi de El, fă ce trebuie făcut dar azi nu mâine!

3. Trebuie să te pregătești. Va fi cea mai importantă întâlnire din viața ta. Iar pentru întâlnirea cu Domnul trebuie să te pregătești. “Pregăteşte-te!” este somația din motto-ul meditației. Ce înseamnă aceasta? Ne spune Apostolul Pavel în F.A.17:30: ”Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască.” Pocăința adevărată și sinceră este soluția lui Dumnezeu la problema păcatului din omenire. Asta nu înseamnă să-ți schimbi religia sau biserica sau numele. Nu.  Înseamnă să-ți schimbi viața. Iar viața nu poate să ți-o schimbe nimic și nimeni: nici religia, nici biserica nici preotul(pastorul), nici tribunalul, pușcăria sau dezalcoolizarea -  numai Domnul Isus. Când și-a început slujirea publică El a venit cu un mesaj scurt dar sincer:“Pocăiţi-vă, şi credeţi în Evanghelie.” /Marcu 1:15/. După mai bine de 2000 de ani mesajul rămâne același: ”Pocăiește-te omule” ca să nu ajungi în focul veșnic. Recunoaște că ești păcătos /”în păcat m-a zămislit mama mea”; Ps.51:5/, roagă-te ca Domnul Isus să-ți ierte trecutul tău și pornește pe urmele pașilor Săi. Mărturisește public hotărârea ta și fi un ucenic al Lui împreună cu sfinții care-l iubesc și-L slujesc. Doresc să ne întâlnim în Cer. Dar nu uita că mesajul e urgent. S.O.S înseamnă că ești în pericol, iar Dumnezeu este Singurul care te poate salva. Însă ”Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele.” /Matei 9:6/. Nu după moarte și nici mâine. Astăzi este ziua! Vino!

RUGĂCIUNE

Suntem uimiți de dragostea Ta față de oameni și de felul în care cauți salvarea lor. Ne-ai atras atenția că vei veni într-o zi ca să ne întâmpini și să ne confrunți pe fiecare. Slavă Ție pentru cei salvați prin sângele Mielului. Dar strigăm la Tine pentru miliardele de oameni care nu te cunosc încă. Fie-Ți milă de ei și trezește pocăiții să proclame iertarea și salvarea celor păcătoși. În Numele Domnului Isus te rugăm. Amin!

”Atunci Petru i-a zis: “Argint şi aur, n-am; dar ce am, îţi dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!” /F.A. 3:6/ 

Relatarea biblică din Fapte 3 reprezintă o secvență din viața de slujire a primilor creștini. Aflați sub ungerea proaspătă a Duhului Sfânt ei erau o priveliște pentru cer și pentru pământ. Imaginea crezului și practicii sfinților din primul veac este uimitoare:”Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni. Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. Toţi cei ce credeau, erau împreună la un loc, şi aveau toate de obşte … erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi … Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.” /F.A. 2:42-47/. Ceva de dorit în zilele ce le trăim. O viață cu impact. Mărturie cu autoritate. Relație mai mult decât religie. Trăire mai mult decât reclamă. Credință mai mult decât doctrină. ”Înăuntru” primeau putere din Duhul Sfânt; ”își umpleau bateriile,” iar ”afară” arătau ce se întâmplă în adunare, lucru care atrăgea mulțimea la ascultarea Cuvântului și la mântuire. Ne numim creștini evanghelici neoprotestanți pentru că nu suntem de acord cu ceea ce oamenii au adăugat la crezul și la practica Bisericii primare. Dar oare viața noastră este în acord cu identitatea noastră? Cum arătau ”pocăiții de la Rusalii” și ce ofereau ei oamenilor nemântuiți?

1. Pasionați de Casa lui Dumnezeu. ”Petru şi Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul al nouălea.” /F.A. 3:1/. Wow! La rugăciune la orele 3 după masă! Asta-i prea de tot. Seamănă a fanatism. Deloc. Ăsta era ”normalul” în viața celor credincioși. ”Erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi.” /c2:46/. Hellooooooo! Aude cineva? Unde am ajuns? Îmi amintesc de situațiile prin care am trecut ca și păstor nerecunoscut de autorități în România. Când treceam prin probleme chemăm pocăiții la post și rugăciune și sanctuarul era plin. O seară, două, trei … Lacrimi și strigăt după izbăvire, iar harul era pe măsură. Facem același lucru în adunarea de la New Life și ne bucurăm să vedem că pocăiții răspund. David spune în Psalmul 23:6:”voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.” Dar trăim zilele când ”dragostea celor mai mulţi se va răci.” /Matei 24:12/ și va fi tot mai greu să stai lângă Domnul. Se pare că bisericile se golesc, iar moscheele sunt arhipline.  Cum stă treaba în dreptul tău?

2. Pătrunși de puterea lui Dumnezeu. În drumul spre locul de rugăciune Petru și Ioan au fost confruntați cu o nevoie urgentă: un olog din naștere cerea milostenie. A primit mult mai mult decât se aștepta: eliberare și vindecare. Și asta pentru că slujitorii lui Dumnezeu erau plini de puterea Duhului Sfânt. Fiți atenți la dialogul cu cel paralizat: ”Petru, ca şi Ioan, s-a uitat ţintă la el, şi a zis: “Uită-te la noi!” După care i-a zis: “Argint şi aur, n-am; dar ce am, îţi dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!”/F.A. 3:4,6/. Răspunsul Cerului a fost prompt: ”dintr-o săritură a fost în picioare, şi a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sărind, şi lăudând pe Dumnezeu.” /F.A. 3:8/. Cei aflați în nevoie de mântuire privesc la noi dar, oare ce văd? Pot să-L vadă și să-L experimenteze pe Domnul? El ”este același: ieri și azi și-n veci” spune Cuvântul. Apostolul Pavel a trăit plinătatea Duhului și a avut curajul să afirme:”Călcați pe urmele mele …” /1Cor. 11:1/, iar efesenilor le arată care este starea normală a unui pocăit când spune: ”Fiţi plini de Duh!” /Ef. 5:18/. Fii un creștin ”normal” și va fi de-ajuns!

3. Pregătiți pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Vindecarea ologului este începutul unei cruciade de evanghelizare: ”tot norodul, mirat, a alergat la ei.”/F.A.3:11/. Urmează vestirea Cuvântului lui Dumnezeu în cuvinte simple dar marcate de puterea Duhului Sfânt. Apostolii ajung la închisoare, apoi la interogatoriu în fața reprezentanților religioși ai vremii. Vocabularul lor este același în fiecare confruntare: ”Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus.” /F.A. 433/. Nu prea aveau ”cuvinte” dar aveau din belșug ”Cuvântul.” Atât de mult era folosit încât Apostolul Pavel scrie lui Timotei să-l folosească ”la timp și ne la timp” și să facă ”slujba unui evanghelist.” /2Tim. 4:2,5/. Nevoia de Cuvânt nu s-a schimbat. Dar cine va trăi în așa fel încât Cuvântul să fie ”norma” de viață care să aducă mântuire pentru cei pierduți în păcat? Este vremea să înțelegem urgența momentului și să ne întoarcem  la Cuvânt. Să-l citim, să-l trăim și să-l vestim altora. Aceasta este și esența marii însărcinări dată de Domnul Isus: “Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.” /Marcu 16:15/. Fraților, a venit timpul nostru! Sus la lucru pentru salvarea celor pierduți.

Morala acestei meditații este ”Fiecare dă ce are.” Petru și Ioan au zis ologului: ”Ce am îți dau”  și i-au adus eliberarea în Numele Domnului Isus. Ce vei oferi tu celor ce nu-L cunosc pe El? Nimic mai mult decât ce ai. M-aș bucura să-L ai pe El.

RUGĂCIUNE

Îți mulțumim Tată pentru cea mai mare bogăție care ne-ai lăsat-o și pentru că ne-ai încredințat misiunea de a o împărtăși celor din jur. Mulțumim pentru Cuvântul Tău care este Adevărul. Ajută-ne să trăim în el și să-l facem cunoscut celor pierduți. Îi vrem pe toți în Cer împreună cu noi și cu Tine. Amin.

Despre cele șapte biserici din Apocalipsa părerile comentatorilor Bibliei sunt împărțite. Unii văd în descrierea lor istoria bisericii dela început până la final, fiecare biserică reprezentând o etapă  din această istorie. Alții cred că ele reprezintă manifestări care se regăsesc în întreaga istorie a bisericii. Indiferent de ceea ce gândesc oamenii, adevărurile descoperite în dreptul fiecărei biserici marchează lucruri pe care Domnul le apreciază dar și stări care trebuie corectate urgent. Ultima biserică din cele șapte este cea din Laodicea. Se pare că seamănă cel mai bine cu ceea ce trăim în creștinismul acestor zile. ”Căldicel, nici rece, nici în clocot.”/Apoc.3:14-16/. Aceasta este imaginea care o proiectează în pragul dezastrului: ”am să te vărs din gura Mea.”/Apoc. 3:16/. Însă Domnul în dragostea Lui mai acordă o șansă ”pocăiților” din Laodicea când le spune: ”Fii plin de râvnă dar, şi pocăieşte-te!” /Apoc. 3:16/.  Vă invit să descifrăm radiografia acestei biserici și să-L rugăm pe Tata să ne învețe ce este de folos pentru noi în zilele care le trăim. Selectăm câteva ”poze” ale laodicienilor din albumul bisericii ca să înţelegem mesajul Domnului.

1. Biserica democrației.Imaginea aceasta este generată de numele localității – Laodicea – nume compus din două cuvinte (greacă): ”laos” care înseamnă ”popor” și ”dikeea” care înseamnă ”conducere.” Locul unde conduce poporul. Este același lucru ca și cuvântul ”democrație” (latină). Simplu. Chemăm poporul la adunare generală și îi cerem să voteze. Avem și ”statutul” care ne ajută. Și votăm de atâtea ori până iasă cum vrem noi. Iar dacă nu ne mai place de slujitorul lui Dumnezeu ”îl evaluăm noi” și-l obligăm să se pună la votul poporului. Punem și Biblia la vot! Că doar am învățat de la TV. Cum se face la parlament și la guvern, facem și la biserică. Trist dar adevărat. Să-L scoți pe Domnul afară din adunare și să se facă ”voia poporului.” Nimic din practica și modul de viață al primilor creștini. Atunci conducea Duhul Sfânt. Acum conduc oamenii; că doar au diplome și doctorate și sunt mai deștepți decât Sfânta Treime. Doamne, ai milă!!!

2. Biserica activismului.”Iată Eu stau la uşă, şi bat” spune Domnul Isus, Capul Bisericii la Apoc.3:20/a. Traducând mesajul de mai sus, înțelegem că înăuntru zgomotul și gălăgia erau așa de puternice încât acopereau bătaia în ușă a Celui ce trebuia să fie în fruntea bisericii și să conducă totul. Scos afară de oameni, El nu forțează ușa, ci bate și așteaptă. Îmi imaginez că activitățile din adunare erau foarte puternice: corul era la repetiție; fanfara și orchestra la fel; tinerii și copiii erau în sălile lor, iar comitetul era în ședință extraordinară. Surorile discută și ele cum să organizeze mai bine ”picnicul”, iar grupul de închinare face programul pentru weekendul care urmează. Nimic mai ”corect” în a organiza ca totul să iasă cât se poate de bine. Și Dumnezeu dorește asta, numai că în Laodicea se făcea totul fără Domnul Isus. El, Capul Bisericii nu avea loc înăuntru; era afară la ușă.  Îmi aduc aminte de vremea când am început fanfara la Hațeg. După ce învățam o cântare făceam repetiția finală și ne bucuram că o să iasă bine. Dar, imediat ce începeam dirijorul făcea semnul să oprim și întreba: ”Știți ce înseamnă asta?” La  care tot el răspundea: ”Gălăgie sfântă!” Dumnezeu vrea rânduială în adunare și nu ”gălăgie sfântă” dar cu Domnul Isus la cârmă. Oare va înțelege cineva mesajul urgent al Scripturii?

3. Biserica ultimei șanse.Dumnezeu nu abandonează o asemenea adunare, ci îi acordă  și ultima șansă: ”Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa …” /Apoc. 3:20/b/. ”Dacă aude cineva”, adică dacă face liniște profundă, încât să se poată auzi bătaia în ușă a Domnului Isus. ”Și deschide ușa.” Asta este șansa! Să ne întoarcem la Domnul Isus. Să ”facem liniște” și să revenim la Biblie și la rugăciunea însoțită de post. De când n-ai mai stat de vorbă cu El? Cât timp a trecut de când ai auzit ultima oară glasul Lui? Religie fără relație! Nume fără viață! Legământ fără credință! Asta era starea de fapt în adunarea pocăiților din Laodicea și asta caracterizează creștinismul zilelor noastre.  Dar, adu-ți aminte că Domnul Isus  încă este la ușă și așteaptă să faci liniște în sufletul tău ca să-I auzi bătaia și să deschizi. Are surprize nebănuite pentru tine.

4. Biserica perspectivei.Dumnezeu nu se oprește, ci insistă. Dacă deschizi, El îți oferă o perspectivă unică: ”Voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine. Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” /Apoc. 3:20/c-21/. Domnul Isus ia asupra Lui toate nevoile tale de aici și de acum dar deschide și ușa veșniciei și dorește să împartă cu tine domnia Lui! Aleluiaaaaaaaaa! Wow! Să stai la masă și apoi să domnești veșnic alături de Domnul Domnilor, Regele Regilor și Președintele Președinților! Nici nu se poate mai mult. Totul este extraordinar și este exact pentru tine. Tot ce trebuie să faci este să: ”Fii plin de râvnă dar, şi pocăieşte-te!” /Apoc. 3:19/b/. Citind aceste rânduri nu mai poți rămâne neutru: ori accepți mesajul și te pocăiești, ori rămâi pe dinafară. ”Mingea este în terenul tău.” Dumnezeu așteaptă să decizi chiar acum!

RUGĂCIUNE

Împăratul Împăraților și Domnul Domnilor! Îți mulțumim pentru gingășia cu care te porți cu noi. Ne urmărești cu dragostea Ta nonstop și ai răbdare până când auzim bătaia Ta la ușa inimii noastre. Apoi ne oferi veșnicia împreună cu Tine. Nu merităm nimic. Totul este prin har. Curățește-ne și sfințește-ne ca să rezistăm până la sfârșit și să fim cu Tine în glorie. Dar nu uita nici de cei nemântuiți. Amin!

Anul 2013 este o aventură în necunoscut. Imprevizibilul ne paște la fiecare pas. Este ca la parașutism: te arunci în gol cu gândul că parașuta se va deschide la momentul potrivit și că totul se va sfârși cu bine. Ce ne așteaptă în săptămânile care urmează? Cum putem să avem liniște și pace în suflet când în jurul nostru toate lucrurile se precipită? Când călătorești pentru prima dată într-o țară unde n-ai mai fost, ideal ar fi să ai pe cineva care cunoaște locurile și oamenii și care să fie dispus să te însoțească. Călătoria ar fi fără probleme și tu te vei bucura de tot ce ți se oferă. Exact asta ne propune ”ciobănașul de la Betleem” în Psalmul 23: o rețetă pentru o călătorie fericită prin ”valea umbrelor morții.” Secretul reușitei se găsește în declarația pe care David o face la începutul psalmului.  Face publică mărturisirea lui de credință când spune: ”Domnul este Păstorul meu” /v1/. Totul începe și continuă în raport de atitudinea pe care o ai față de Stăpânul universului. De aici începe binecuvântarea sau blestemul; binele sau răul; viața sau moartea. Depinde ce alegi. Eu am ales pe Domnul și mă bucur să-L am mereu alături în călătoria spre veșnicie. Dacă El este  cu adevărat Păstorul meu (numai așa), beneficiile sunt enorme. Dar ce poate să-mi ofere Dumnezeu în anul 2013 și în tot restul vieții mele de pribeag?

1 . Prezența Lui. Expresia ”Domnul este” /Ps.23:1/ este cheia înțelegerii mesajului din psalm. Fără prezența Lui nimic din ceea ce urmează nu ar fi posibil. Cel Omnipotent și Omniștient este și Omniprezent. Aleluiaaaaaaa! Slăvit să fie Numele Lui în veci! Nu sunt singur nici când sunt părăsit și abandonat de cei din jur. El este cu mine 24/7. Verbul ”este” înseamnă un ”prezent continuu,”  o însoțire ”non stop.” Explicația din Psalmul 139:1-10 este convingătoare:  ”Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul. Ştii când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele.” Iar Apostolul Pavel scrie în ultima sa scriere: ”… toţi m-au părăsit … Însă Domnul a stat lângă mine, şi m-a întărit.” /2Tim.4:16-17/. Nu vrei ca cea mai selectă trupă de bodyguarzi să te însoțească în fiecare clipă? Citește și ia seama bine:  ”Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale.” /Ps.91:11/. Înțelegi? Stăpânul Universului este interesat de tine și poruncește să ți se asigure protecție totală. Numai dacă poți declara că ”Domnul este Păstorul meu.”

2 . Pronia Lui. În DEX găsim explicarea cuvântului pronie care înseamnă: 1. (În concepțiile teologice) ”Purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru toate nevoile oamenilor și în toate situațiile și împrejurările din viața lor; 2. Divinitate supremă, dumnezeire, Dumnezeu; providență;  grijă, milă, îndurare etc., considerate ca atribute ale divinității.  Din gr. pronia.”  Este exact ceea ce  a experimentat David când a scris:”… nu voi duce lipsă de nimic. El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul, şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.” /Ps.23:1-3/. Aceiași asigurare o dă și Domnul Isus în Predica de pe Munte când explică: ”Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” /Matei 6:33/.Dacă Dumnezeu este la cârma vieții tale, atunci nu ai de ce să te îngrijorezi. Cel ce îmbracă crinii și hrănește păsările îți va împlini și nevoile tale.Toate proviziile Universului sunt în mâna Lui. Contează pe Cuvântul Lui.

3 . Protecția Lui. ”Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie. Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.” /Ps. 23:4-5/. Fie că trecem prin ”valea umbrei morții”, fie că suntem în confruntare directă cu potrivnici de tot felul sau în orice alt fel de situații ne aflăm Domnul ne garantează paza Lui. Iată ce asigurare ne dă Domnul Isus în Matei 10:30-31/: ”Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi.Deci să nu vă temeţi!” În insula Patmos, Ioan prăbușit și plin de spaimă aude glasul ”Celui Viu în Vecii Vecilor” strigând: ”Nu te teme!” /Apoc. 1:17/. Suficient ca să ai pace și liniște. N-a mințit niciodată. Își va ține Cuvântul și în anul 2013.

4 . Perspectiva Lui. Viziunea Lui este cu bătaie lungă: ”… fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.” /Ps.23:6/.Omul gândește de azi pe mâine de cele mai multe ori. Dumnezeu gândește în perspectivă. David, omul care a experimentat mai mult ca oricare altul prezența, proviziile și protecția lui Dumnezeu a privit în viitor și a decis să locuiască ”în Casa Domnului” toată viața lui. Iar când se termină viața pământească perspectiva este fantastică: ”dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mână ci este veşnică.”/2 Cor. 5:1/. Vine vremea când se desface cortul! Nici o problemă: ne mutăm în casă. Aleluiaaaaa! Slăvit să fie Domnul! ”Voi cina cu el și el cu Mine” și ”îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie” promite Domnul Isus în Apoc. 3:20-21. ”Vă dau un viitor şi o nădejde” strigă Dumnezeu în Ier. 29:11. Ne oprim aici. Argumentele sunt fără număr. Rămâne să ne verificăm relația cu ”Păstorul” și să încercăm profit maxim de binecuvântări în viață, familie și slujire. Așa să ne ajute Dumnezeu! Amin!

RUGĂCIUNE

Mulțumim că ești Păstorul nostru și că ne oferi ce nu ne poate da nimeni sub soare. Suntem săraci deoarece nu avem curaj să accesăm toate binecuvântările care le ai pentru noi. Iartă-ne și mărește-ne credința ca ”paharul să fie plin și să dea peste el.” Să ajungă și la cei ce nu cunosc cât de mare ești Tu și să se pocăiască. Amin!

Evenimentul din Daniel capitolul 5 este foarte posibil să se fi întâmplat într-o seară de Revelion. ”Împăratul Belşaţar a făcut un mare ospăţ celor o mie de mai mari ai lui, şi a băut vin înaintea lor.” – așa începe Daniel să descrie aroganța și mândria unui împărat ce se considera stăpân absolut pe pământ. Băutură, femei, vasele de aur de la templu, dumnezeii străini la care se închinau sunt elementele care completează tabloul unei nopți petrecute la palatal lui Belșațar din Babilon. Toate bune și aranjate perfect ca invitații să se simtă bine, iar împăratul să fie ridicat în slăvi. Numai că în toiul distracției se întâmplă ceva neobișnuit. ”Cineva” mai mare și mai puternic decât Belșațar intervine și împăratul vede cu ochii lui: ”degetele unei mâini de om, şi au scris, în faţa sfeşnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc … Atunci împăratul a îngălbenit, şi gândurile atât l-au tulburat că i s-au desfăcut încheieturile şoldurilor, şi genunchii i s-au izbit unul de altul.” /Daniel 5:5-6/. De la delir la groază și spaimă. De la chef la cutremur. Este gata să ofere recompensă uriașă și să găsească pe cineva care să tălmăcească scrierea și să-i explice ce înseamnă acele cuvinte. La palat era un evreu, prizonier de război: ”un om, care are în el duhul dumnezeilor celor sfinţi.” /Daniel 5:11/.Când ajunge  în sala banchetului decorul scenei se schimbă total. Cel care conduce evenimentele este Dumnezeu, iar ”actorul” pe care-l folosește este Daniel. Cu autoritatea Stăpânului Său, Daniel îi explică împăratului că:”te-ai înălţat împotriva Domnului cerurilor; … şi n-ai slăvit pe Dumnezeul în mâna căruia este suflarea ta şi toate căile tale!” / Daniel 5:23/. Apoi traduce scrierea și mesajul de pe zid, mesaj care este pus în aplicare chiar în acel moment. Întrebările care se impun sunt îndreptățite: ”Cine este Dumnezeu?” ”Cu ce se ocupă El?” ”În anul 2013 este încă pe tron și poate afecta viața mea?” ”Dacă DA, cum acționează El?”

1 . Dumnezeu numără. Se pricepe foarte bine să numere. Este expert în contabilitate și statistică. Când comentează tălmăcirea celor scrise, Daniel explică clar în 5:26: ”Numărat, înseamnă că Dumnezeu ţi-a numărat zilele domniei, şi i-a pus capăt.”  Dumnezeu numără zilele. Dar El numără și pașii /Ps.56:8/, firele de păr din cap /Luca 12:7/, banii /Marcu 12:41-44/. De fapt, numai El numără corect, motiv pentru care Moise strigă în Psalmul 90:12: ”Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele!” Cum stai cu număratul și contabilitatea în dreptul tău? Se potrivește socoteala ta cu cea a lui Dumnezeu? Într-o zi va fi marea confruntare. Este început de an și tare bine ar fi să-ți ajustezi socotelile după pretențiile Celui Prea Înalt.

2 . Dumnezeu cântărește. Avea în față pe cel mai puternic om de pe planetă. Și cel mai greu, raportat la valorile acestei lumi. Bogății fără număr, faimă și putere, slavă și strălucire de neegalat. Dar verdictul dat de Dumnezeu sună diferit de realitatea în care trăia Belșațar: ”Cântărit, înseamnă că ai fost cântărit în cumpănă şi ai fost găsit uşor!” /Daniel 5:27/. Cântarul Celui Atot Puternic evaluează diferit de cel al oamenilor. Două verbe au creat două imperii. Verbul ”a avea” a creat imperiul valorilor materiale, iar verbul ”a fi” pe cel al valorilor spirituale. Dumnezeu este interesat în primul rând de cine ești mai mult decât de ceea ce ai. S-ar putea ca în anul 2013 să fi pus pe cântar. Te invit să meditezi la aceasta și să-ți schimbi prioritățile. Fiecărei biserici din Apocalipsa Dumnezeu îi spune ”Știu faptele tale!” și îi cere să se pocăiască. Asta e rezolvarea cu cântarul.

3 . Dumnezeu împarte.  ”Împărţit, înseamnă că împărăţia ta va fi împărţită, şi dată Mezilor şi Perşilor!” … Dar chiar în noaptea aceea, Belşaţar, împăratul Haldeilor, a fost omorât.” /Daniel 5: 28,30/. Care a fost ”diagnosticul” fără leac de care a suferit împăratul Babilonului? ”Dar tu, Belşaţar, fiul lui, nu ţi-ai smerit inima, măcar că ai ştiut toate aceste lucruri. Ci te-ai înălţat împotriva Domnului cerurilor.” /Daniel 5:22-23/. Cutremurător! Să ți se atragă atenția și să-L  sfidezi pe Dumnezeu! Să te pui în locul Lui! Asta nu mai are leac. Iată de ce până nu este prea târziu – pocăiește-te prietenul meu! Întoarce-te cu fața spre Domnul. Iar tu care te numești pocăit, evaluează-ți viața ta spirituală chiar acum. Primește provocarea azi. Mâine e târziu.

RUGĂCIUNE

Mulțumim Tată că ne iubești și îți pasă de noi. De aceea ne și avertizezi cu privire la traiul nostru pentru că ne vrei ”aur curat.” Iartă-ne pentru timpul risipit altfel decât ai vrut Tu. Ne pocăim și vrem să ieșim bine la numărătoare și la cântar. Nu uita și de cei dragi ai noștri. Până nu e prea târziu, strigă-I pe nume. Te rugăm în Numele Domnului Isus. Amin!

Începutul de an este marcat de evenimente creștine nu fără însemnătate. Amintim sărbătoarea botezului Domnului Isus și – legat de aceasta – aducerea aminte a slujitorului trimis de Domnul ”să pregătească drumul” Mântuitorului. Este vorba de Ioan Botezătorul  despre care Domnul Isus face o remarcă specială în Matei 11:11 când spune: ”Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul.” Nu se vorbește prea mult despre viața și slujirea lui, de aceea ne propunem să trecem în revistă câteva valori remarcabile care-l fac pe Ioan Botezătorul să rămână un personaj fără egal în galeria eroilor lui Dumnezeu.  Privind la el gândul mă poartă spre urmașii Mântuitorului care ar trebui să învețe și să practice slujirea și mesajul celui vestit de proorocul Isaia: ”Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia, când zice: “Iată glasul celui ce strigă în pustie: “Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.” /Matei 3:3/. Vă invit să urmărim relatarea biblică și să creionăm un portret al celui mai mare om născut din femeie.

1 . Statutul lui. ”Un om trimis de Dumnezeu.” /Ioan 1:6/. Aceste cuvinte reprezintă ”scrisoarea de acreditare” a lui Ioan în fața oamenilor. Este exact ceea ce face un ambasador când este trimis într-o țară străină: spune din partea cui vine și care este misiunea lui. Îmi aduc aminte de seara când am ajuns la sediul ambasadei României de la Moscova. De departe am văzut drapelul românesc pe clădire, iar când am intrat înăuntru am fost fascinat să văd că totul mărturisea despre o altă țară decât aceea în care mă aflam. Să mărturisești despre o altă țară și despre un alt Împărat pe un pământ străin – aceasta este esența vieții de creștin. Exact acest lucru îl subliniază Apostolul Pavel la 2 Corinteni 5:18-20 când scrie: ” Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării … ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. Noi dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” Ce clar și simplu. Dumnezeu ne descrie ”fișa postului” pentru cei care se numesc copiii Lui. Acesta este statutul nostru: oameni trimiși de El pentru a-L reprezenta într-o lume pierdută și înstrăinată de El. Cum stai la acest capitol?

2 . Identitatea lui. ”Numele lui era Ioan.” /Ioan 1:6/. Ioan nu era un nume comun la acea vreme în Israel. Cei din familie au protestat la propunerea acestui nume. ”În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur, şi voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său. Dar mama lui a luat cuvântul, şi a zis: “Nu. Ci are să se cheme Ioan.” Ei i-au zis: “Nimeni din rudeniile tale nu poartă numele acesta.”/Luca 1:59-61/. Ceva nou. Un nume care înseamnă ”Iehova S-a îndurat”; ”Pe placul lui Iehova”; ”Copilul îndurării”; ”Bogat în har”. La așa ceva S-a gândit Domnul când a transmis acest nume lui Zaharia. Un copil care să-L reprezinte pe El. Să-L slujească și să-L proclame. ”Va fi mare înaintea Domnului” spune îngerul despre Ioan în Luca 1:15. Când este provocat să-și declare identitatea, Ioan o face cu toată modestia spunând: “Eu”, a zis el, “sunt glasul celui ce strigă în pustie: “Neteziţi calea Domnului”, cum a zis prorocul Isaia.”/Ioan 1:23/. În pustia acestei lumi cea mai mare nevoie este de ”glasuri care să strige” și de oameni care ”să netezească calea Domnului.” N-ai vrea să te gândeşti în modul cel mai serios ca în afara numelui tău de naștere să trăiești în așa fel ca să ți se spună și ”pocăitul?” E atâta nevoie de pocăiți veritabili care să aibă numele dar să trăiască și viața Domnului Isus.

3 . Misiunea lui.  A venit în lume să depună mărturie despre Cel ce L-a trimis.  ”El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.” /Ioan 1:7-8/. A fost ca o stea căzătoare care a strălucit puțin pe firmament apoi a dispărut. Dar mărturia lui a rămas până astăzi. Valoarea vieții nu este dată de cantitatea ei, ci de felul în care o trăiești. Misiunea lui Ioan este și misiunea noastră. La înălțare Domnul Isus decretează evanghelizarea lumii și spune: ”voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.” /F.A. 1:8/. Decretul este încă în vigoare și Domnul caută voluntari care să se înroleze în armata salvării celor pierduți. În Predica de pe Munte Domnul Isus definește foarte clar și simplu misiunea urmașilor Săi: ”Voi sunteţi sarea pământului …  Voi sunteţi lumina lumii.” /Matei 5:13-14/, iar după înviere El reia mesajul evanghelizării lumii și subliniază: ”Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile.” /Matei 28:19/ precum și  “Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.” /Marcu 16:15/. Misiunea noastră este clară.Logistica este desăvârșită; doar trebuie aplicată. Nu vrei la începutul anului 2013 să fii primul care începe? Mă rog ca Dumnezeu să te binecuvinteze ca să fii un martor adevărat pentru El și Împărăția Lui.

RUGĂCIUNE

Slavă Ție Tată din Cer pentru oameni ca și Ioan Botezătorul care a acceptat să te reprezinte pe Tine în această lume și chiar să plătească prețul suprem pentru mărturia lui. Te rugăm să miști inimile noastre ca să se deschidă pentru mărturie și astfel cât mai mulți păcătoși să găsească salvarea prin pocăință. Fie anul 2013, anul trezirii spirituale la New Life Romanian Church și nu numai. Mulțumim că ne primești și ne binecuvântezi. În Numele Domnului Isus. Amin

Care va fi rugăciunea ta la cumpăna anilor? Care sunt nevoile cu care vei veni înaintea Stăpânului pentru anii care vor urma? Ce te gândești că ar fi mai bine pentru tine și casa ta în timpul care va veni? Dar pentru adunarea la care mergi? Te gândești și la lumea din jurul tău? La comunitatea din care faci parte? Ce dorințe ai pentru țara în care te-ai așezat pentru o vreme? Gândind la veșnicie care ar fi valorile pe care le-ai prezenta înaintea Domnului la granița dintre ani? Sunt întrebări tulburătoare la care va trebui să răspunzi. Și tăcerea e un răspuns pe care Dumnezeu Îl va judeca la vremea Lui. Vă invit să privim la profetul Habacuc și să urmărim felul în care se raportează el la Cel Prea Înalt în vreme de criză. Care sunt frământările lui pentru el și poporul din care face parte? La ce se gândește și cu ce vine înaintea Domnului? Ce dorește să se întâmple în națiunea lui Israel?

1. Pocăința pocăiților.”Însufleţeşte-Ţi lucrarea în cursul anilor, Doamne!” /Habacuc 1:2/. Acesta este strigătul omului lui Dumnezeu pentru credincioșii care au adormit și au ajuns în comă spirituală. Aveau religie dar nu mai aveau relație. Aveau nume dar nu aveau viață. Aveau legământul dar nu mai credeau. Trist. Rugăciunea lui Habacuc este ca un mesaj S.O.S. transmis în situație de urgență. Nu există decât o singură șansă pentru supraviețuire: trezirea. Însuflețirea. Readus la viață. Totul este pe moarte. Ca în Apocalipsa 3:1 :”îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.” Cadavre ambulante. Atâta tot. Îmi vine în minte strigătul Fratelui Liviu Olah după ”pocăința pocăiților.” Anii trec și trecem și noi. Spre care compartiment al veșniciei: viața veșnică sau chin veșnic? Creștinismul autentic înseamnă dinamism, viziune și acțiune. Asemenea creștini sunt oamenii despre care cei din jur ”au priceput că fuseseră cu Isus.” /F. A. 4:13/. Care este profilul tău spiritual?

2. Salvarea celor pierduți. Trezirea spirituală are drept consecință mântuirea păcătoșilor. Iată de ce rugăciunea lui Habacuc continuă în modul cel mai logic: ”Fă-Te cunoscut în trecerea anilor!” /Habacuc 3:2/. În Predica de pe munte Domnul Isus stabilește identitatea și ”fișa postului” pentru pocăiții adevărați: “Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” (Matei 5: 14-16). Pe umerii celor mântuiți atârnă responsabilitatea salvării celor păcătoși din jurul nostru. Nu e glumă. Iuda, fratele Domnului Isus strigă în epistola sa la v.23:  ”căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc.”  La fel face și Apostolul Pavel când agonizează pentru mântuirea celor din neamul lui: ”simt o mare întristare, şi am o durere necurmată în inimă. Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti.” /Rom. 9:2-3/. Vremea lor a trecut. Acum e rândul nostru să fim preocupați de salvarea celor pierduți. Chiar îți pasă?

3. Izbăvire în încercări. Apostazia este urmată de mânia lui Dumnezeu și de pedeapsă. Acesta este mesajul pe care Habacuc îl primește de la Domnul și de care este foarte conștient când scrie:”Dar, în mânia Ta, adu-ţi aminte de îndurările Tale!” /1:2/. Vor veni zile grele pentru poporul lui Dumnezeu dar: ”Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă” spune profetul lacrimilor în Plângeri la 3:22-23. Disciplinarea se face în încercări dar cuvântul final este cel al îndurării și izbăvirii. Este un ciclu care se repetă în Biblie: apostazie-disciplinare-trezire-salvare. Nu știu în care etapă a acestui ciclu te afli dar dacă te încrezi în Dumnezeu te vei bucura de îndurările Lui și de o izbăvire supranaturală. Cel care scrie aceste cuvinte este beneficiarul multor izbăviri miraculoase din situații fără ieșire. Provocarea mea pentru tine este ca ”în trecerea anilor” să rămâi lângă Dumnezeu indiferent de situația prin care treci ca și El să rămână lângă tine până la sfârșitul zilelor și apoi o veșnicie fără sfârșit.

RUGĂCIUNE

 Stăpâne Tată, Suveran și Atotputernic din veșnicie în veșnicie Tu ești Dumnezeu. Înaintea Ta ne închinăm și ne proșternem pentru felul în care ne-ai purtat ”în trecerea anilor.” Chiar și în încercările prin care ai îngăduit să trecem nu ne-ai abandonat ci ne-ai mângâiat și ne-ai izbăvit. Este și motivul pentru care mărturisim că te iubim și că dorim să rămânem cu Tine până în veșnicie. Ne gândim la mulți alții care nu te cunosc. Salvează-I din păcat și din moarte și fă-I copiii Tăi. Fie ca anul 2013 să fie un an de îndurare pentru casele noastre și pentru națiunea din care facem parte. În Numele Domnului Isus ne rugăm. Amin.

Era noapte în Betleem. Întunerec beznă la propriu și la figurat. Trecuseră sute de ani de când Dumnezeu nu mai vorbise poporului. Se părea că Și-a abandonat moștenirea. Însă Dumnezeu rămâne veșnic pe tron. El conduce istoria și ”aranjează” piesele în puzzle-ul Său la timpul cel mai potrivit pentru a-Și împlini planul. În câmpul dintre Betleem și Ierusalim totul părea obișnuit. Aceiași rutină în viața unor oameni desconsiderați de toată lumea. Numai nu și de Dumnezeu. În miez de noapte El le întrerupe obișnuința cu un scurt ”buletin de știri” transmis ”live” din Cer printr-un înger: ”vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.” ”Spectacolul de sunet și lumină” continuă:  Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu, şi zicând: “Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.” /Luca 2:9-14/. Întrebarea acestei meditații este: ”de ce a ales Dumnezeu acești oameni nebăgați în seamă?” Cred că ei ne reprezintă pe noi toți: sunt ”numitorul comun” al rasei umane. Vă invit să-i urmărim din umbră și să ne regăsim în portretul acestor oameni pe care i-am numit în mod convențional ”niște păstori.”

1. Oameni învinși. Așa apar la prima vedere acești păstori. Resemnați cu starea în care se găsesc. În câmp lângă oi, abandonați de toată lumea și considerați ”lepădați” de oamenii religiei. Nu puteau împlini Legea. ”Stăteau afară în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.” /Luca 2:8/. Asta era tot; așa decurgea viața lor în fiecare zi. Rutină și obișnuință. Nici nu puteau aștepta mai mult într-o lume ”în care acum este necaz.” /Isaia 9:1/. Oameni învinşi! De familie, de societate, de religie. Învinși de ”sistem.” Învinși de păcat. ”Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.” /Rom. 3:23/. Ultimul cuvânt al Vechiului Testament este ”blestem.” /Maleahi 4:6/. Apostolul Pavel scrie: ”Aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume.” /Ef.2:12/.Nici o speranță de mai bine; nici o veste bună. Așa ca și în zilele pe care le trăim: ”războaie şi răscoale … mari cutremure de pământ, foamete şi ciume;  arătări înspăimântătoare, şi semne mari în cer … vor pune mâinile pe voi, şi vă vor prigoni.” /Luca 21:10-12/. Nu-i așa că tare se mai aseamănă vremurile? Așa trebuie să fie înainte de Naștere. A fost atunci și este și astăzi. Oare prinzi mesajul? Este pentru tine. Oprește-te puțin și fă liniște în sufletul tău!

2. Oameni surprinși. În ”locul unde nu se mai întâmplă nimic” s-a petrecut totuși ceva extraordinar. Oamenii au fost vizitați de Dumnezeu. Așa relatează doctorul Luca în cronica Nașterii /2:9-14/: ”un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: “Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.” Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu, şi zicând: “Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.” Monotonia a fost spartă de mesagerul Cerului care transmite cea mai bună veste ce putea fi auzită vreodată pe pământ: ei, păstorii anonimi sunt beneficiarii darului special al lui Dumnezeu, Singurul Lui Fiu. Oastea cerească confirmă și întăreşte autenticitatea mesajului, lucru care-i înspăimântă foarte tare pe ciobanii din câmp. Au fost surprinși de Slava lui Dumnezeu și asta schimbă totul. Transformă rutina și obișnuința în sărbătoare; aduce teamă care se metamorfozează în bucurie; trăirile cele vechi sunt înlocuite cu valori noi. Când Domnul te surprinde nu mai ești același niciodată. Crezi asta? Deschide-te ca să primești ceea ce a pregătit El să-ţi aducă ție și casei tale. Pentru aici și pentru ACOLO!

3. Oameni convinși. Au fost puși în încurcătură. Oare a fot vis sau a fost adevărat? Informația Cerului le dădea posibilitatea să verifice mesajul, iar ei nu mai stau pe gânduri. ”… au zis unii către alţii: “Haidem să mergem până la Betleem, şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.” S-au dus în grabă, şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi pruncul culcat în iesle. După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc. Toţi cei ce i-au auzit, s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii. Maria păstra toate cuvintele acelea, şi se gândea la ele în inima ei. Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră, şi care erau întocmai cum li se spusese.” /Luca 2:15-19/. Comentariul evanghelistului este clar. Mesajul din Cer a fost autentic. Pruncul s-a născut și L-au găsit în iesle așa cum li s-a spus. El era Fiul lui Dumnezeu și întâlnirea cu El a schimbat viața păstorilor pentru totdeauna. Teama s-a transformat în bucurie. Întunerecul s-a schimbat în lumină. La Betleem a răsărit Lumina Lumii! Este adevărat. El poate să te transforme și pe tine într-o persoană nouă. Asta înseamnă să te pocăiești. Eu am acceptat și nu regret. Încearcă și tu. Chiar acum. N-o să-ți pară rău niciodată. O să ai sărbători cu adevărat fericite.

RUGĂCIUNE

Te slăvim Tată pentru pentru Sărbătoarea Nașterii. Atunci ai decis să ni te descoperi și ai devenit Emanuel. Suntem fericiţi că Te-am cunoscut și ești Mântuitorul nostru pentru viața de aici și pentru veșnicie. Binecuvântează-ne la aceste sărbători și fă-ne o binecuvântare pentru cei din jur. Mântuiește-i Doamne pe toți cei care îi purtăm în rugile noastre. Mulțumim că ne asculți ca întotdeauna. Amin.

“Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.” /Ecl.3:1/. Așa începe capitolul 3 din cartea Eclesiastul, autorul subliniind adevărul că există o ”programare” din afară existenței noastre pentru fiecare eveniment pe care îl parcurgem aici pe pământ. ”El a sorocit o vreme pentru orice lucru şi pentru orice faptă.” /Ecl. 2:17/. Dumnezeul care conduce istoria aduce în scenă fiecare secvență din planul Său  pentru a împlini ”scenariul” rânduit să se întâmple din veșnicie. Suntem în ajun de sărbătoare; este timpul aducerii aminte a venirii Domnului Isus în lumea noastră, a vremii în care ”Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr.!” /Ioan 1:14/. Vă invit să vă deschideți inima și mintea și să înțelegeți împreună cu mine felul în care Stăpânul Universului își ține cuvântul dat cu sute de ani înainte de a se împlini și-l face real, autentic și provocator pentru orice căutător sincer după Adevăr.  Totul s-a petrecut după calendarul lui Dumnezeu: ”Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea.” /Gal.4:4-5/. Cum arăta ”vremea aceea” care s-a împlinit  în toate detaliile și ce trebuie să învățăm noi privind la nașterea Fiului lui Dumnezeu? Nu cumva trăim o vreme asemănătoare cu evenimentele de-atunci și suntem aproape de a doua venire a Domnului Isus? Haideți, însă să privim în Cuvânt și să urmărim  ”vremea aceea.”

1 . Vremea cezarilor. Doctorul Luca consemnează cu foarte mare grijă orice detaliu și ne lasă în scris numele câtorva ”actori” de pe scena istoriei pentru a garanta și din punct de vedere științific relatarea lui /Luca cap. 2 și 3/. Evanghelistul Matei fiind obișnuit cu statistica consemnează și el numele altor reprezentanți ai puterii romane /Matei cap.2/. Imperiul Roman domina lumea. Reformele întreprinse de Cezar August în toate domeniile au adus imperiul într-o situație de prosperitate fără precedent în istorie. De neînvins și fără rivali, romanii au instaurat așa numită ”Pax Romana” – o pace impusă de forța armelor pentru a avea liniște și pentru a putea controla totul. Sistemul de comunicare era cel mai performant din lume. Drumurile romane, precum și sistemul de poștă, dregătorii și guvernatorii care țineau legătura cu Roma și limba oficială în care se comunica făceau ca sistemul de guvernământ să fie ”fără cusur.” Legiunile romane erau ”stat în stat,” controlau totul și se bucurau de privilegii de excepție. Așa arăta ”vremea aceea,” vremea când trebuia să se nască Mesia. Aducând tabloul ”la zi” ne dăm seama cât de mult se potrivește cu vremea în care trăim noi. Încep să tresar la gândul că Domnul Isus se întoarce. Dar tu?

2 . Vremea înscrierii. “În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius. Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.”  /Luca 2:1-3/. În providența Sa, Dumnezeu generează evenimente și creează ocazii prin care să-și arate slava și să-și ducă la îndeplinire planul Său. Recensământul ordonat de Cezar era în planul lui Dumnezeu și cerea ca fiecare persoană să se înscrie în cetatea de origine.  Această decizie pune în mișcare o masă imensă de oameni care călătorește dintr-o parte spre cealaltă a imperiului. Pentru a-și atinge scopul, împăratul avea nevoie de înregistrarea strictă a fiecărui cetățean, urmând ca datele recensământului să fie valorificate pentru întărirea autorității Romei asupra teritoriilor din imperiu și pentru o evidență exactă a resurselor umane și a celor financiare. Evanghelistul Luca consemnează în capitolul 2:4-5 un detaliu de excepție: ”Iosif s-a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David, numită Betleem, – pentru că era din casa şi din seminţia lui David, – să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.” Cât de exact lucrează Dumnezeu. Nici mai devreme, nici mai târziu, ci exact la momentul potrivit se întâmplă totul.  Parcă trasă la indigo ”vremea aceea” se repetă identic în zilele noastre. Tehnologia ”microcipului” care va fi implantat există. Se așteaptă doar momentul în care ”toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.” /Apoc. 13:16-17/.  Nu e glumă; totul este foarte serios. E timpul să te oprești și să te gândești la viitorul tău și la destinul tău vremelnic și veșnic chiar acum când citești aceste rânduri.

3 . Vremea nașterii. Cronicarul continuă relatarea și consemnează faptul că: ”Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.” /Luca 2:6-7/.  Așa spune și colindul: ”Pe Fiul cel din vecie/Tatăl L-a trimis să vie/Să se nască și să crească/să ne mântuiască.” Ce onoare! Un singur Fiu a avut Dumnezeu și pe El L-a trimis în lumea noastră în pântecele unei fecioare neprihănite care l-a născut într-o iesle.  ”El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.” /Fil. 2:6-7/. Acesta este tabloul Mântuitorului care a venit la noi. Pe ceasornicul lui Dumnezeu însă este târziu. Se apropie ”vremea nașterii,” adică a revenirii Domnului Isus. Exact cum s-a împlinit Cuvântul la prima Lui venire se va împlini și la cea de-a doua. Scena este pregătită, iar ”actorii” așteaptă sunetul gongului și ridicarea cortinei. La Betleem oamenii L-au respins. Tu ce vei face? Acceptă chiar acum invitația colindului: ”Las’ să intre Isus în căsuța ta/Numai bucurie Domnul îți va da.”

RUGĂCIUNE

Ce mare ești Tu Doamne. Din veșnicie Te-ai gândit la salvarea noastră și ai găsit soluția trimițând pe Singurul Tău Fiu la noi ca să ne aducă mântuire și viață veșnică. Te cinstim și te adorăm Tăticule și vrem să-Ți dăm inima ca să te naști și să crești în viața noastră în  așa fel ca  să te vadă și alții și să se pocăiască. Mulțumim că ne primești și ne binecuvântezi. Amin!

Bătăliile spirituale se câștigă pe genunchi. Rugăciunea și postul nu sunt ceva ”opțional” pentru un creștin născut din nou, ci sunt valorile pe care se clădește o adevărată viață de biruință. Studierea Cuvântului, rugăciunea și postul împreună cu părtăşia sfinților în lumină sunt ”ingredientele” obligatorii care marchează viața unui pocăit. Numai așa a supraviețuit Biserica de-a lungul veacurilor și nu se poate prescrie o altă rețetă mai bună. Iată de ce vă invit să continuăm meditația despre rugăciune și să urmărim un episod de referință din Noul Testament /F.A. 16:16-40/ care ne demonstrează faptul că în orice situație rugăciunea după Voia lui Dumnezeu lucrează spre binele celor ce se încred în El. Fiind definită de un sfânt ca și ”puterea care pune în mișcare mâna ce conduce Universul,” te chem să-ți deschizi inima și să înțelegi adevărata valoare a unei vieți de rugăciune și să primești provocarea de a deveni un luptător ”pe genunchi.” Numai așa poți sta în picioare la venirea Domnului Isus. Când sfinții se roagă au loc evenimente  de excepție.

1.Se tulbură duhurile. Pavel și Sila tocmai fuseseră folosiți de Domnul pentru o nouă premieră în lucrarea lor misionară: Evanghelia a intrat în Europa în localitatea Filipi. Dar pe când se duceau la rugăciune au fost confruntați cu o femeie care avea un duh de ghicire și care îi necăjea prin ”reclama” pe care le-o făcea de fiecare dată. ”Pavel, necăjit, s-a întors, şi a zis duhului: “În Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea.” Şi a ieşit chiar în ceasul acela.” /F.A. 16:18/. Dar lucrurile nu se opresc aici. Slujitorii lui Dumnezeu sunt dați pe mâna fruntașilor și duși în piața din centru unde le sunt smulse hainele de pe ei și sunt bătuți cu nuiele. Apoi sunt duși la închisoare și puși în celula de maximă siguranță. Atenție! Când vă hotărâți să începeți o viață de rugăciune serioasă să fiți pregătiți pentru confruntare. Iadul se va tulbura și va încerca să vă intimideze. Dar tocmai acest lucru este confirmarea că sunteți pe drumul care trebuie. Îmi amintesc de lunea aceea seara din Iulie 2001 când am plecat la un grup de rugăciune în San Leandro, CA dar în loc să ajung acolo am ajuns la spital la Critical Care Unit între viață și moarte. Ceea ce părea să fie o tragedie a fost o mare binecuvântare pentru mine și slujirea lui Dumnezeu. Pe la orele 2-3 dimineața eram cu tubul de oxigen pe față și monitorizat nonstop dar eram plin de bucurie și slăveam pe Domnul. Atunci și acolo El mi-a dat viziunea lucrării de misiune și evanghelizare pe care am început-o în anul 2002. Ce har să te hotărăști pentru o viață de rugăciune. Nu te speria că se tulbură duhurile. Dumnezeu este mai puternic și va transforma bătălia spirituală într-o biruință clară în favoarea ta!

2. Se dezleagă legăturile.Iată cum se derulează evenimentele la Filipi după confruntarea din piață: ”După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă, şi au dat în grijă temnicerului să-i păzească bine.Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temniţa dinăuntru, şi le-a băgat picioarele în butuci.” Bătuți măr, răniți și cu picioarele în butuci Pavel și Sila sunt de neoprit: ”Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau, şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închişi îi ascultau.” Dar i-a mai ascultat cineva: Dumnezeu. Și El intervine: ”Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile, şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia.” /F.A. 16:23-26/. Când sfinții se roagă și cântă cântări de laudă (nu de jale), Dumnezeu cutremură închisoarea, deschide ușile și dezleagă legăturile. Aleluia! Slăvit să fie Domnul! Poate că tu ești legat sau cei dragi ai tăi sunt legați de legăturile păcatului. Ai încercat atâtea soluții dar nici una nu te-a ajutat. Acum e timpul să încerci soluția lui Dumnezeu.

3. Se pocăiesc oamenii. Doctorul Luca relatează că s-a trezit și șeful închisorii și după ce a văzut situația era pregătit să-și ia viața, știind că va trebui să răspundă de soarta celor închiși. Acum ”șeful închisorii” devine Apostolul Pavel care preia conducerea și-l liniștește pe temnicer, iar apoi îi predică Evanghelia. Acesta răspunde în mod pozitiv și împreună cu cei din casa lui îl primesc pe Domnul Isus ca Domnul și Mântuitorul lor. ”Şi i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui cât şi tuturor celor din casa lui.Temnicerul i-a luat cu el, chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile, şi a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui. După ce i-a dus în casă, le-a pus masa, şi s-a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu.” /F.A. 16:32-34/. S-a meritat și bătaia și pușcăria. Un slujitor al lui Dumnezeu mărturisea despre misionarii care merg în zone neevanghelizate din România și care de multe ori sunt agresați și bătuți de oameni potrivnici pocăinței: ”Nu-I nimic! Noi mai luăm câte-o bătaie, iar oamenii se mai pocăiesc!” Pocăința oamenilor este finalul pe care-L vrea Stăpânul, iar totul începe de la rugăciune. Mă rog ca Dumnezeu să pună pe inima ta dorința de a te înrola în coloana celor care sunt gata să plătească prețul postului și al rugăciunii pentru a rămâne în picioare și pentru ca cei din jurul nostru să-L accepte pe Fiul lui Dumnezeu ca Domn și Mântuitor și să se pocăiască.

RUGĂCIUNE

Slavă Ție Tată pentru provocarea din această meditație. Suntem atât de săraci din cauză că nu stăruim în rugăciune. Recunoaștem și ne este rușine, fapt pentru care te rugăm să ne ierți și să ne ajuți să ne trezim. Umple-ne de Duh Sfânt și pune în noi dorința după rugăciunea fierbinte, stăruitoare. Pentru noi și casele noastre. Dar, mai ales pentru cei ce pier în păcat. Ajută-ne să credem și dă-ne bucuria să vedem semne și minuni. În Numele Domnului Isus. Amin! 

Dumnezeu a lăsat la îndemâna celor credincioși ce mai uriașă forță din Univers: RUGĂCIUNEA. Domnul Isus I-a învățat pe ucenici să se roage, iar prin apostoli a transmis de nenumărate ori mesajul de a stărui în rugăciune. Biserica a supraviețuit valurilor de ură și prigoană ”pe genunchi” și ne confirmă nouă celor din secolul 21 că soluția lui Dumnezeu a rămas neschimbată: ”Rugaţi-vă neîncetat.” /I Tes.5:17/. Cât de săraci și lipsiți sunt creștinii care nu înțeleg și nu folosesc această putere incomensurabilă. Cât de păgubiți sunt urmașii Domnului Isus atunci când trec prin situații de criză și nu apelează la resursele lui Dumnezeu. El promite solemn să intervină în orice situație dar cere poporului Său să-și facă partea lui:  ”dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul, şi-i voi tămădui ţara.” /2 Cronici 7:14/. Ce simplu! Dumnezeu nu minte. Ce promite, El împlinește. Dar numai când noi ne facem partea! Când pocăiții se roagă (nu numai se fac că se roagă sau au ore, zile, săptămâni de rugăciune) așa cum cere Domnul se întâmplă lucruri extraordinare.

1. Cade focul. Imaginea cu focul este luată din confruntarea lui Ilie cu profeții lui Baal și ai Astarteei. Națiunea lui Israel era aproape de faliment din cauza decăderii morale și spirituale. Puterea politică a dat mâna cu religia falsă a Izabelei, îmbrăţişată și de Ahab. Nenorocirea atinsese poporul Domnului, când Dumnezeu îl scoate pe Ilie și-L folosește drept ”purtător de cuvânt” în confruntarea cu reprezentanții religiei false. La întâlnirea cu profeții păgâni s-a stabilit că Dumnezeul adevărat își va adeveri identitatea Lui prin focul care se va coborî peste jertfa de pe altar în mod supranatural. ”Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu. Şi tot poporul a răspuns, şi a zis: “Bine!” /2 Împ. 18:24/. Ca să cadă focul peste jertfă trebuia mai întâi să fie rezidit altarul Domnului. Nu  aștepta biruință în rugăciune dacă altarul este dărâmat. Reclădește altarul!  În viața ta și în casa ta. Fă asta și în Casa Domnului! Ilie a refăcut altarul Domnului, a pus jertfa pe el și a cerut de trei ori să se toarne apă peste lemne și jertfă în așa fel ca să nu existe nici o îndoială cu privire la intervenția lui Dumnezeu. Profeții lui Baal și ai Astarteei terminaseră procesiunea aiurând și falimentând lamentabil. Acum vine omul lui Dumnezeu și strigă la Dumnezeul care răspunde în mod supranatural: ”În clipa când se aducea jertfa de seară, prorocul Ilie s-a apropiat şi a zis: … Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti adevăratul Dumnezeu, şi să le întorci astfel inima spre bine!” Atunci a căzut foc de la Domnul, şi a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele şi pământul, şi a sub şi apa care era în şanț.” /1 Împ. 18:36-38/. Asta e tot. Ridică-te la rugăciune dar numai după ce altarul a fost refăcut. Vei experimenta minunile lui Dumnezeu.

2. Cad oamenii. După ce Dumnezeu trimite focul pe altar și mistuie jertfa, oamenii se prăbușesc. ”Când a văzut tot poporul lucrul acesta, au căzut cu faţa la pământ.” Apoi strigă. Atitudinea celui care se prăbușește la intervenția lui Dumnezeu este aceea de a-L înălţa pe El strigând:  “Domnul este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!” /1 Împ.18:39/. Acesta este semnul după care se cunosc adevărații închinători ai lui Dumnezeu. Numai când sfinții ”cad cu fața la pământ” în adorare, închinare și recunoștință Dumnezeu este proclamat și înălțat. De când nu ai mai experimentat așa ceva? Este timpul să te prăbușești înaintea Stăpânului în așa fel ca (numai) El să fie înălţat și slăvit în viața ta și-n familia ta!

3. Cade ploaia. Prorocii păgâni au dispărut, oamenii s-au prăbușit, iar Dumnezeu a fost înălțat dovedind că este Singurul Domn adevărat. Acum urmau binecuvântările. Asta e logica. Când Domnul este recunoscut ca Dumnezeu, El dă drumul la binecuvântări. Ilie a rămas pe munte cu slujitorul lui, continuând să strige după ploaia care era vitală pentru supravieţuirea națiunii. ”Peste câteva clipe, cerul s-a înnegrit de nori, a început vântul, şi a venit o ploaie mare.” /1 Împ.18:45/. A căzut focul, s-au prăbușit oamenii dar a venit și ploaia. Așa se întâmplă lucrurile când ”pocăiții se pocăiesc.” Dumnezeu promite să ierte păcatul și să tămăduiască țara. A făcut-o pe vremea lui Ilie și este gata să o facă acum. Vrea să înceapă cu mine, iar eu sunt gata să accept provocarea Lui. Dar are nevoie și de tine și așteaptă răspunsul tău.

RUGĂCIUNE

Tată din Cer! Îți mulțumim că ne iubești și vrei să trăim în binecuvântările pe care le ai pentru noi. Ajută-ne să înțelegem ”logica” Ta ca să trăim o viață abundentă atât pe plan spiritual, cât și fizic și material. Trezește-ne duhul de rugăciune și de post ca noi să ne prăbușim iar Tu să fii înălţat. Vrem asta în viețile noastre, casele noastre și în adunările noastre ca în felul acesta să fie binecuvântată și țara în care trăim. În Numele Domnului Isus te rugăm și îți și mulțumim că ne asculți. Amin.

“Pe când şedea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie, care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; şi, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.” /Marcu 14:3/

Când a creat omul, Dumnezeu a dorit ca el să reflecte slava Lui în creație și să-L reprezinte pe acest pământ. Decizia lui Dumnezeu a fost clară: ”Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu.”/Gen.1:27/. Psalmistul întărește afirmația Creatorului: “Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă? L-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu, şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste. I-ai dat stăpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui.” /Ps.8:4-6/. Ce destin măreț a pregătit Stăpânul pentru ființa creată de El! Ce misiune extraordinară a primit omul din partea Domnului! Prin păcat omul și-a pierdut demnitatea și s-a îndepărtat de Dumnezeu. Salvarea a venit de la Domnul prin jertfa Fiului Său pe crucea de la Golgota. Cei născuți din nou devin ”ambasadori” ai Cerului într-o lume plină de păcat. Apostolul Pavel explică faptul că prin pocăință devenim purtători ai valorilor dumnezeiești pe care trebuie să le transmitem celor ce trăiesc în păcat ca să fie salvați: ”Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi.” /2Cor.4:7/. Dar ca să se întâmple acest lucru trebuie ca vasul care adăpostește comoara să fie spart. Vă invit să privim la câteva ”vase sparte” și să înțelegem ce se întâmplă când vasele sunt zdrobite. Sparge vasul ca:

1 . Să miroase parfumul. Relatarea despre vasul de alabastru cu mir de nard   rămâne una de referință prin ceea ce a făcut Maria. ”Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus, şi I-a şters picioarele cu părul ei; şi s-a umplut casa de mirosul mirului.” /Ioan 12:3/. Când este vorba despre Domnul Isus nimic nu este prea scump. Gestul Mariei însă are și un alt efect: ”s-a umplut casa de mirosul mirului.” Tot ceea ce faci pentru Domnul Isus, afectează și pe cei din jur. Cei ce erau acolo aveau să simtă mirosul parfumului de nard. Asta trebuie să fie esența vieții de creștin: să răspândim mirosul dragostei Lui. ”Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, … care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui. În adevăr, noi suntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre cei ce sunt pe calea pierzării.” /2Cor.2:14-15/. Dacă viața mea nu face diferență în mediul în care trăiesc atunci există un mare semn de întrebare cu privire la nașterea mea din nou. Primii creștini au avut un impact puternic oriunde ajungeau: ”au răscolit lumea” și ”au tulburat cetatea”   relatează Luca în Faptele Apostolilor. Ce se poate spune în dreptul tău și al casei tale prietenul meu drag?

2 . Să strălucească lumina.  Când Dumnezeu L-a ales pe Ghedeon, a decis să-L folosească într-un mod ciudat ca să izbăvească pe Israel. Fără armată și fără arme. Luptătorii au fost selectați tot la fel de ciudat și cu grijă să nu fie prea mulți. Un lider modest cu un grup de viteji la fel de modești. Le cere să fie echipați cu ulcioare, făclii și trâmbițe pe care trebuiau să le folosească într-un anume fel și așa să câștige bătălia. ”Ghedeon şi cei o sută de oameni care erau cu el au ajuns la capătul taberei la începutul străjii de la mijlocul nopţii … au sunat din trâmbiţă şi au spart ulcioarele; au apucat făcliile cu mâna stângă şi trâmbiţele cu mâna dreaptă ca să sune, şi au strigat: “Sabia Domnului şi a lui Ghedeon!” /Jud. 7:19-20/.  Un spectacol de sunet și lumină – așa ar fi sunat asta în zilele noastre. În mijlocul nopții trebuia să se vadă lumina și să se audă strigarea. Asta asigura victoria poporului lui Dumnezeu. Aleluiaaaaa! Exact așa a fost. Înțelegi mesajul? Este ceea ce cere Domnul de la fiecare din noi. Într-o lume care trăiește în întunerec pocăiții sunt chemați să fie lumină. “Veniţi să umblăm în lumina Domnului!” strigă Isaia /2:5/ în Vechiul Testament, iar Domnul Isus amplifică strigarea în Matei 5:14-16: ”Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” Sparge vasul! Dumnezeu a pus o lumină în tine. A venit vremea să trăiești în lumină!

3 . Să țâșnească viața.  Era în Joia Mare și niște greci căutau să-L vadă pe Domnul. Încântat de această veste, Mântuitorul folosește ocazia ca să anunțe jertfa Lui pe cruce și să proclame un principiu de viață:  ”Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.” /Ioan 12:24/. Nu există multiplicare fără jertfă. Prin moartea Lui ne-a dăruit viața. Așa spune Cuvântul: ”Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul, are viaţa.” /I Ioan 5:11-12/. Fiind beneficiarii acestei bogății nu ne rămâne decât să spargem vasul ca să țâșnească viața. Așa ne provocă și Domnul Isus în Matei 10:39: ”Cine îşi va păstra viaţa, o va pierde; şi cine îşi va pierde viaţa, pentru Mine, o va câştiga.” Investește timp, sănătate, bani, libertate, dragoste, casă, mașină, diplomă și tot ce ține de viață ca să-L duci pe Domnul Isus la cât mai mulți oameni nemântuiți. Te vei întâlni în veșnicie cu tot ce-ai lucrat aici pentru El. E târziu și e nevoie urgentă de ”vase sparte,” așa că, ia aminte la ceea ce apreciază Domnul și nu mai sta pe gânduri: ”Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită.” /Ps.51:7/.

RUGĂCIUNE

Tatăl nostru care ești în Ceruri, suntem înaintea Ta să ne lăsăm zdrobiți în așa fel ca mirosul parfumului dragostei Tale să se simtă cât mai puternic și să se vadă lumina din sfeșnicul vieții noastre. Dar te rugăm să ne dai și putere să ne abandonăm viața noastră în Tine și așa viața Ta să curgă prin noi. Umple-ne de Duh Sfânt și folosește-ne 24/7. În Numele Domnului Isus te rugăm să faci aceasta și Îți și mulțumim. Amin.

Este prima sărbătoare de Thanksgiving la New Life Romanian Church. După nouă luni de bucurii ne adunăm să-I mulțumim Celui Prea Înalt pentru toate lucrurile care au concurat să avem un timp de pace și prosperitate spirituală ca și comunitate creștină românească în diaspora. Mulțumire înseamnă” A exprima (prin cuvinte) recunoștința (pentru un lucru util, plăcut, etc.); a arăta (cuiva) gratitudine; a spune” mulțumesc”. /DEX/. Cineva ți-a făcut un bine sau te-a ajutat când ai fost în nevoie, iar tu nu poți să uiți asta. Din punct de vedere al lui Dumnezeu mulțumirea este mai mult decât o zi de aducere aminte ținută odată pe an. Starea de mulțumire este ceva permanent în viața credinciosului. Apostolul Pavel explică faptul că pentru el mulțumirea este un mod de viață:”m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc.”/Fil. 4:20/. Într-o lume a nemulțumirii Dumnezeu ne cheamă să facem diferență. Care sunt lucrurile ce trebuie să le cunoaștem ca să avem” non stop” o sărbătoare a mulțumirii?

1. Timpul mulțumirii. ”Mulţumiţi totdeauna” este pretenția lui Dumnezeu. De ce asta? Nu-i suficient odată pe an când ne adunăm în mod festiv la biserică sau în familie? Stai puțin și gândește: Dumnezeu îți dă aer în permanență; apă la fel; pâine și sănătate și tot ce ai nevoie. 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână și toată viața. Ce-ar fi ca Creatorul să întrerupă din când în când apa sau aerul pentru vreo 10 minute? Un pocăit recunoaște că toate sunt de la El și pentru asta Îi mulțumește zi și noapte. Se întâmplă asta și-n viața ta?

2. Adresa mulțumirii. Cui să-I mulțumim?”Lui Dumnezeu Tatăl” continuă versetul biblic. De ce această adresă? Deoarece” Din El, prin El, şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.”/Rom. 11:36/. Nu este altul în Univers care să fie vrednic să primească recunoștința noastră. Priviți la” spectacolul” cosmic din Apoc. 5:11-13 și luați aminte împreună cu mine la ce se întâmplă în glorie:”îngerii și toate făpturile, care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând “A Celui ce stă pe scaunul de domnie, şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!” Psalmistul vine să întărească acest adevăr:”Cine aduce mulţumiri, ca jertfă, acela Mă proslăveşte.”/Psalmul 50:23/iar eu te invit să ne unim cu sfinții și să-L adorăm și să ne închinăm Lui cu recunoștință și mulțumire.

3. Motivul mulțumirii. ”Pentru toate lucrurile.” Aceasta este paleta de motive pentru care venim înaintea Stăpânului. Și pentru cele care ne produc durere și necaz? Și când diagnosticul este cel al unei boli incurabile? Și când venim de la cimitir unde am lăsat pe cel drag în țărâna rece? Da, spune Biblia la Romani 8:28 și asta deoarece ”ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” Cel ce numără perii capului poate să transforme cel mai mare necaz în care te afli în cea mai mare binecuvântare. Sus capul! Nu te teme! Dumnezeu este pe tron, iar tu ești copilul Lui și ești în evidența Lui specială împreună cu toți sfinții.

4. Garantul mulțumirii. Cine” semnează” la sfârșit? Eu sau altcineva? Ști ceva? Pe mine nu mă cunoaște Dumnezeu. Eu sunt un păcătos. De aceea este nevoie de Unul care este cunoscut la Tron și mă cunoaște și pe mine. Soluția este tot în Biblie: ”în Numele Domnului nostru Isus Hristos.” Aleluia! Slăvit să fie Domnul în veci! ”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”/Ioan 3:16/. Aici este secretul; aici este biruința. Numele Lui este” parola” care deschide ușa la tronul de îndurare al Cerului. Te întreb foarte serios dacă Domnul Isus te cunoaște sau – mai precis – dacă tu Îl cunoști pe El? Numai așa motto-ul meditației de astăzi /Efeseni 5:20/ este valabil și pentru tine. Iar viața ta va fi un imn de mulțumire 24/7.

RUGĂCIUNE

” Mulțumim că pân-acuma, Doamne Tu ne-ai ajutat, /Tu ai fost pavăza noastră, și ne-ai binecuvântat. /Mulțumim pentru răbdarea, pentru grija ce-ai avut, /Tu în fiecare clipă, ne-ai păzit și ne-ai fost scut. /Mulțumim, ești Tatăl nostru, și al nostru Dumnezeu, /Ne-ai răscumpărat o Doamne, prin Isus, prin Fiul Tău. /Mulțumim de sănătatea ce ne-ai dat-o pân-acum, /Tu ne-ai întărit o Doamne, ești drept, mare, sfânt și bun. /Mulțumim că viața noastră, e în mâna Ta mereu, /Și în fiecare clipă, noi trăim prin harul Tău. /Mulțumim că ești același, ai fost, ești, vei fi în veci, /Nu eşti schimbător ca omul, de la noi, Tu să nu pleci.” Amin (Ica Drăgoi)

Mesajul acestei meditații este urgent. Nu suportă amânare. E la imperativ. El reprezintă aducerea aminte a ceea ce s-a întâmplat la Sodoma și Gomora în vremea lui Lot, lucruri care se vor repeta la revenirea Domnului Isus:”Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer, şi i-a pierdut pe toţi. Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.” (Luca 1728-30). Iar vremuri ca acestea se desfășoară sub ochii noștri. Nimic neclar în această relatare. Doar trebuie să ai voință și să vezi în jurul tău împlinirea acestui” buletin de știri” pe care Dumnezeu ni-L transmite la sfârșitul anului 2012. În spatele scenei stă Regele care conduce istoria și universul; Cel care are primul dar și ultimul cuvânt; Atotștiutor, Atotprezent, Atotputernic! Haideți să-L urmărim și să înțelegem ceea ce face pentru salvarea omului de la dezastru.

1. Dumnezeu se interesează. “Pe cine mai ai aici?” (Gen. 19:12). Cu această întrebare începe dialogul dintre trimișii lui Dumnezeu și Lot. Când Dumnezeu se interesează de cineva nu merge la primărie ci la biserică. El ne face responsabili pentru cei din jurul nostru. Misiunea pe care Domnul Isus ne-a încredințat-o este să evanghelizăm lumea începând din casa noastră. De aceea întrebarea revine:”Pe cine mai ai aici? Gineri, fii și fiice și tot ce ai în cetate: scoate-i din locul acesta.” (Gen. 19:12). Dumnezeu nu glumește. Problema e serioasă. Poetul creștin întreabă și el:” Tu ești pe cale către cer/dar copiii tăi unde-s? /De ce nu sunt ei cu tine? /Vrei fericirea singur?” Omule care citești aceste rânduri, înțelege că Dumnezeu este motivat să te salveze, atât pe tine cât și pe cei dragi ai tăi. Părinți, copii, frați, rude, prieteni, cunoscuți, vecini și chiar dușmani – toți sunt în atenția Cerului însă aici pe pământ El are nevoie de tine ca să-I salveze. Nu mai trece nepăsător pe lângă ei pentru că într-o zi vei fi întrebat de soarta lor. Apostolul Pavel strigă:”Vai de mine dacă nu vestesc Evanghelia. (ICor.9:16) și simțind povara pentru semenii lui merge până acolo că dorește să fie el lepădat dar să fie salvați cei din neamul lui:”simt o mare întristare, şi am o durere necurmată în inimă. Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti.” (Rom.9:2-3). E timpul trezirii în poporul lui Dumnezeu, începând cu tine.

2. Dumnezeu informează. Dialogul continuă cu o informare detaliată despre ceea ce Dumnezeu a hotărât deja cu privire la Sodoma și Gomora.”Avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca să-l nimicim.” (Gen.19:13). Niciodată Dumnezeu n-a intervenit împotriva cuiva înainte de a-l avertiza. A făcut-o atunci și o face și astăzi. La 2 Petru 3:10 găsim” telegrama” divină cu privire la acțiunea finală a Creatorului asupra creației:”Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.” Sute de versete biblice argumentează revenirea Domnului, așa că nimeni nu se va putea dezvinovăţi. Nici tu.

3. Dumnezeu intervine. El a informat dar a și acționat pe baza a ceea ce a spus. Relatarea biblică este clară:”Atunci Domnul a făcut să ploaie peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer. A nimicit cu desăvârşire cetăţile acelea, toată Câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor, şi tot ce creştea pe pământ.” (Gen.19:24-25). Asta s-a întâmplat cu cei ce L-au sfidat pe Dumnezeu. Despre Lot Scriptura spune că Domnul”a scăpat pe neprihănitul Lot.” (2Petru 2:7). Iată cum relatează dezastrul de la Sodoma un mesaj descoperit de arheologi pe o tăbliţă de lut scris în limba acadiană:” Din mijlocul adâncimii cerului s-a pogorât furtuna; din mijlocul tăriei se ivi pedeapsa meritată. Sabia fulgerului a tocat pământul ca pe niște iarbă. În cele patru vânturi vâlvâia fulgerul asemenea focului distrugând totul. El a lovit pe oameni în orașele lor, a nimicit trupurile lor. În oraș și în țară s-a instalat jalea. Pe cel liber și pe cel rob l-a lovit el de-o potrivă. El a umplut pământul de durere; în cer și pe pământ a bântuit el asemenea unei grozave furtuni și totul a fost făcut scrum.” Fără comentarii! Domnul va interveni în mod diferit: ca să salveze pe cei ce se tem de El și ca să aducă judecată pentru cei care nu trăiesc după voia Lui. El ne-a rezervat ”un an de îndurare și o zi de răzbunare.” (Isaia 61:2). Acum trăim finalul. Profită de clipa pe care Tata din Cer ți-o pune la dispoziție și împacă-te cu El. Iar tu care te chemi copil al lui Dumnezeu, verifică-ți viața. Hotărăşte chiar acum să treci la treabă. Este așa mult de lucru și sunt miliarde de oameni care trebuie salvați.

RUGĂCIUNE

Mulțumim că nu ne-ai lăsat în necunoștință despre întreg planul Tău cu privire la existența noastră pământească dar și veșnică. Ne-ai dăruit Cuvântul ca să ne informeze, astfel ca să nu ne putem dezvinovăţi în Ziua Veșniciei. Iartă-ne, te rugăm pentru timpul pierdut și mișcă inimile noastre ca să lucrăm non stop la salvarea celor nemântuiți, începând din casele noastre. Strigăm după trezire. Ascultă-ne și rămâi cu noi. Amin.

La puțin timp după ce am ajuns în SUA ca slujitor al lui Dumnezeu am fost invitat împreună cu soția să slujim la o biserică românească din zona Los Angeles (CA). Frații ne-au primit foarte bine și între serviciile de la adunare ne-au dus să vizităm o comunitate unde se construiau case noi, destul de ieftine. Am trecut prin casele-model şi fiecare model era deosebit de atrăgător prin concepție și prin felul în care a fost aranjat înăuntru. Ceea ce mi-a atras atenția a fost proiectul unei case la care una din camere era numită” prayer room” (cameră de rugăciune). I-am chemat pe cei cu care eram împreună și plin de bucurie le-am spus că eu cred despre proiectantul acestei case că este creștin. Gândul mă duce la cei care s-au întors din Muntele Măslinilor după Înălțarea Domnului. Ei nu s-au dus la casele lor, ci ”s-au suit în odaia de sus, unde stăteau de obicei,” iar acolo ”stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri” (F.A. 1:13-14). Casa cu” prayer room” este exact nevoia supremă din creștinismul zilelor noastre. Mai precis, rugăciunea ca și mod de viață. Odaia de sus reprezintă” centrul de comandă” în viața unui creștin autentic. Este locul rugăciunii (F.A. 1: 14/a) și locul unde se coboară Duhul Sfânt (F.A.2:1-2). Aici se naște BISERICA (F.A.2:41) și tot aici se maturizează (F.A.4:31-33). Camera de sus este locul unde se rezolvă problemele bisericii (F.A.12:12; 16:25) și este locul unde MIREASA așteaptă MIRELE (Apoc.22: 17/a). Marele om al rugăciunii, Fratele Liviu Olah definește rugăciunea în următorii termeni:” Sunt convins că ceea ce este energia nucleară în lumea materială este rugăciunea în lumea spirituală. Prin rugăciune apăsăm pe butoanele Cerului făcând cu efect jertfa Domnului Isus pentru miliardele de oameni de pe glob.” Lansez câteva întrebări care aș dori să te pună pe gânduri și să te facă să te întorci în” camera de sus”:1) Cred eu într-adevăr că rugăciunea este o putere? 2) Dacă DA – este rugăciunea cea mai mare putere din câte există sub Soare? 3) Poate oare rugăciunea să pună în mișcare mâna care conduce Universul? Ceea ce urmează sunt câteva reflecții despre rugăciune inspirate de Duhul în viața unor titani ai credinței a căror viață a fost marcată de rugăciune.

Despre nevoia de rugăciune

” În ziua de azi Biserica nu are nevoie de o instalație mai superioară, de organizații mai noi și mai bune sau de metode mai noi și mai bune, ci ea are nevoie de oameni pe care Duhul Sfânt să-I poată folosi – oameni ai rugăciunii; oameni puternici în rugăciune. Duhul Sfânt nu se revarsă prin metode, ci prin oameni. El nu unge planuri, ci pe oameni: oameni ai rugăciunii.” (E.M. Bounds – “Putere prin rugăciune”)

Despre oamenii rugăciunii

“Oamenii mari ai lumii de azi sunt aceia care se roagă. Nu aceia care vorbesc despre rugăciune; nici aceia care pot da explicații despre rugăciune, ci aceia care își fac timp pentru rugăciune și se roagă. Chiar dacă ei nu au timp, trebuie să-l ia de la altceva. Acest “altceva” poate reprezenta lucruri importante, foarte urgente şi presante dar care sunt mai puțin importante și presante decât rugăciunea.” (S. Gordon)

Despre viața de rugăciune

“Nimeni nu se ridică mai presus de viața sa de rugăciune. Predicatorul care nu se roagă se joacă; poporul care nu se roagă se rătăcește. Amvonul poate deveni o vitrină a talentelor ce stârnește aprecieri, dar în cămăruța de rugăciune nu sunt aplauze. Sărăcia Bisericii e cea mai vădita aici la locul rugăciunii. Avem mulți organizatori dar puțini agonizatori; mulți jucători dar puțini rugători (gladiatori în rugăciune). O mulțime de păstori, puțini luptători; multe temeri, puține lacrimi; modă şi paradă prea mare dar puțina râvnă în lucrare; mulți sfătuitori, puțini ostenitori. Dacă greșim în privința aceasta, a rugăciunii, greșim în toate.” (Leonard Ravenhill –” Rugăciunea care atinge veșnicia”)

Despre rugăciune și Diavolul

” Singura grijă a Diavolului este să-i împiedice pe creștini să se roage. El nu se teme de studii fără rugăciune, de slujire fără rugăciune, de religie fără rugăciune. El râde de truda noastră, își bate joc de înțelepciunea noastră, dar tremură când ne rugăm.” (Samuel Chadwick).

În loc de concluzie

” Dacă vrei să ști cine este Isus, citește Biblia. Dacă vrei să-L cunoști în persoană, roagă-te!” (Sadhu Sundar Singh)

RUGĂCIUNE

Doamne, învață-ne să ne rugăm! (Luca 11:1) Amin.

În lunile martie-aprilie 1993 împreună cu soția am vizitat pentru prima oară Statele Unite. O experiență nouă, unică în felul ei. Ne pregăteam să zburăm de la Chicago spre San Francisco și cu puțin timp înainte de zbor am primit vestea că cel mai bun prieten al nostru din țară a plecat în veșnicie. A rămas în urmă soția cu cei patru copii. Am fost marcați de această veste și încercam să găsim consolare și mângâiere. La aeroportul O’Hare din Chicago vremea era mohorâtă. Frigul, ceața și zăpada amplificau starea noastră sufletească. Însă a venit momentul când am ajuns deasupra norilor și totul s-a schimbat în sufletul nostru. Acolo era soare, lumină și liniște. Am primit pace și am putut să scriem câteva cuvinte de mângâiere pe un card care l-am trimis familiei îndoliate. Acum suntem la sfârșitul lunii Octombrie, 2012. Zilele acestea am fost confruntați cu o nouă veste despre cineva drag și apropiat care a aplecat în veșnicie. Un slujitor al lui Dumnezeu, dedicat și pasionat pentru slujirea celor în vârstă (unii dintre ei singuri și neputincioși) de la” Casa Betania” din Hațeg. Aceiași nostalgie și apăsare în suflet. Ne-am rugat cu soția și am cerut mângâiere și pace în suflet și Domnul ni le-a dăruit. Ceea ce a făcut diferență în starea noastră sufletească a fost felul de a privi la evenimentul plecării din lumea aceasta. Când privești în chip firesc la evenimentul morții te înfiori și te sperii. Suferi și ești nemângâiat. Dar când te uiți la solul morții prin prisma Cuvântului, lucrurile se schimbă. Jos” pe aeroport” totul este urât și potrivnic; sus” deasupra norilor” lucrurile se schimbă total. Ultima sperietoare a Diavolului pentru om este moartea. Oamenii fără Dumnezeu sunt terorizați la gândul morții. Singura ființă care aduce liniște și pace în fața morții este Fiul lui Dumnezeu, Cel care a biruit moartea pe Crucea de la Calvar. Iată de ce vă invit să privim cum arată moartea văzută” de Sus” și să trăim liberi de orice teamă la gândul plecării noastre în veșnicie.

1. Moartea înseamnă ÎNTOARCERE. Imediat după căderea din Eden Dumnezeu” decretează” o lege cu privire la felul în care omul își va continua existența sa pe pământ, lege care se termină cu verdictul din Gen.3:19:” În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti, şi în ţărână te vei întoarce.” Prin păcat intră moartea în omenire. Moartea înseamnă despărțire, nicidecum încetarea existenței. La moartea fizică partea materială din ființa umană se desparte de cea spirituală, iar la moartea veșnică, sufletul se desparte pentru totdeauna de Dumnezeu. Exact acest lucru îl constată și înțeleptul Solomon în cartea Eclesiastul 12:7: ” până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.” Cimitirul nu este un sfârșit, ci doar” rampa de lansare” spre veșnicie, veșnicie care are două compartimente: viață veșnică și chin veșnic. Poetul creștin te întâmpină cu întrebarea:” Unde vei fi în veșnicii/Tu ce de Domnul ești creat? /Unde vei fi în veșnicii/El suflet viu Ți-a însuflat. /Răspunde azi! /Răspunde azi! /Unde vei fi în veșnicii? Apostolul Pavel este plin de încredere la gândul veșniciei și parcă jubilează când spune:”Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mână ci este veşnică.” (2 Cor.2:1). Cortul este doar pentru vacanță; casa este permanentă. Aici trăim în cort. Dincolo” ne mutăm” în casă. De aceea ”ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul.” (2 Cor.5:8). Așa crede un pocăit adevărat. Când vine moartea el” se întoarce” ACASĂ. Și este sigur de acest lucru. Dar tu?

2. Moartea înseamnă ÎNTÂLNIRE. Am spus că moartea înseamnă despărțire și că existența noastră continuă după moarte. Primăvara, omida cea urâtă nu dispare, ci se transformă într-un fluture de toată frumusețea. Când torni zahăr în cană ca să îndulcești ceaiul, cristalele de zahăr nu dispar (deși nu se mai văd); ceaiul est dulce, semn că zahărul este acolo dar sub o altă formă. Astăzi este argumentat științific faptul că viața continuă după moarte. Dincolo vei avea o surpriză extraordinară să te întâlnești cu ființe care le-ai cunoscut aici pe pământ; să te întâlnești cu ce-ai lucrat aici (cu faptele tale) dar, mai ales, să te întâlnești cu Creatorul tău. Exact asta relatează Cuvântul lui Dumnezeu în Luca la cap.16:19-31:”Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sânul lui” (v23). Vom fi uimiți în primele secunde după moarte să constatăm că sunt dincolo toți aceia cu care am conviețuit aici și au plecat înaintea noastră în veșnicie; că toate faptele noastre sunt înregistrate în arhiva lui Dumnezeu și că vom răspunde la judecată pentru tot ce am vorbit, tot ce am înfăptuit și tot ce am gândit aici pe pământ.”Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup.” Asta este asigurarea Apostolului Pavel la 2 Cor.5:10. Iar ultimul verset din Eclesiastul este relevant cu privire la” întâlnirea” din veșnicie:”Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.” (Ecl.12:14). Poetul Alexandru Vlahuță strigă în poezia” Triumful așteptării”: Există o dreptate/și trebuie să vie! Iar versurile unei cântări proclamă același adevăr:” Noaptea vieții se va lăsa/și către cer eu voi pleca/Să mă-ntâlnesc cu ce-am lucrat.” Va fi o zi de întâlnire în fața tronului lui Dumnezeu. Ce va fi acea zi pentru tine? Cu câteva luni în urmă am trecut prin tunelul încercărilor și la un moment dat am ajuns” la porțile veșniciei.” Eram așa de fericit să merg ACASĂ și să mă întâlnesc cu ființe dragi mie dar mai ales cu Mântuitorul meu scump. Tu cum privești la ziua întâlnirii din veșnicie? Nu ocoli această întrebare deoarece nu poți evita întâlnirea cu faptele, cu oamenii și cu El!

3. Moartea înseamnă ÎMPLINIRE. În veșnicie fiecare muritor își va găsi împlinirea în ceea ce a decis aici pe pământ. Urmărește atent scena cu care se termină existența umană:”Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.” (Apoc.20:11-15). Ce clar. Dacă aici ai ales” Calea, Adevărul și Viața,” numele tău va fi scris în” cartea vieții,” iar tu vei fi împlinit, trăind în fericire veșnică cu Domnul Isus. Dar dacă aici L-ai ignorat pe Domnul Isus vei fi ”aruncat în iazul de foc.” (v.15) și vei găsi împlinire în chinul din veșnicia fără Dumnezeu. Ia aminte, te rog la cele ce urmează:”Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt, să se sfinţească şi mai departe!” (Apoc.22:11). Oprește-te puțin și gândește foarte serios: “Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate” adeverește Cuvântul la Apoc.22:6. Dumnezeu nu minte! Din care categorie faci parte? Ai șansa ca pe” ultima sută de metri” să schimbi traiectoria vieții tale și să devii copilul lui Dumnezeu. Moartea este sigură! Judecata este sigură! Veșnicia este sigură! Ultimul cuvânt este decisiv: ”Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască!” (F.A. 17:30). E tot ce trebuie să faci ca să ajungi în fericire veșnică. Porunca este pentru” acum” și pentru” aici.” După moarte nu mai există salvare. Decizia îți aparține. Grațierea ta este” semnată” cu sânge pe Golgota. Așteaptă doar să o accepți. Fă asta chiar acum.

RUGĂCIUNE

Tată din Cer, îți mulțumim că nu ne-ai lăsat în neștiință în nici un compartiment al vieții noastre, ci ne-ai descoperit totul, atât cu privire la existența noastră vremelnică, cât și la cea veșnică. Pe Cruce ai rezolvat problema vieții veșnice și noi suntem copii ai Tăi şi moștenitori ai Împărăției. Dar ne gândim la cei nemântuiți din jurul nostru și te rugăm să ai milă și îndurare de ei. Trezește pocăiții la evanghelizare și adu mântuire pentru cei ce sunt pe drumul pierzării. Vrem să fim împreună cu ei în Cer. Iți mulțumim că ne asculți. În Numele Domnului Isus. Amin.

A fost o vreme când părinții mei au lucrat la poștă. Îmi amintesc cum veneam de la școală (aveam 13-14 ani) împreună cu fratele meu, iar acasă ne aștepta pe fiecare câte o geantă cu ziare, scrisori, reviste, mandate poștale cu bani și mai rar, telegrame care urma să le împărțim la cele 700 de case din Cărbunari și Știnăpari, județul Caraș-Severin. Ce amintiri extraordinare. Oamenii se bucurau să ne primească și să la aducem corespondența sau ziarele la care erau abonați sau banii de la pensie dar nu se bucurau când primeau telegrame. Este mai greu astăzi să înțelegem acest lucru deoarece sistemul de comunicare de acum este total diferit de cel cu 45 de ani în urmă. Nu erau telefoane decât foarte rar și oamenii nu-și trimiteau telegrame de felicitare. Telegrama era asociată cu ceva rău. Când cineva primea o telegramă, asta însemna un necaz, moarte, accident sau boală. Oamenii se speriau când le duceam telegrame. Trebuia să îi legitimăm și să îi punem să semneze că au primit-o, iar apoi trebuia să trecem ora și minutul când am predat telegrama. Mesajul acestei meditații este precum telegrama de altădată. Mă consider” poștașul” care bate la ușa inimii tale ca să-ți înmânez un mesaj de la Tata din Cer. Este un mesaj simplu dar foarte urgent. Citind această meditație” semnezi” că ai primit telegrama și că într-o zi va trebui să dai socoteală de felul cum ai pus în practică mesajul ei. El conține un anunț, o atenționare și o anticipare. Hai să le luăm pe rând și să-L rugăm pe Duhul Sfânt să ne ajute să descifrăm împreună semnificația lor.

1. Anunțul. Domnul Isus se adresează Bisericii din Filadelfia printr-un anunț scurt: ”Eu vin curând” (Apoc.3:11/a), anunț care se adresa în mod direct fiecărui credincios din adunare. Care ar trebui să fie efectul acestui mesaj? Când ești anunțat că vine copilul în vacanță sau feciorul din armată sau rudeniile din străinătate, nu-i așa că ești cuprins de o bucurie imensă? Nu mai dormi în noaptea aceea și te gândești cum să faci momentul revederii cât mai plăcut. Dimineața te apuci de curățenie și te gândești la cele mai alese bucate care să le pregătești pentru” sărbătoarea” din casa ta. Toate gândurile tale converg numai spre momentul întâlnirii cu cei dragi pe care nu i-ai văzut de atâta vreme. Anunți și pe cei din jurul tău despre vestea pe care ai primit-o și încerci să faci din momentul revenirii celui drag preocuparea vieții tale. Exact așa ar trebui să fie și la gândul că Domnul Isus se întoarce. Copiii lui Dumnezeu ar trebui să fie exaltați de această veste. Bucuria vieții și preocuparea zilnică a urmașilor Mântuitorului ar trebui să ne marcheze existența ca și creștini, așa încât oamenii din jurul nostru să-și pună întrebări serioase despre relația lor cu Dumnezeu. Primii creștini ”au răscolit lumea” prin modul lor de viață și prin mărturia ”că este un alt Împărat: Isus.“ (F.A.17:6-7). În Tesalonic pocăiții au ajuns fanatici în ce privește revenirea Mântuitorului și au încetat să mai muncească, Apostolul Pavel fiind nevoit să le scrie două scrisori în care să le explice și să-i învețe cu privire la acest eveniment.” Eu vin curând” a fost un anunț urgent pentru biserica primară; el rămâne un anunț foarte urgent pentru creștinismul zilelor noastre. Cât de mult te bucuri că vine Isus? Cât” te frământă” acest lucru vizavi de cei nemântuiți din jurul tău? Cum te-ai pregătit tu ca să-L întâmpini pe El? Care este starea în familia ta? Dar în adunarea din care faci parte?

2. Atenționarea. După anunțul scurt și concis telegrama continuă cu un mesaj de atenționare foarte serios: ”Păstrează ce ai” (Apoc.3:11/b). Spus cu alte cuvinte mesajul sună:” Ai grijă! Există riscul să pierzi ce ai!” Nu intenționez în nici un fel să generez o polemică despre pierderea mântuirii dar strigătul Domnului Isus pentru urmașii Săi este clar. El întreabă în Luca 18:8: ”Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?” Mă gândesc că va fi un timp când oamenii vor avea” tone” de religie dar credința veritabilă va lipsi cu desăvârșire. Poetul creștin Vasile Militaru scrie: ”Poți să pierzi averi și ranguri/bogății cu rai în spic. /Dacă n-ai pierdut credința/încă n-ai pierdut nimic,” iar apostolul iubirii face lumină în I Ioan 5:4 explicând că ”Ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii, este credinţa noastră.” Din închisoare Apostolul Pavel îi îndeamnă pe pocăiții din Filipi să nu glumească cu pocăința:”duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur.” (Fil.2:12). Nu e nimic neclar în acest strigăt de aceea vă invit să privim introspectiv și să ne verificăm relația noastră cu Domnul. Barca este bună pentru apă, atâta timp cât nu intră apa în ea. Când apa intră în barcă ea își pierde rațiunea pentru care există. Exact așa sunt și creștinii. Ei rămân” sarea pământului” și” lumina lumii” atâta timp cât lumea nu afectează relația lor cu Domnul. În momentul în care lumea intră în biserică, ea devine club. Are nume dar n-are viață; are religie dar nu mai are relație; are doctrină dar nu mai are credință. Așa că, luați aminte la atenționare și ”ţineţi cu tărie ce aveţi, până voi veni!” spune Domnul Isus la Apoc.2:25.

3. Anticiparea. Este marcată de cuvântul” cununa.” Ea reprezintă o” coroană cu care erau încununați în antichitate învingătorii (în război, la concursuri sportive sau literare)” conform definiției din DEX. Biblia descrie mai multe feluri de cununi dar nu ne propunem un studiu al cununilor aici. Vorbim despre cunună la modul general în sensul de” răsplătire.” Viața de credință este marcată de încercări și de ispite; este testată în boală și persecuție; este presărată cu lacrimi și durere. Dar Fratele Iacov ne încurajează în epistola sa la capitolul 1:12 și ne spune: ”Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.” Iar din închisoarea Romei Apostolul Pavel scrutează” podiumul de premiere” al veșniciei și proclamă cu o deplină certitudine: ”mă aşteaptă cununa” și asta pentru că ”M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.” (2Tim.4:7-8). Câtă pace și liniște în fața morții. Finalul contează! Ce se poate spune despre tine? M-aș bucura să primești provocarea Domnului Isus din Apoc.2:10: ”Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.” Ce perspectivă extraordinară a pregătit Fiul lui Dumnezeu pentru noi! Și nu mai este mult. Suntem pe” ultima sută de metri.” Se aud pașii Lui, coborând spre noi ca să ne ridice la cer. Un prieten care a practicat atletismul de performanță mi-a mărturisit că cel mai greu moment al unei curse de alergări este ultima sută de metri. Atunci te lasă toate și dacă nu ști să te concentrezi ai pierdut cursa.” Mai avem puțin, puțin/Pân-la Sfânta Întâlnire, /În văzduhul cristalin, /Cu Isus, Preascumpul Mire” este strigătul Fratelui Niculiță Moldoveanu, iar Mirele Isus ne pretinde să fim gata: ”Mijlocul să vă fie încins, şi făcliile aprinse.” (Luca 12:35). Telegrama a fost transmisă. Te implor, stai lângă El până la sfârșit. Doresc să petrecem veșnicia împreună! Iar tu prietene drag, aruncă-te în brațul Lui și împacă-te cu El chiar acum!

RUGĂCIUNE

Tatăl nostru care ești în Ceruri. Sunt uimit să văd cât de mult îți pasă de noi și cum ne urmărești cu dragostea ta. Nu vom scăpa de Tine nici aici și nici în veșnicie. De aceea te rog sensibilizează-ne să fim atenți la vocea și la voia Ta și să trăim ca atare. Lucrează la ”pocăinţa pocăiților” și prin ei adu mântuire pentru cei pierduți. Te rog să mă asculți. În Numele Domnului Isus, Salvatorul nostru. Amin.

Ioan 21:4-7

Pasajul de mai sus reprezintă o secvență din slujirea Domnului Isus după învierea Sa din mormânt. Era într-o dimineață pe țărmul Mării Tiberiadei. Petru împreună cu grupul de ucenici se întoarce din larg după o noapte de pescuit cu barca goală. Ași în ale pescuitului, Petru et comp. sunt falimentari de data asta. Cel Viu care i-a urmărit ”din umbră” îi așteaptă pe țărm și îi provocă, întrebându-i dacă au ceva de mâncare (dacă au pescuit ceva – într-o altă traducere) la care ei răspund ”Nu” în modul cel mai sincer. Suficient pentru ca Domnul Isus să treacă la acțiune și să-I examineze în trei domenii majore ale vieții: pescuit, iubire și misiune.”Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeţi…” scrie Ioan la capitolul 20:31, adică ceea ce a fost valabil atunci rămâne valabil și acum. Ceea ce Domnul Isus I-a învățat pe ucenici la Marea Tiberiadei vrea să ne învețe și pe noi astăzi. Haideți să parcurgem împreună cu Învățătorul ”chestionarul” cu testele de pe țărm și să luăm lucrul care trebuiește pentru viața noastră de slujire.

1. Testul pescuitului. Echipa de pescari era una demnă de cartea recordurilor. Petru pescuise singurul pește cu un ban în gură din mare, iar Iacov și Ioan împreună cu tatăl lor aveau o companie de pescuit. Totul era de nota zece: aveau barcă și unelte; erau ”specialiști” în materie de pescuit. Au plecat la timpul potrivit (în Marea Tiberiadei se pescuia numai noaptea din cauză că apa era foarte limpede) în locul potrivit. Dar după o noapte de nesomn se întorc la țărm cu barca goală. Unde au greșit? Au plecat în noapte, adică în inima lui Petru era încă noapte și” cânta cocoșul.” Apoi, au plecat de capul lor. Petru n-a chemat pe nimeni doar a gândit cu voce tare spunând: “Mă duc să prind peşte.” ”Spiritul de turmă” a funcționat perfect: “Mergem şi noi cu tine”, i-au zis ei. (Ioan 21:3). Cu vreo trei ani în urmă au renunțat la barcă și la mreje ca să fie pescari de oameni. Acum se întorc din nou de unde au plecat. Ce trist! Experiența lor este a multora dintre urmașii de azi ai Mântuitorului. Când L-am mărturisit pe EL în apa botezului am acceptat să fim pescari de oameni și am cântat” Nu-i drum ‘napoi/nu-i drum ‘napoi.” De ce n-au prins nimic în noaptea aceea? Pentru că au uitat ce le-a spus Mântuitorul în Ioan 15:5: “căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” Aici este secretul reușitei: Isus în barcă la cârmă. De El ascultă vântul și valurile și ascultă și peștii, lucru dovedit în acea dimineață. Ce ai adunat în barca vieții tale? Câți pești ai pentru veșnicie? Mulți au barcă, unelte de pescuit, dorința să adune ceva pentru Cer dar lipsește produsul finit: peștele. Cum stau lucrurile în dreptul tău? Dacă El ar reveni astăzi cu ce-L vei întâmpina? Oprește-te puțin! Pe țărmul vieții tale stă și așteaptă Domnul Isus. Gata să-ți umple barca și viața. Privește și ia aminte! Ucenicii L-au ascultat și au experimentat minunea. Exact asta vrea Domnul și cu tine!

2. Testul dragostei. Pescuirea ia sfârșit cu un breakfast” la iarbă verde.” Meniul este simplu: pește prăjit și pâine. Asta pentru stomac. Dar în timpul acesta Domnul Isus pregătea un alt test pentru sufletul lui Petru: testul dragostei adevărate. “După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: “Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” (Ioan 21:15-17). Întrebarea se repetă de trei ori și tot de atâtea ori răspunsul este pozitiv: “Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, “ştii că Te iubesc.” La care Domnul Isus Îi prezintă lui Petru imaginea completă a lucrării Lui: mielușeii, oițele, oile. Parafrazând dialogul, Mântuitorul parcă ar vrea să-i spună: dragostea care trebuie să mi-o dai Mie, împarte-o cu ei. Dacă mă iubești pe Mine, fă ca acest lucru să-l simtă cei din jurul tău. Oare nu aceasta a fost porunca Mântuitorului din Joia Mare în camera de sus în Ioan 13:34-35? “Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” Relația ”pe verticală” se verifică prin relația” pe orizontală.” Te urmăresc în relația cu aproapele ca să înțeleg care este relația ta cu Dumnezeu. Simplu! “Dacă zice cineva: “Eu iubesc pe Dumnezeu”, şi urăşte pe fratele său, este un mincinos; căci cine nu iubeşte pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? Şi aceasta este porunca, pe care o avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu, iubeşte şi pe fratele său.” (I Ioan 4:20-21). Creștinismul autentic este religia dragostei adevărate. Primii creștini au cucerit lumea cunoscută atunci prin iubire. Caracterul și slujirea Mântuitorului străluceau în viețile lor. Iată de ce oamenii privind la pocăiții de-atunci i-au numit creștini (după numele Domnului Isus Christos) deoarece “au priceput că fuseseră cu Isus.” (F.A. 4:14). Adevărurile de mai sus ar trebui să ne pună pe gânduri. Ce zici? Cum stai cu dragostea față de aproapele tău? Dar față de dușmanii tăi?

3. Testul slujirii. Testul final din acea dimineață are de-a face cu slujirea. După ce rezolvă” problema stomacului și a inimii”, Domnul Isus se ocupă de misiune: “Adevărat, adevărat, îţi spun că, atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile, şi altul te va încinge, şi te va duce unde nu vei voi.” A zis lucrul acesta ca să arate cu ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu. Şi, după ce a vorbit astfel, i-a zis: “Vino după Mine.” (Ioan 21:18-19). Viața creștină își găsește împlinirea numai pe terenul slujirii. Suntem mădulare unii altora și funcționăm bine ca și trup doar când ne împlinim menirea pentru care am fost creați. De aceea Domnul Isus îl provocă pe Petru de două ori să vină după El. Chemarea ”Tu vino după Mine” (v. 22) reprezintă esența slujirii. Nu după oameni, ci numai după El! Slujirea lui Dumnezeu este un drum cu sens unic. Numai că asta înseamnă jertfă și presupune plătirea unui preț. Timpul, sănătatea, libertatea, casa, mașina, banii, diploma, afacerea și chiar familia – toate trebuie puse în slujba Regelui. Secerișul e mare, iar lucrătorii sunt puțini – este constatarea Mântuitorului. El are nevoie urgentă de voluntari pentru misiune în ”aventura” salvării oamenilor de la moarte veșnică. Este oră târzie pe ceasornicul universului. Domnul Isus va reveni și te provocă să te ridici și să mergi după El! Are nevoie de tine. Acum e vremea ta. Petru a acceptat provocarea și a mers după Domnul până la capăt, plătind prețul suprem al slujirii. Te rog să faci liniște în viața ta ca să poți auzi strigătul Lui: ”Tu vino după Mine” chiar acum. Amin.

RUGĂCIUNE

Glorie Ție Tată din Cer pentru provocarea din această meditație. Ne-ai arătat cât de urgentă este nevoia de implicare în salvarea celor pierduți și ce trebuie să facem ca slujirea noastră să fie cu folos. Dă-ne putere și înțelepciune să ne cheltuim iubind și plătind prețul slujirii ca cei din jurul nostru să Te cunoască și să te accepte ca Domn și Mântuitor. Trezește pocăiții și mântuiește pe cei pierduți! Te rugăm și-ți mulțumim în Numele Domnului Isus. Amin.

Aceasta este nevoia disperată a omenirii din toate generațiile. Oamenii au” tone” de religie dar nu sunt împliniți de religia lor fiindcă nu mai au relație. Sunt biserici ticsite de popor care vine și pleacă cu sufletul gol. Sunt comunităţi (creștine, chiar) care au un nume dar nu mai au viață. Au lege dar nu au credință. Au sfinți și moaște fără viață dar nu pot să ofere și să prezinte un Mântuitor viu. Au doctrine elevate și proiecte ieșite din comun dar nu au impact în sufletele căutătorilor sincere după Adevăr. Cei din jurul nostru sunt sătui de forme și ceremonii; ei vor să vadă și să simtă ceva mai mult decât spectacolele jalnice ale unui creștinism fals. Chiar și creștinismul așa-zis” evanghelic” a ajuns ieftin și fără relevanță. Postmodernismul și-a pus amprenta și pe viața religioasă. În țara unde locuiesc bisericile folosesc tot mai mult tehnica de la Hollywood ca să atragă mulțimile. Sunt predicatori care hrănesc turma cu” un potop de cuvinte și un pustiu de idei” așa cum spunea un autor anonim cândva. Când nu mai găsesc resurse generate de Duhul Sfânt ajung la spectacole de sunet și imagine cu” semne și minuni.” În textul meditației de azi niște pelerini fascinați de filozofie (erau greci) au venit la Ierusalim la praznic să găsească ceva mai mult decât le oferea cultura, religia și gândirea greacă. Au auzit de un rabin care punea în uimire mulțimi de oameni prin învățătura Lui și prin minunile care le săvârșea. Acum era momentul să-l întâlnească și să savureze Cuvintele Vieții. Dar cum să ajungă la El și cine să-i îndrume spre Isus? În zilele care le trăim sunt tot mai dese atacurile la persoana și învățătura Mântuitorului și este nevoie urgentă să facem liniște ca să auzim strigătul mulțimilor dornice după Adevăr:” Domnule, am vrea să vedem pe Isus!” “Isus i-a zis: “Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6). În fața acestui adevăr veșnic se impune de la sine întrebarea:” cine și în ce fel va prezenta oamenilor din generația noastră pe Fiul lui Dumnezeu în identitatea Sa adevărată?”

1. Să spunem oamenilor despre Isus. Lucrul acesta nu este o opțiune, ci o poruncă pe care Mântuitorul o lansează urmașilor Săi înainte de Înălțare în Marcu 16:15-16:” Apoi le-a zis: “Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit.” Iar primii creștini au luat în serios spusele Domnului Isus și în primul secol Evanghelia a pătruns în întreagă lumea cunoscută atunci. Sfinții erau chiar și în casa cezarului. Marele misionar, Apostolul Pavel ne confruntă cu câteva întrebări directe: “Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela, despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi?” (Rom. 10:14-15). Ce provocare extraordinară! Nevoia este urgentă, iar porunca a fost dată. Ce mai stai în nepăsare? Cât mai aștepți până să te apuci de treabă? Oare trebuie să vină din nou persecuția ca să ne urnească din loc? Iată constatarea Domnului Isus cu privire la mântuirea oamenilor în Matei 9:37: “Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii!” Este criză acută la capitolul mărturie și misiune, iar Tata din Cer caută voluntari. Fă-ți socoteala și spune-I Domnului:” Sunt aici la dispoziția Ta.” Eu mă rog ca Domnul să te ajute să începi chiar acum.

2. Să spunem lui Isus despre oameni. Exact acest lucru l-au făcut ucenicii abordați de grecii care-L căutau pe Domnul Isus: “Filip s-a dus şi a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus.” (Ioan 12:22). După ce ai spus oamenilor despre Isus, spune Domnului Isus despre oameni. Lucrul acesta nu este unul de apucat, ci el trebuie să devină prioritatea vieţii fiecărui pocăit. Aşa înţelege Apostolul Pavel “bătălia spirituală” pentru salvarea oamenilor: “Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii.” (I Tim.2:1). A sta se numește rugăciune și post, adică jertfă. Începe cu cei din casa ta și lărgește cercul la vecini, prieteni, colegi, rudenii, autorități și chiar dușmani (dacă ai). Cuprinde în lista ta de rugăciune localitatea în care trăiești și uită-te pe hartă la țara în care ai văzut lumina zilei. Nu lăsa nimic afară din rugăciunile tale. Apoi adu-ți aminte că Domnul Isus a lansat porunca de mântuire pentru lumea întreagă. Este foarte cunoscut proiectul numit” fereastra 10-40” care se referă la zona cuprinsă între paralelele de 10 și 40 de grade latitudine nordică, adică la lumea musulmană. Nu există limite și nici granițe în rugăciune. Una din definițiile rugăciunii spune că ea este” puterea care pune în mișcare mâna ce conduce universul.” Aș vrea să fii conștient de puterea care îți stă la dispoziție pentru salvarea oamenilor de la iad și moarte veșnică. Vă mai amintiți de trezirea de la Oradea și din România din vremea Fratelui Liviu Olah? Trezirea a început tocmai cu lista de rugăciune. O soră a fost la Oradea ca să înțeleagă la fața locului care este explicația trezirii și l-a întrebat pe Fratele Liviu cum comentează acest lucru. Fratele Liviu a chemat o fată de vreo 10-12 ani și a rugat-o să-i spună sorei pentru câți păcătoși se roagă pe nume în fiecare zi la care fata a spus că se roagă zilnic pentru mai bine de 100 de oameni. Wow! Nu te cutremuri? Creștinii din biserica primară “stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni.” (F.A. 2:42), adică acest fel de slujire era o permanență. Iată de ce nu trebuie să ne mirăm de numărul mare de convertiți de la Rusalii și de după. Ce poți să spui în dreptul tău la acest capitol?

3. Să-L arătăm oamenilor pe Isus. Cel mai eficient mod de a evangheliza semenii noştri este acela de a-L prezenta oamenilor pe Domnul Isus cu viaţa noastră. Traiul nostru de fiecare zi este cel mai puternic argument pentru mântuirea păcătoşilor. La I Cor. 15:8, Apostolul Pavel explică: “După ei toţi, ca unei stârpituri, mi s-a arătat şi mie.” Parafrazând, mesajul lui este clar: “Vreţi să-L vedeţi pe Isus cel viu? Uitaţi-vă la mine! M-am întâlnit cu El şi mi-a schimbat viaţa pentru totdeauna.” Atât de marcat a fost apostolul de nevoia ca oamenii să-L vadă pe Domnul în viaţa noastră încât scrie la I Cor.11:1 “Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos.” Ce curaj să faci o asemenea mărturie. Ea rămâne adevărată numai în măsura în care viaţa de zi cu zi trăită cu Domnul reprezintă argumentul forte al pocăinţei tale. Primii creştini “erau plăcuţi înaintea întregului norod.” (F.A.2:47) de aceea ei “au răscolit lumea” (F.A.17:6), iar oamenii care priveau la traiul şi la comportarea lor “au priceput că fuseseră cu Isus.” (F.A.4:13). Mă opresc aici cu argumentaţia biblică privind cea mai acută nevoie de pe planetă: aceea ca semenii noştri să-L vadă pe Domnul Isus în viaţa noastră, trăită în fiecare zi cu El şi pentru El. Rămâne ca eu şi tu să trăim pocăinţa şi acesta să fie modul nostru de viaţă permanent. Dacă aş putea, te-aş obliga să trăieşti ca un pocăit veritabil dar nu pot. Rămâne ca să mă rog pentru tine în aşa fel ca Dumnezeu – Cel care poate – să schimbe viaţa ta în astfel ca să devii o epistolă vie citită de oamenii din jurul tău, oameni care să vadă în tine chipul Domnului Isus.

RUGĂCIUNE

Tată din Cer am înţeles nevoia urgentă a salvării sufletelor nemântuite din jurul nostru şi te rugăm insistent să lucrezi la “pocăinţa pocăiţilor” în aşa fel ca ei să se trezească şi aşa oamenii să fie cuceriţi pentru tine şi Împărăţia Ta veşnică. Iartă-ne indiferenţa noastră şi fă să avem un nou început chiar acum. Îţi mulţumim că ne asculţi şi că ne binecuvântezi ca să trăim pentru Tine în totalitate. Amin!

Dicționarul Explicativ al limbii române dă următoarea definiție cuvântului “erou”. Eroul este: 1) ”Persoana care se distinge prin bărbăție, vitejie și curaj pe câmpul de luptă.” 2) ”Persoană care se remarcă într-un domeniu de activitate prin muncă și calități morale înalte.” Ca să fii erou trebuie să faci ceva ieșit din comun; să uimești lumea; să te distingi prin ceea ce nu fac alții; să faci diferență în locul în care ești; să mergi împotriva curentului și să fii altfel decât ceilalți. În Epistola către Evrei la capitolul 11 intrăm în galeria eroilor credinței, capitol care nu s-a încheiat încă. El se scrie și astăzi prin ceea ce fac urmașii Domnului Isus, știut și neștiut de oameni dar înregistrat în totalitate și fără greșeală de Dumnezeu în cartea aducerilor aminte. Dar, la fel cum ”excepția întărește regula” tot așa există și oameni care au devenit eroi prin ceea ce nu au făcut. Poți să ajungi erou prin fapte și acte ieșite din comun dar poți să fii erou și prin faptul că ai decis să nu faci un lucru atunci când toți ceilalți îl fac. Mă rog ca Duhul Sfânt să folosească aceste rânduri în așa fel ca să ajungi un erou al Celui Prea Înalt, trăind diferit decât cei din jurul tău și mărturisind că ești ”proprietatea Lui.” Vom ”călători” retroactiv în timp și vom urmări niște tineri extraordinari care strălucesc pe paginile Scripturii ca și niște eroi fără voia lor. Ce au făcut ei? Sau, mai exact, ce nu au făcut și au devenit eroi?

1. Nu s-au spurcat. Ajunși în Babilon ca și prizonieri de război mai mulți tineri evrei au fost selectați la cererea împăratului pentru a fi educați în limba și cultura imperiului, urmând să fie folosiți în slujirea de la curte: ”nişte tineri fără vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere, în stare să slujească în casa împăratului, şi pe care să-i înveţe scrierea şi limba Haldeilor.” (Daniel 1:4). Porunca cerea să li se schimbe și regimul alimentar și să fie serviți la ”restaurantul” imperial cu același meniu ca și ceilalți slujbași împărătești. Wow! Ce onoare! Să servești masa la un restaurant de 5 stele! Numai că ceva nu era în regulă cu acest meniu: darurile de mâncare erau mai întâi jertfite idolilor și numai după aceea se puteau servi la masă. “Daniel (vorbind și în numele celorlalți) s-a hotărât să nu se spurce…” (Daniel 1:8). Dumnezeul acestor tineri nu era compatibil cu nici un zeu din această lume, iar ei nu puteau face compromis deoarece în inima lor a fost pusă Legea lui Dumnezeu. Ce mărturie puternică pentru noi. Așa de ușor “ne spurcăm” cu bucatele de la masa împăratului. Cât de ușor” ne potrivim chipului veacului acestuia” și acceptăm să cochetăm cu lumea. Stop! Nu te întina punând mâna pe droguri și nu bea” paharul dracilor!” Oprește-te de la a pofti nevasta altuia și de la pornografie! Fii cinstit în afacerile tale și în relațiile tale. Înțelege faptul că Dumnezeu este Omniștient, Omniprezent și Omnipotent și că El te surprinde 100%. N-ai cum să te ascunzi! Trăiește ca și sare și lumină și oprește astfel procesul de ”lumificare” a bisericii.

2. Nu s-au închinat. Lumea spirituală din Babilon era dominată de politeism, magie și ocultism. Împăratul se afla sub totala dominație a ghicitorilor în stele, magicienilor și vrăjitorilor sfetnici. Fiecare zeu major își avea un templu măreț în câte un oraș. Ceremoniile lor religioase implicau procesiuni fastuoase. O astfel de ceremonie a avut loc în Valea Dura unde toți invitații erau obligați prin poruncă imperială să se închine cu fața la pământ înaintea unei statui colosale dăltuită în aur, statuie lângă care stătea împăratul. În timp ce muzicile cântau toți s-au aplecat cu excepția a trei tineri evrei care au decis să nu se închine chipului de aur. Atitudinea împăratului în fața acestui refuz public de a se închina a fost fără egal: ”a poruncit să încălzească de şapte ori mai mult cuptorul, de cum se cădea să-l încălzească.” (Daniel 3:19). Dar și fermitatea tinerilor a fost de nezdruncinat: “să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi, şi nici nu ne vom închina chipului de aur, pe care l-ai înălţat!” (Daniel 3:18). ”Cei șapte ani de-acasă” au funcționat perfect. Ei n-au uitat ce au învățat în pruncie: “Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti.” (Exod 20:3-5). Acum, când erau departe de țară și de părinți a venit vremea testului, test pe care l-au trecut cu succes. Promisiunea lui Dumnezeu rămâne valabilă pentru copiii Lui din fiecare generație: “Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu.”Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde.” (Isaia 43:1-2). Ceea ce vrea lumea de la noi este să-i dăruim timpul, libertatea, sănătatea, banii, slujirea și sufletul, adică să ne închinăm” dumnezeului veacului acestuia.” Cum treci aceste examene pe care trebuie să le dai zilnic? Ești absolvent sau repetent? Ești învingător sau învins? Ești deasupra sau dedesubt? Gândește-te!

3. Nu s-au speriat. “Oamenii aceştia au fost legaţi cu izmenele, cămăşile, mantalele şi celelalte haine ale lor, şi aruncaţi în mijlocul cuptorului aprins.” (Daniel 3:21). Nici urmă de milă în inima acestui împărat păgân. Dar, la fel, nici urmă de teamă în inima celor trei tineri care reprezentau onoarea lui Dumnezeu.“În dragoste nu este frică” spune Cuvântul. Minunea s-a produs pe loc. “Atunci împăratul Nebucadneţar s-a înspăimântat, şi s-a sculat repede. A luat cuvântul, şi a zis sfetnicilor săi: “N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi?” Ei au răspuns împăratului: “Negreşit, împărate!” El a luat iarăşi cuvântul şi a zis: “Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului, şi nevătămaţi; şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!” (Daniel 3:24-25). Cât de măreț este Dumnezeul care onorează credința și curajul celor care sunt gata de “aventură” cu El. Care este finalul întâlnirii din Valea Dura? Un împărat păgân pretinde închinare și aruncă în foc trei tineri loiali Adevăratului Dumnezeu. Acum, El dă ultimul decret care sună așa: “Iată acum porunca pe care o dau: orice om din orice popor, neam sau limbă ar fi, care va vorbi rău de Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, va fi făcut bucăţi şi casa lui va fi prefăcută într-un morman de murdării, pentru că… nu este nici un alt dumnezeu, care să poată izbăvi ca El.” (Daniel 3:29). Aleluiaaaa! Trăiască Domnul în veci! Ce se poate spune în dreptul tău? Care va fi mărturia finală a Stăpânului despre tine?

RUGĂCIUNE

Dragă Tată din Cer. Ce glorios și ce măreț Dumnezeu ești! Singurul care faci minuni. Specialist în” imposibil.” Ne prăbușim înaintea Ta și te adorăm, te cinstim, te lăudăm și ne închinăm, mărturisind ca și Toma că ești” Domnul nostru și Dumnezeul nostru.” Dă-ne putere, te rugăm să te reprezentăm cu cinste în lumea idolatră în care trăim și să nu te trădăm pentru” un blid de linte.” Izbăvirea va veni curând de aceea dă-ne înțelepciune să stăm lângă Tine până la capăt ca să fim împreună și în veșnicie. În Numele Domnului Isus îți și mulțumim. Amin!

Cartea Eclesiastul este o carte a înțelepciunii scrisă de Solomon, regele Israelului în urma unei experiențe de viață fără egal în istorie. Când a fost provocat să ceară ceva de la Domnul, el a cerut înțelepciune și Dumnezeu a apreciat enorm cererea lui, dăruindu-I ceea ce a cerut, iar pe deasupra L-a binecuvântat cu bogății și prosperitate cum nici un rege n-a mai avut. Epoca lui Solomon se numește” de aur” din cauza binecuvântărilor care au inundat viața lui și a poporului Israel din acea vreme. Mi se pare normal ca un asemenea om și slujitor al lui Dumnezeu să lase scris pentru posteritate ce a învățat din experiența de viață cu Domnul. După ce descrie felul în care” a beneficiat” de bogățiile și plăcerile vieții și înțelege că toate sunt “deșertăciune și goană după vânt” (Ecl. 2:26), spre finalul cărții el devine realist și atrage atenția cititorului că la sfârșit va trebui să dea socoteală în fața Creatorului: “Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată.” (Ecl. 12:14) și că pentru aceasta trebuie să știe câteva lucruri esențiale, atît pentru pământ cât și pentru eternitate. Dar, haideți să urmărim ce intenționează să ne spună Stăpânul în termeni atât de categorici!

1. Ești o ființă liberă. Iată ce spune Cuvântul în Eclesiastul 11:9/a:” Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi”. Adică, ești liber să trăiești cum dorești. Dumnezeu te-a creat ca și personalitate, nu ca și un robot, iar esența personalității este libertatea. Pentru că El te-a adus în ființă, tot El a stabilit și modul în care să-ți trăiești viața ca un om liber în așa fel ca să fii fericit și împlinit. Exact după cum un constructor de mașini stabilește parametrii în care acea mașină funcţionează normal și îi scrie în” cartea tehnică” a mașinii, tot așa Dumnezeu a rânduit normele după care să te călăuzești în așa fel ca să te bucuri de libertatea pe care El ți-o oferă. De exemplu, o locomotivă este liberă atâta timp cât merge pe calea ferată; în momentul când o ia pe câmp se întâmplă o catastrofă. Un avion este liber atâta vreme cât rulează pe pista unui aeroport; când a ieșit de pe pistă se produce dezastrul. Un vapor este liber să navigheze printre stânci cât timp merge pe șenalul navigabil special săpat pentru asta. Când nu ține seama de acest lucru se lovește de stânci și se scufundă. Acum lucrurile sunt clare și simple. Dumnezeu care te-a creat cunoaște cel mai bine modul în care tu poți să te manifești ca o ființă liberă. Tu trăiești în libertate atâta timp cât vei respecta” normele” stabilite de El în” cartea tehnică” numită Cuvântul lui Dumnezeu sau Sfânta Scriptură. În confruntarea cu” fii lui Avraam” care se considerau liberi” de drept” dar erau robi” de fapt” Domnul Isus explică în modul cel mai simplu care este” secretul” adevăratei libertăți: “Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 10:31-32), iar în versetul 36 concluzionează: “Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.” El nu te obligă să respecți cerințele Lui dar îți recomandă să alegi ceea ce a stabilit pentru binele și fericirea ta. Ia aminte la ceea ce spune Domnul în” Manualul Creatorului” cu privire la viața ta și răspunde sincer la întrebarea:” Ce faci cu libertatea pe care ți-o oferă Stăpânul?”

2. Ești o ființă responsabilă. Al doilea adevăr cu care ești confruntat în această meditație este acela că vei răspunde de ceea ce alegi în viață. Dumnezeu te-a creat o ființă liberă dar și responsabilă în același timp. Ai libertatea să trăiești cum dorești “dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată.” (Ecl. 11:9/b). Stăpânul are însemnat în calendarul Lui o zi a confruntării, zi în care fiecare muritor de pe acest pământ va trebui să stea în fața tronului lui Dumnezeu și să dea socoteală pentru felul în care a ales să-și trăiască viața și să se folosească de libertatea de care El i-a făcut parte. Iată de ce Moise, omul lui Dumnezeu în Psalmul 90 se roagă sincer și conștient de urmări strigă: “Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!” (v.12). În altă ordine de idei, Dumnezeu” a lăsat mingea în terenul nostru” după ce (anticipat) ne-a arătat cum trebuie să ne administrăm zilele ca să rămânem în voia Lui. Dacă vei ajunge în iad nu Dumnezeu va fi vinovat. El a acceptat și sacrificul suprem pentru ca tu să fi liber și anume: “a dat pe Singurul Lui Fiu ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” (Ioan 3:16). Ceea ce mă frământă în timp ce scriu aceste rânduri este rezumat în strigătul profetului Amos (4:12):” Pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău!” El e aproape să revină de aceea îmi permit să te întreb cât ești de serios cu viața de pocăință și care este mărturia ta despre Domnul în casa ta, în societatea în care trăiești și în adunarea la care mergi.

3. Ești o ființă care trebuie să aleagă. “Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău!” (Ecl. 12:1) este sfatul regelui de la Ierusalim. Când L-a creat pe om, Dumnezeu L-a înzestrat cu capacitatea de a decide. În fiecare moment din viață suntem provocați să alegem. Viața noastră reprezintă rezultatul a ceea ce alegem în fiecare zi. Mereu suntem confruntați să hotărâm între bine și rău, viață și moarte, binecuvântare și blestem. Domnul Isus face lucrurile clare în Predica de pe munte când spune: “Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul, şi va nesocoti pe celălalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.” (Matei 6:24). Nu există aici nici o cale de mijloc: ori ești de partea lui Dumnezeu, ori ești împotriva Lui. Despre sora Martei și a lui Lazăr, Domnul Isus spune cu bucurie că: “un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.” (Luca 10:42). Ce apreciere extraordinară! Într-o lume postmodernă fără valori morale și fără repere spirituale este foarte actual apelul lui Iosua adresat națiunii lui Israel: “Alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Râu, sau dumnezeilor Amoriţilor în a căror ţară locuiţi.” Apoi face de cunoscut ce a decis el împreună cu cei din casa lui: “Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului”. (Iosua 24:15). Cu mai bine de 38 de ani am ales să trăiesc liber dar în felul în care Creatorul a conceput acest lucru și vă pot spune că sunt un om fericit și împlinit cu Dumnezeul meu. Nu-mi pare rău că m-am pocăit. Dumnezeu mi-a dat” tone” de fericire și” vagoane” de binecuvântări, împreună cu încercări. Aleg să închei acest mesaj cu provocarea lui Dumnezeu din Deuteronom 30:19-20: “Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta, iubind pe Domnul, Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui, şi lipindu-te de El: căci de aceasta atârnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale.” Te invit și te rog să alegi Viața, alegând pe Cel care a proclamat cuvintele vieții în Ioan 14:6:” Isus i-a zis: “Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” Dumnezeu să te ajute să faci pasul chiar acum.

RUGĂCIUNE

Tatăl Nostru care ești în Ceruri îți mulțumim în Numele Domnului Isus pentru felul în care ne-ai creat ca să fim liberi cu adevărat și pentru jerfta supremă cu care ai pecetluit această libertate. Mulțumim pentru că ne-ai arătat calea spre libertate și că ne susți în dorința de a trăi liberi. Te rugăm să ne ierți pentru toate momentele în care am folosit libertatea în mod greșit și să ne ajuți să ne pocăim în fiecare zi ca să Te poți bucura și folosi de noi. Te rugăm să te înduri de toți cei care sunt robi ai păcatului și să-I eliberezi ca să fie copiii Tăi. Vrem să fim cu ei și cu Tine în Cer. Amin.

Este timpul să ne ridicăm ochii și să privim la câteva priorități urgente ale slujirii. Așa ne îndeamnă Cuvântul în această meditație. Era la puțin timp după întâlnirea Mântuitorului cu femeia samariteancă la fântâna lui Iacov de la Sihar. Ea plecase deja în cetate să spună oamenilor despre ce i s-a întâmplat la fântână și acum oamenii veneau spre El. Domnul Isus se folosește de o realitate fizică (secerișul) pentru a-i învăța pe ucenici atunci și pe noi acum o lecție spirituală majoră. Lucrarea lui Dumnezeu are întotdeauna nevoie de lucrători atât pentru semănat cât și pentru secerat și această nevoie acută este generată de faptul că” lanurile” sunt coapte, iar lucrarea nu suportă amânare. Ca să putem pricepe mesajul Mântuitorului și apelul insistent la implicare este necesar să ne ridicăm ochii și să privim la câteva realități cu care suntem confruntați în aceste zile de seceriș spiritual.

1. Priviți holdele. Domnul Isus vorbește despre holde “care sunt albe… gata pentru seceriș.” (Ioan 4:35). Ele arată spre lumea din jurul nostru. Sunt peste tot suflete pierdute, pregătite pentru a fi evanghelizate. Săraci și necăjiți, orfani și văduve, oameni singuri și bolnavi. Flămânzi și fără bani. Alții au tot ce le trebuie dar sunt cu sufletul gol, flămânzi după cuvintele vieții. Tineri care caută fericirea în droguri și pornografie; alții o caută în băutură și în sex. Dar tot neîmpliniți rămân deoarece setea sufletului după împlinire fizică și sufletească nu se poate astâmpăra decât cu Domnul Isus. Cei aroganți și mândri, sfidători și plini de sine sunt goi pe dinăuntru și au nevoie urgentă de confruntare cu Evanghelia. Sunt și din cei care au fost binecuvântați sau botezați în adunare dar au plecat și de lângă părinți și de lângă Domnul și sunt “fii risipitori”. Câtă nevoie au de dragostea și de rugăciunile noastre. Provocarea Mântuitorului revine tulburător: “Ridicați-vă ochii și priviți holdele!” Sunt gata pentru seceriș iar tu treci prin ele în fiecare zi. Mă rog ca Dumnezeu să te binecuvinteze și să te sensibilizeze să nu mai treci nepăsător. Să îți pese cu adevărat de cei ce se pierd în păcat. Stăpânul acestui univers s-a gândit la noi și a trimis pe Domnul Isus să ne salveze de la moarte veșnică. Acum e rândul nostru să ne ridicăm și să acționăm.

2. Priviți momentul. “Acum”. Asta sună ca un S.O.S.; ceva care nu suportă amânare. Sunt oameni în pericol de moarte și trebuie salvați urgent. Domnul Isus îi face conștienți pe ucenici că în fața lor se așternea un câmp de evanghelizare fără sfârșit și că ei trebuiau să se apuce de treabă și să nu mai zăbovească. Lucrarea de câștigare a sufletelor este mereu la timpul prezent. Dumnezeu are un prezent continuu în salvarea omenirii și întotdeauna apelul este făcut pentru cei care trăiesc și slujesc “astăzi”. El are nevoie de tine ca să-L reprezinți în fața semenilor tăi. Este și motivul pentru care a îngăduit să te naști în acest moment al istoriei să fii ceea ce ești și să trăiești în locul în care te-a așezat. Acum Domnul are nevoie de timpul tău, de sănătatea și libertatea ta; are nevoie de mașina ta și de banii tăi; vrea să se folosească de casa ta și de poziția ta. Mi-am amintit de Zacheu și de momentul întâlnirii cu Domnul Isus. Ce transformare și ce deschidere pentru slujire. A fost dispus să dea totul pentru ca alții să fie salvați. Cum stă treaba în dreptul tău? A sosit timpul potrivit pentru implicare în salvarea celor nemântuiți. Holdele sunt coapte și Domnul caută secerători la seceriș. Atât de important și urgent este lucrul acesta încât EL strigă: “Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.” (Matei 9:37-38). Ceasornicul lui Dumnezeu arată o oră târzie. Mă rog chiar acum să se întâmple ceva în inima ta și să te lași folosit de Tata din Cer în ogorul Lui.

3. Priviți răsplata. După muncă vine și răsplată. Cei care acceptă implicarea în salvarea sufletelor de la moarte veșnică vor avea parte de plată în viața de acum dar vor strânge și roadă pentru veșnicie. “Cine seceră, primeşte o plată, şi strânge rod pentru viaţa veşnică.” (Ioan 4:36). Aceasta este promisiunea Domnului Isus pentru toți cei care primesc provocarea și se apucă de treabă. Aici El ne dă plată; în Cer ne va da răsplată. “Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: “Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.”Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: “Doamne, când Te-am văzut noi flămând, şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete, şi Ţi-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin, şi Te-am primit? Sau gol, şi Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă, şi am venit pe la Tine?” Drept răspuns, Împăratul le va zice: “Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.” (Matei 25:34-40). Din închisoarea Romei, Apostolul Pavel privește la” podiumul de premiere” al Cerului și mărturisește: “De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, în “ziua aceea”, Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” (II Tim. 4:8). Adică și mie și ție dacă vom rămâne alături de El până la sfârșit.

RUGĂCIUNE

Al judecății gong deja răsună peste munți/Și-n jurul nostru-atâția cad./Ce mulți se pierd, ce mulți… /Obligă Tu Biserica să ducă vestea Ta/și-ncepe lucrul sfânt chiar din inima mea. Amin. (Poet anonim)

”Domnul a zis lui Cain: “Unde este fratele tău Abel?” El a răspuns: “Nu ştiu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?” Gen.4:9

“Unde este fratele tău?” este întrebarea cu care Dumnezeu îl confruntă pe Cain după ce acesta l-a ucis pe Abel. Este a doua întrebare din Biblie după întrebarea” Unde ești?” din capitolul precedent al cărții Geneza. Este o întrebare cheie, răspunsul definind în modul cel mai clar caracterul dar și relațiile tale cu cei din jurul tău. Dar, cine este fratele tău? El poate fi fratele tău de sânge sau fratele tău de credință. Este fratele tău de neam sau chiar fratele tău vitreg. În sensul lărgit al cuvântului el reprezintă semenul tău. În Evanghelia lui Luca la capitolul 10 în versetul 29 un învățător al legii îl întreabă pe Domnul Isus: “Şi cine este aproapele meu?”, iar El îi răspunde prin pilda celui căzut între tâlhari ca să-l facă să înțeleagă în modul cel mai simplu cine este aproapele (fratele) lui. Numitorul comun al rasei umane este omul ca și ființă creată de Stăpânul. Persoana de lângă noi este fratele tău și al meu. Cum răspundem la întrebarea din această meditație și în ce fel ne raportăm la cei din jur? Vă invit să urmărim împreună trei răspunsuri la întrebarea” Unde este fratele tău?”

1. Nu știu. Așa a început Cain dialogul cu Dumnezeu după ce săvârșise crima. Este cel mai simplu dar și cel mai trist răspuns. Negare totală. N-am frați, iar dacă apar în jurul meu trebuie să-i fac să dispară. Nu mă interesează. Îmi văd de treburile mele și asta e totul! Sunt centrat în mine însumi; mă iubesc doar pe mine și nu mă preocupă nimic și nimeni din afara existenței mele. Egocentrism 100%; eul concentrat în sine.” Singur în gașcă” era expresia unui prieten. Acesta a fost Cain din Vechiul Testament. Dar el” n-a murit”; trăiește și astăzi. Îl regăsim în imaginea tâlharilor din pildă samariteanului milostiv (Luca c. 10), oameni care se iubeau doar pe ei înșiși și pentru asta au fost gata să distrugă pe semenii lor. Astăzi când pe pământ sunt peste șapte miliarde de semeni ai noștri există oameni care sunt urmașii lui Cain și care sunt pregătiți să ucidă și asta de multe ori în numele unei cauze” sfinte.” Ajungând la persoana ta Duhul Sfânt te pune față în față cu cei care gravitează în jurul tău și te întreabă în mod direct și personal:” Unde este fratele tău?” Iar întrebarea te obligă să răspunzi.

2.” Sunt eu păzitorul fratelui meu?” Această întrebare reprezintă continuarea primului răspuns. Negarea este urmată de indiferență. Am frate dar el este cu treaba lui și eu cu treaba mea. Seamănă cu atitudinea preotului și levitului din capitolul 10 al Evangheliei lui Luca. Amândoi au trecut” pe lângă” cel căzut între tâlhari fără să le pese. Dacă nu-i” de-al nostru”, atunci nu ne interesează. Apostolul Pavel a întâlnit mulți” frați” ca și aceștia. Un autor anonim și-a imaginat că dacă Diavolul și-ar fi scris” fericirile”, ele ar fi sunat, probabil, cam așa:” 1 Ferice de cei prea obosiți, prea ocupați sau prea dezinteresați pentru a petrece câteva ore pe săptămână cu frații și surorile lor de credință, căci ei sunt cei mai buni lucrători ai mei; 2 Ferice de acei creștini care așteaptă să fie invitați și să li se mulțumească pentru că eu îi pot folosi; 3 Ferice de cei prea sensibili care, răniți fiind, vor decide să nu mai meargă la Casa Domnului, căci ei sunt misionarii mei; 4 Ferice de cei care fac tulburare, căci ei vor fi chemați fiii mei; 5 Ferice de cei care se plâng mereu de ceva, căci eu sunt numai urechi pentru ei; 6 Ferice de cei care sunt sătui de manierele și greșelile păstorilor lor, căci ei nu se aleg cu nimic din predicile ce le aud; 7 Ferice de acel membru al unei biserici care așteaptă să fie invitat la propria-i biserică, pentru că el este o parte din problemă și nu din rezolvarea ei; 8 Ferice de cei care bârfesc, căci ei vor cauza certuri și separări care mie îmi plac! 9 Ferice de cei care se ofensează ușor căci ei se vor mânia repede și vor pleca dintre frați; 10 Ferice de cei care nu dăruiesc la biserică pentru progresul lucrării lui Dumnezeu, căci ei sunt ajutoarele mele; 11 Ferice de cei care vorbesc despre dragostea nemăsurată a lui Dumnezeu dar urăsc pe fratele și pe sora lor, căci ei vor fi cu mine o veșnicie; 12 Ferice de tine care, citind aceste lucruri, crezi că se potrivesc foarte bine altora, dar nu ție, căci și pe tine te-am prins și ești al meu.”” Frați” care rămân reci și indiferenți la nevoile și problemele fraților lor din adunare ori a semenilor din jurul lor. Ciudat este faptul că ei poartă numele de creștini și pretind că se aseamănă cu Domnul Isus. Dar El a spus în Predica de pe munte despre adevărații urmași ai Săi că “după roadele lor îi veți cunoaște.” (Matei 7:20). Cum sună asta în dreptul tău? Uită-te în oglindă chiar acum! Poate ai nevoie de” retușări.”

3. “Caut pe fraţii mei“ (Gen. 37:16). Este cel de-al treilea răspuns preluat din gura și inima de frate a lui Iosif în timp ce căuta pe frații lui, frați care urmau să-l vândă. “Traducerea” sună extraordinar:” Am frați pe care îi caut deoarece îi iubesc și am nevoie de ei, iar ei au nevoie de mine. Nu pot trăi fără ei, nici ei fără mine de aceea mă interesez de ei. Te invit să-i întâlnești pe frații mei.” Unii sunt bolnavi, alții sunt singuri. Unii sunt orfani, alții trec prin încercări. Unii sunt tineri, alții sunt în vârstă. Unii sunt aproape de mine, alții sunt departe. Unii slujesc în adunare, alții sunt misionari. Unii sunt mântuiți, alții au nevoie urgentă de Domnul. Unii vorbesc aceiași limbă ca și mine, alții vorbesc o limbă diferită. Unii sunt înstăriți, alții sunt modești. Unii au multă carte, alții sunt oameni simpli. Unii sunt liberi, alții sunt în închisoare. Unii au pielea albă, alții sunt negri sau cu pielea galbenă. Dar ce este” fermecător” este faptul că toți aceștia sunt frații mei, fără deosebire. Creați de același Domn și expuși la aceiași jertfă salvatoare a Fiului lui Dumnezeu. Suntem” Milioane, milioane…” spune Fratele Costache Ioanid într-o poezie creștină, iar privind la ziua în care ne vom regăsi” l-acele țărmuri…” poetul continuă:” Sunt un abur care-adie/Şi se pierde prin liane. /Dar în ziua ce-o să vie/Nu un om şi nu o mie, /Ci ca mine-ar vrea să fie/MILIOANE, MILIOANE.” Caută-ți frații și stai alături de ei. În frunte este chiar El, Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus Christos. Slujește-L cu dedicare pentru că nu mai este mult și ne vom aduna împreună ACOLO. Iar tu prietenul meu, grăbește-te și intră în coloana celor răscumpărați. Împacă-te cu Dumnezeu chiar acum. Mă rog pentru tine să ai curaj și să crezi că El este Singurul care te iartă și te mântuiește. Amin.

RUGĂCIUNE

Te slăvim Tată din Cer pentru harul Tău dăruit nouă cu risipă. Prin jertfă de la Calvar ne-ai făcut frați cu Fiul Tău și cu milioane de pe pământul întreg. Slavă Ție, Doamne! Ajută-ne să rămânem statornici până la sfârșit și fă-ne bucuria să-i vedem și pe cei din jurul nostru mântuiți cât mai repede. Milioane! În Numele Domnului Isus Îți mulțumim că ne asculți. Amin.

Versetul de mai sus este ne prezintă un mesaj pentru vremuri grele. A fost rostit de Domnul Isus în Joia mare din săptămâna patimilor în camera de sus. Mântuitorul se pregătea pentru” capitolul final” al misiunii Sale pământești. Ucenicii erau triști și apăsați în suflet. Aveau nevoie de încurajare și Domnul Isus o face explicându-le la modul direct ce-i așteaptă în viitor. Viața de copil al lui Dumnezeu nu înseamnă un covor roșu presărat cu trandafiri. Un pocăit este conștient de faptul că trăiește în lume și că nu este scutit de nici una din problemele acestui pământ. Ce ne motivează să mergem înainte și să rămânem lângă Domnul chiar și atunci când trecem prin” valea umbrei morții?” Cât de adevărate mai sunt cuvintele Mântuitorului în zilele pe care le trăim? Cum putem avea o viață liniștită și plină de pace în mijlocul furtunii? În ce fel putem să experimentăm cuvintele lui Iacov care sună ca o provocare: “Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări.” (Iacov 1:2)? Întrucât am avut parte” din belșug” de vremuri de încercări ne bucurăm să urmărim împreună felul în care se” traduc” cuvintele Domnului Isus pe înțelesul nostru și ce înseamnă ele cu adevărat pentru noi.

1. Înștiințare. Prima semnificație a versetului 33 din Ioan 16 este aceea că Domnul Isus îi pune” în gardă” pe ucenici cu privire la existența lor pământească: “În lume veţi avea necazuri”. Statutul urmașilor Lui în această lume este acela de “miei în mijlocul lupilor.” (Luca 10:3). Suntem cei care mărșăluim împotriva curentului într-o lume care nu agreează învățătura și lucrarea Duhului Sfânt. Iată felul în care descrie Apostolul Pavel viața urmașilor lui Isus Hristos: “în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, în bătăi, în temniţe, în răscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi” (2Cor.6:4-5). Iar câteva versete mai jos el completează tabloul spunând: “Suntem priviţi ca nişte înşelători, măcar că spunem adevărul; ca nişte necunoscuţi, măcar că suntem bine cunoscuţi; că unii care murim, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi; ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile.” (2Cor.6:8-10). Acesta este adevărul sincer. Trăim într-o lume ostilă Domnului Isus și trebuie să știm la ce ne așteptăm. Asta trebuie să știe și cei care își predau viața Mântuitorului. Prea de multe ori li se prezintă o cale ușoară, fără de spini. Toți oamenii trec prin încercări dar există o mare diferență între a fi singur în necaz sau a-L avea lângă tine pe Domnul Isus în vremuri grele. Care este starea ta?

2. Încurajare. Domnul Isus nu își lasă ucenicii în deznădejde și în disperare, ci îi încurajează spunându-le: “îndrăzniți.”  În Cartea profetului Isaia la capitolul 43, versetul 2 Dumnezeu încurajează poporul explicând: “Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde.”  Nici un urmaș al Stăpânului nu va fi scutit de încercări dar atunci când acestea vin, El ne asigură că va fi acolo. Ce încurajare este să ști că în mijlocul furtunii El este prezent. “Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” (I Cor. 10:13). Aceasta este maniera în care Apostolul Pavel motivează și încurajează pe cei care trec prin încercări. Întrebarea care urmează este:” care este mijlocul prin care putem să biruim necazul, boala, încercările?” Dacă privim în capitolul 11 din Evrei observăm că expresia cheie a capitolului este “prin credință.” Credința este dimensiunea spirituală care te leagă de Dumnezeu și te face sigur de realitățile care nu se văd. Când vine necazul tu alegi să privești” prin credință” dincolo de împrejurările în care te afli și să-L vezi pe El! Aleluia! Slăvit să fie Numele Lui în veci de veci! Când David s-a dus să lupte cu Goliat, el nu l-a văzut pe uriaș, ci privind mai sus l-a văzut pe Domnul și în Numele Lui a biruit. Cel care scrie această meditație a fost testat în nenumărate feluri și confirmă că Biblia are dreptate. Cel care a fost trimis la muncă forțată în insula Patmos din pricina credinței întărește cele de mai sus proclamând Cuvântul și încurajându-ne: “oricine este născut din Dumnezeu, biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii, este credinţa noastră. Cine este cel ce a biruit lumea, dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu?” (I Ioan 5:4-5). Poate că mulți ar trebui să se roage ca acel tată: “Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!” (Marcu 9:24).

3. Învingere. Pentru un copil al lui Dumnezeu finalul încercărilor nu este înfrângerea, ci biruința. Asta ne asigură Mântuitorul prin afirmația de la sfârșitul versetului: “Eu am biruit lumea.” Suntem destinați să avem aceiași soartă cu El. Am fost născuți din nou ca să fim “mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.” (Rom. 8:37). Ce perspectivă extraordinară! Ne întoarcem la Evrei 11, v. 36-38 și urmărim șirul fără sfârșit al învingătorilor: “Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare; au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferestrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi. – Ei, de care lumea nu era vrednică – au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului.” Ciudat fel de a evalua victoria. În ochii oamenilor aceștia sunt niște înfrânți. Înaintea tronului lui Dumnezeu ei sunt declarați biruitorii. Privind la ultima bătălie de pe acest pământ, Scriptura risipește umbrele: “Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El”, iar apoi concluzionează: “şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” (I Cor. 4:14,17). Ce viitor glorios! Nici o umbră de îndoială! Vom fi ACOLO împreună cu El. Noi, anonimii acestui pământ împreună cu Regele Regilor pentru veșnicie. Această perspectivă te așteaptă și pe tine. Motiv ca să te cercetezi și să vezi cum stai cu pocăința. Iar tu prietenul meu, grăbește și apucă veșnicia. Isus te așteaptă chiar acum. Vino!

RUGĂCIUNE

Suntem surprinși de dragostea Ta pentru noi și rămânem uimiți că ne înștiințezi în cele mai mici detalii despre confruntările acestei vieți. Mulțumim că atunci când trecem prin necazuri ești alături de noi și ne asiguri biruința împreună cu Tine. Ne dă putere să rămânem legați de Tine până la capăt, iar când va sosi momentul întâlnirii cu Tine să fim printre cei care vor auzi chemarea” Vino slugă bună.” Amintește-ți și de cei care-i purtăm în inima și-n rugăciunile noastre și lucrează mântuire în viața lor. În Numele Domnului Isus îți și mulțumim. Amin.

 “Unde eşti?” este prima întrebare din Biblie şi ea reprezintă strigătul lui Dumnezeu după omul căzut în păcat, om care a fugit şi s-a ascuns. Ce se ascunde în spatele acestui strigăt? Aceste cuvinte dezvăluie câteva lucruri extraordinare despre Dumnezeu dar şi despre omul pe care El l-a creat. Caracterul lui Dumnezeu, inima Lui de Tată, pasiunea fără margini şi dragostea neţărmurită faţă de fiinţa umană sunt doar câteva dintre valorile pe care le putem descoperi “disecând” această întrebare simplă. Haideţi să încercăm să creionăm împreună manifestări ale dragostei Lui faţă de noi.

1. UN TATĂ CARE CAUTĂ. Modul obişnuit de comportare al lui Dumnezeu faţă de om in Eden era acela de a “umbla prin grădină în răcoarea zilei.” (Gen. 3:8) şi de a comunica cu el. Asta, până în ziua în care s-a produs “catastrofa” prăbuşirii omului. Adam şi Eva nu s-au mai prezentat la întâlnire, iar Dumnezeu a început să-i caute şi să strige: “Unde eşti?” Întreaga istorie umană este rezumată în imaginea următoare: omul fugind de Creatorul său si Dumnezeu care strigă şi aleargă să-şi recupereze creatura. Cineva te caută doar atunci când nu te-a găsit la locul obişnuit de întâlnire. Din Eden omul a păcătuit şi s-a depărtat de Domnul, renunţând la părtăşia intimă cu El. “Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.” (Rom.3:23) este constatarea dureroasă a Cuvântului pentru fiecare muritor de pe Terra. Şi tot de-acolo începe “aventura” de salvare a omului. Citind aceste rânduri te invit să-ţi verifici poziţia şi să vezi dacă te afli în locul în care vrea Dumnezeu să fi. Celor din Corint, Cuvântul le aduce aminte că nu era suficient să fie doar în biserică; ei trebuiau să fie şi în Hristos Isus. (I Cor.1:1-3). Pe unii Dumnezeu îi caută în mizeria acestei lumi; alţii sunt pierduţi pe băncile bisericilor. De aceea mesajul acestei meditaţii ne atenţionează pe fiecare să ne verificăm poziţia şi locul unde ne aflăm şi să conştientizăm că Cineva care ne vrea binele ne caută.

2. UN STĂPÂN CARE OFERĂ. Salvarea rasei umane începe din inima lui Dumnezeu. “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16). Acest verset se numeşte “versetul de aur al Bibliei” pentru că el conţine în formă concentrată Evanghelia întreagă; planul veşnic al lui Dumnezeu pentru salvarea oamenilor. Nimic de pe pământ nu putea rezolva problema păcatului care a infestat toată lumea. Trebuia ca Cineva din afara existenţei noastre “să se nască şi să crească, să ne mântuiască.” Iată cum prezintă Apostolul Pavel ceea ce a făcut Domnul pentru noi în Filipeni 2:6-8:” El (Domnul Isus), măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut că un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.” Nu putea să facă mai mult. A avut un singur fiu şi pe El L-a dat la moarte în locul meu şi al tău. Acesta este preţul care L-a plătit Stăpânul că eu şi tu să fim liberi şi să nu ajungem în iad. Poetul creştin Costache Ioanid întăreşte oferta cerului când scrie:” Dar sus la Golgota pe Cruce/Cu pieptul de-o lance străpuns. /La tainica vremii răscruce/te-aşteaptă cu lacrimi Isus.” Oferta Lui încă e valabilă dar nu pentru prea multă vreme. Azi e Mântuitor; mâine va fi Judecător. Alege salvarea ta şi a familiei tale chiar acum. E urgent!

3. UN DUMNEZEU CARE AŞTEAPTĂ. Cred că şti ce aşteaptă. Aşteaptă răspunsul tău la oferta dragostei Lui. Înţelege insistenţa urgentă a Apostolului Pavel când scrie: “vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” (2Cor.5:20). Acum şi aici. Într-o zi vei fi obligat să te opreşti; s-ar putea să fie prea târziu atunci. Psalmistul este conştient de lucrul acesta şi se întreabă foarte serios în Psalmul 139:7:” Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?” Nu va fi scăpare decât la El. Nici religia, nici biserica, nici slujitorii ei, nici slujbele, nimic nu te poate salva. Numai Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu o poate face. El a spus la Ioan 14:6: “Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” Iar Apostolul Petru întăreşte acest adevăr în Fapte 4:12 când proclamă mântuirea în Numele Domnului Isus, spunând: ”În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.” Lucrurile sunt simple şi clare: n-ai nici o şansă fără El şi n-ai nici o şansă mâine, numai azi. “Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile.” (Evrei 3:7-8). E ziua ta, acum când citeşti aceste rânduri. Te implor, împacă-te cu Dumnezeu. Vreau să te întâlnesc în Cer şi să petrecem veşnicia împreună.

RUGĂCIUNE 

Slăvitule Tată din Cer! Ne proşternem înaintea măreţiei Tale, mulţumindu-ţi din adâncul inimii că te-ai gândit la mântuirea noastră şi ai dat pe Singurul Tău Fiu să moară la Golgota în locul nostru. Suntem salvaţi prin jertfa Lui şi îţi aducem recunoştinţa noastră sinceră. Slăvit să fie Numele Tău în veci! Ne rugăm să ne umpli de Duhul Sfânt şi să ne dai puterea să te mărturisim din toată inima în aşa fel ca şi cei nemântuiţi din jurul nostru să înţeleagă urgenţa salvării lor şi să te primească ca Domn şi Mântuitor. În Numele de cinste al Domnului Isus îţi mulţumim. Amin.

Mergem crescând în relaţia cu Domnul. Suntem în mâinile Lui şi “locuim” în Casa Lui unde ne hrănim din Cuvântul Lui. Dar nu este totul. Ca răspuns la tot ce ne oferă relaţia noastră cu Domnul suntem provocaţi la slujire. În DEX verbul “a sluji” înseamnă (printre altele) şi “a munci pentru altul; a fi la dispoziţia unui stăpân”. Adică prin ceea ce faci tu, succesul să fie al stăpânului tău. Pare ciudat dar există o logică reală în această exprimare. Slujirea lui Dumnezeu este mai mult decât o slujbă. Cum trebuie să înţelegem slujirea Domnului? Ce trebuie să ne motiveze ca să slujim cu adevărat! În primul rând îndreptaţi-vă atenţia spre persoana Domnului. Apoi, haideţi să înţelegem misiunea Lui. În final, imaginaţi-vă ce ne aşteaptă în glorie când Îl vom vedea faţă în faţă. Veniţi acum să descifrăm frumuseţea slujirii şi să ne îndrăgostim de Prea Iubitul sufletului nostru.

1. Slujirea Domnului este o onoare. Asta înseamnă să şti cine este Stăpânul. Este Regele Regilor, Împăratul Împăraţilor şi Domnul Domnilor! Preşedintele Preşedinţilor! Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul! Cel Viu, Cel Vrednic, Cel Atotputernic! Capul Bisericii! Aleluiaaaa! Slăvit să fie El! Iar eu sunt provocat să-L iau în serios şi să-L reprezint cu credincioşie pe Domnul în Împărăţia întunerecului. Vă redau câteva afirmaţii clare ale apostolului Pavel cu privire la “fişa postului” în slujirea lui Dumnezeu: “Nişte slujitori ai lui Dumnezeu”, “noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu” (I Cor 2:4,9) “nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu” (I Cor.4:1),” vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.” (2 Cor 2:17), “Noi dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos.” (2 Cor 5:20). Cât de onoraţi ar trebui să ne simţim la gândul că Stăpânul ne ridică pe fiecare la rangul de “ambasador extraordinar și plenipotenţiar” al Cerului, aici pe pământ! Ce favoare şi ce răspundere! În timp ce citeşti aceste cuvinte, cere de la Dumnezeu înţelepciune ca să pricepi adevăratul sens al mesajului şi să accepţi provocarea de a-L onora în fiecare zi ce o trăieşti pe pământ, slujindu-L cu dedicare şi credincioşie.

2. Slujirea Domnului este o datorie. Nu este o opţiune, ci o însărcinare. Este “încorporată” în decretul de evanghelizare a lumii pe care Domnul Isus îl promulgă la înălţare: “Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le-a zis: “Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” (Matei 28:18-20). Avem mult de lucru! Un Mântuitor viu, recrutează voluntari pentru cea mai mare bătălie din istorie: cucerirea omenirii pentru cer. Pune la dispoziţia lor întregul arsenal de care au nevoie (toată autoritatea, toată viziunea, toată logistica, toată protecţia) pentru împlinirea cu succes a misiunii încredinţate. Ba, mai mult se pune pe Sine (prin Duhul Sfânt) la dispoziţia lor: “voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.” (F.A. 1:8). Nu ne lipseşte nimic decât să avem voinţa de a împlini însărcinarea. Apostolul Pavel îşi motivează slujirea („Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s-o vestesc; şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia!” I Cor. 9:16) apoi face dovada slujirii lui, atât în faţa oamenilor, cât şi a Stăpânului când “raportează” fraţilor: “Iată la ce lucrez eu, şi mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine.” (Coloseni 1:29). El a făcut-o sincer şi deschis! Tu ce poţi să spui în dreptul tău? E cel mai potrivit moment să priveşti în viaţa ta şi să te (mai) pocăieşti. Provocarea Domnului Isus este clară şi fără replică: “Cine nu-şi ia crucea lui, şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine.” (Matei 10:38)

3. Slujirea Domnului este încununată de răsplătire. “Ferice de robul acela, pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!” (Matei 24:46). În ce constă fericirea pe care o anunţă Domnul la revenirea Sa? Ce trebuie să faci “aici” ca să fi fericit “acolo?” “Şi oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit, şi va moşteni viaţa veşnică.” (Matei 19:29). Cea mai grozavă “afacere” o faci numai cu El: îţi predai viaţa Lui 100% şi El îţi garantează binecuvântări 100% şi aici dar şi în veşnicie. Din închisoare apostolul Pavel priveşte spre “podiumul de premiere” al cerului şi exclamă: “mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, în “ziua aceea”, Domnul, Judecătorul cel drept”, iar apoi se uită la toţi urmaşii Mântuitorului şi continuă: “Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” (2Tim 4:8). Adică şi mie dar şi ţie. Finalul va fi fantastic: “Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi.” (Apoc 21:3-4). Imaginaţia omului nu poate descrie perspectiva pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru cei ce L-au slujit. El va rămâne Domnul, iar noi robii. Am slujit aici, vom sluji şi acolo dar pe alte coordonate. Asta e tot. Simplu! “Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte” nu este doar un basm; este realitatea pe care Dumnezeu o oferă celor care şi-au trăit viaţa slujindu-L. “Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor. Şi vor împărăţi în vecii vecilor.” (Apoc 22:3-5). Nu este un sfârşit, ci un nou început la care eşti invitat şi tu. Primeşte provocarea şi aliniază-te în coloana celor mântuiţi chiar acum! Dumnezeu să te binecuvânteze!

RUGĂCIUNE

Tată din Cer! Ceea ce mintea omului nu poate să înţeleagă, ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, lucruri mai presus de priceperea noastră – aşa ceva ai pregătit Tu pentru toţi cei ce te slujesc. Slavă Ţie, Doamne pentru tot ce trăim aici şi pentru tot ce vom primi acolo. Ne ruşinăm la gândul că n-am făcut tot ce puteam ca Tu să fi slăvit prin viaţa noastră. Te rugăm, iartă-ne şi ajută-ne să ne trezim şi să lucrăm pentru Împărăţia Ta cu credincioşie. Şi adu-Ţi aminte din nou de cei nemântuiţi din casele şi din jurul nostru. În Numele Domnului Isus te rugăm şi îţi mulţumim. Amin.

După ce am dat mâna noastră în mâna Lui, mesajul ne cheamă să venim la Casa Domnului. „Veniţi la sfântul Lui locaş” este strigătul care trebuia să-l audă poporul lui Dumnezeu din gura alergătorilor. Regele David striga şi el plin de bucurie: “Mă bucur când mi se zice; “Haidem la Casa Domnului!” (Ps. 122:1). Care este motivaţia de a merge la Casa Domnului? Ce impact ar trebui să aibă asupra noastră ce se face acolo aşa încât să ne determine să nu stăm acasă, ci să fim pasionaţi după locaşul sfânt? Vă invit să urmărim câteva răspunsuri posibile la această întrebare.

1. La Casa Domnului ne întâlnim cu Domnul. El este Domnul Casei. Sfântul Locaş este proprietatea Lui. Acolo se face voia Lui. Mergând la Casa Domnului te întâlneşti cu Domnul şi asta înseamnă închinare. “Veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!” (Ps. 95:6), acesta este strigătul inimii unui adevărat închinător al lui Dumnezeu. Mersul la Casa Domnului este mai mult decât o religie: înseamnă relaţie personală cu cea mai importantă persoană din Univers, cu Dumnezeu. Aceasta ar trebui să fie logica prezenţei noastre la Casa Domnului: mă duc acolo să mă întâlnesc cu Tată din Cer şi să mă închin înaintea Lui. Când modul acesta de gândire ne cuprinde fiinţa nu mai putem să rămânem acasă atunci când sfinţii sunt la adunare. Vom face totul să nu lipsim de la întâlnirea cu El şi “Ne vom sătura de binecuvântarea Casei Tale, de sfinţenia Templului Tău” (Ps.65:4). Te sfătuiesc să primeşti provocarea şi să încerci să te închini Domnului “în Duh şi-n Adevăr”, adică 24/7.

2. La Casa Domnului ne întâlnim cu copiii Domnului. Abia aştept să merg la Casa Domnului ca să-L întâlnesc pe El şi să mă închin Lui dar şi să mă întâlnesc cu copiii Lui şi să am relaţie cu ei. Asta se numeşte părtăşie.” Acolo se suie seminţiile, seminţiile Domnului.” (Ps.122:4), subliniază psalmistul. În timp ce sunt în legătură cu El în relaţia pe verticală, mă ocup şi de relaţia pe orizontală, având părtăşie cu sfinţii. În Casa Domnului “ne bucurăm cu cei ce se bucură şi plângem cu cei ce plâng.” Aici ne cunoaştem bucuriile şi necazurile şi tot aici ne purtăm poverile unii altora. Poetul creştin creionează atmosfera din Casa Domnului la întâlnirea sfinţilor în cuvinte superbe:” Cât de bine mă simt cu aleşii Domnului, /Poporul minunat! /O, ce bine mă simt cu aleşii Domnului, /Poporul minunat! /Strălucesc feţele, cântă adunarea, /Cerul stă şi-ascultă cântarea/O, ce bine mă simt cu aleşii Domnului, /O, ce popor, ce popor minunat!” Iată cum proclamă apostolul Pavel bucuria de a fi mădular în trupul lui Hristos:” Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu.” (Ef. 2:19). El înţelege esenţa părtăşiei şi scrie fraţilor din Roma că doreşte să fie împreună cu ei “ca să ne îmbărbătăm laolaltă” (Rom.1:12). Îmi îngădui să te întreb dacă acesta este şi statutul tău.

3. La Casa Domnului ne întâlnim cu Cuvântul Domnului. “Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, şi-L păzesc!” (Luca 12:28), este aprecierea Domnului Isus pentru cei dornici de Cuvânt. În Casa Domnului se vesteşte Cuvântul deoarece Biserica lui Hristos trăieşte prin Cuvânt şi asta se numeşte zidire sufletească. Poetul creştin avea să sublinieze valoarea Cuvântului, spunând:” Daţi-mi în mână Biblia ce sfântă/în ea se află viaţa lui Isus”, iar apoi continuă:” Las’ să lucească lumina Scripturii/Prin poarta strâmtă ne conduce ea. /Sfaturile lui Dumnezeu cuprinde/Promisiuni, harul şi iubirea.” Porunca lui Pavel pentru Timotei este:” propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi ne la timp” (2 Tim.4:2) deoarece:” Evanghelia lui Hristos… este puterea lui Dumnezeu” (Rom.1:16), putere care mângâie, mustră, aduce pace în încercări, te fortifică în credinţă, îţi dă linişte în faţa morţii. Vino la biserică să fii expus la Cuvânt şi lasă-l să te transforme. Iar voi, fraţii mei care proclamaţi Cuvântul, faceţi lucrul acesta “cu frică şi cutremur” în aşa fel că impactul slujirii voastre să fie cu profit maxim pentru Slavă Lui şi pentru mântuirea oamenilor. Este vremea să ne întoarcem la Biblie şi să propovăduim o Evanghelie întreagă.

RUGĂCIUNE

Doamne, Părinte din Cer, te slăvim că ne-ai acordat harul să te cunoaştem în mod personal şi să comunicăm cu Tine. Îţi suntem recunoscători pentru părtăşia sfinţilor din Casa Ta şi pentru Evanghelia Ta veşnică. Conştienţi de responsabilitatea imensă ce atârnă pe umerii noştri, venim smeriţi înaintea Ta şi te rugăm să ne ajuţi în slăbiciunile noastre şi să ne dai puterea să “ne ducem mântuirea până la capăt cu frică şi cutremur”, trăind după voia ta şi spre slava şi gloria Numelui Tău în fiecare zi. Nu uităm de cei nemântuiţi din jurul nostru şi apelăm din nou la milă şi îndurarea Ta pentru ei. Mulţumim că ne asculţi. În Numele Domnului Isus! Amin.

Versetul de mai sus reprezintă o secvenţă din istoria poporului lui Dumnezeu în timpul împăratului Ezechia. A ajuns împărat la 25 de ani şi a fost animat de Duhul Domnului să aducă trezire în popor. A deschis uşile Casei Domnului şi a făcut curăţenie în Sfântul Locaş. Apoi a pregătit preoţii şi leviţii, iar aceştia la rândul lor au pregătit poporul pentru a restabili “rânduiala lui David” în Casa Domnului. Când totul a fost gata s-a făcut serbarea de rededicare a slujirii la Templu, iar apoi a fost stabilit calendarul evenimentelor şi s-a decis să fie înştiinţat tot poporul cu privire la prăznuirea Paştelor care “de mult nu mai fuseseră prăznuite după cum era scris.” (2 Cr.30:5). Au trimis alergători în tot Israelul cu un mesaj provocator, tot poporul fiind invitat la Ierusalim pentru sărbătoare. Mesajul cerea poporului să dea mâna Domnului şi să vină la Sfântul Locaş ca să-I slujească. De ce să dea mâna Domnului? Ce semnificaţie are această cerere?

1. Mâna prieteniei. Primul lucru pe care îl faci când te întâlneşti cu un cunoscut este acela că-i întinză mâna, recunoscând în persoana lui pe prietenul tău. Este un semn de stimă şi preţuire la adresa cuiva drag. Îmi aduc aminte că în iarna anilor 1971-72 eram în spitalul studenţesc din oraşul Harkov din fosta Uniune Sovietică. Acolo am primit cuvintele unei cântări, care mi-au marcat viaţa şi care spun în felul următor:” O viaţă-ntreagă am căutat/Un prieten bun dar n-am aflat. /Să-I spun durerea ce o am/şi pacea care o doream… Dar cineva mi-a spus aşa/prieten bun e Mesia. /Oricât în lume-ai căuta/prieten mai bun nu ai afla.”/ Refrenul cântării proclamă în modul cel mai clar numele acestui prieten:” Isus, Prieten adevărat/cu sângele Tău M-ai slavat. /M-ai curăţit de orice rău/să pot purta numele Tău”. El este prietenul meu cel mai scump şi apropiat care nu m-a minţit şi nu m-a trădat niciodată; nu mi-a făcut nici un rău şi nu m-a abandonat. Este lângă mine 24/7 şi mâna mea este în mâna Lui străpunsă pe cruce. Este “turnul meu de scăpare şi locul meu de adăpost”, este tot ce am mai scump. Dar tu? El stă cu mâna întinsă şi aşteaptă şi-I întinzi mâna ta şi să accepţi prietenia Lui. “Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu.” (Ioan 15:14). Asta e toată filozofia relaţiei cu Domnul. Îl primeşti sau Îl respingi!

2. Mâna împăcării. Eram prin clasa a treia sau a patra. Într-o zi învăţătoarea a aflat că eu nu vorbesc cu unul din colegi şi că suntem certaţi. La ora amiezii toţi copiii au plecat acasă de la şcoală, iar eu şi cu colegul meu (tot Mihai îl chema) am rămas închişi în clasă. “O să staţi aici până vă împăcaţi!” ne-a spus învăţătoarea. A trecut o oră, două, trei şi… nimic. Ne era foame, iar părinţii nu ştiau ce s-a întâmplat cu noi. Învăţătoarea a venit şi văzând că nu ne-am împăcat ne-a lăsat pe mai departe închişi. Pe la orele 5 după masă a venit din nou şi ne-a explicat că nu este frumos să fim certaţi şi că trebuie să ne împăcăm. La sfatul ei plin de dragoste am decis să o ascultăm şi ca semn al împăcării noastre a trebuit “să dăm mâna” unul cu celălalt. Sunt mai bine de 50 de ani de atunci dar nu ne-am mai certat nici odată. Poate ai fost prieten cu Domnul, însă L-ai întristat prin purtarea ta şi acum El este supărat. Trebuie să te împaci cu EL şi să-I dai mâna ca semn al rezolvării litigiului. În ziua de 17 Martie 1974 am mărturisit public pe Domnul Isus ca Domn şi Mântuitor personal. Păstorul care m-a însoţit în apa botezului mi-a lăsat două verste ca motto pentru acea zi. Primul este cel de la Iov 22:22:” Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu, şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire.” Sunt fericit cu Dumnezeul meu şi am primit pace. Nici nu-mi trebuie mai mult. Eu mi-am rezolvat problema vieţii mele. Dar tu? Întinde mâna chiar acum.

3. Mâna salvării. Meditaţia din această săptămână poartă amprenta experienţelor personale. Într-o vară eram “la scăldat” cu mai mulţi copii din sat. Cărbunari (localitatea unde am văzut lumina zilei) este un sat de munte şi ca să putem face baie vara trebuia să mergem 7-8 kilometri până la râul Nera. Ce copilărie fericită am avut. Numai că în ziua aceea ne jucam prin apă şi eram călare pe un buştean cu care “navigam” prin apă. La un cot al râului ne-am răsturnat şi unul din copii care nu ştia să înoate a fost luat de curent şi prins în “vârtej”. Se scufunda şi se ridica până când unul dintre copiii mai mări a sărit de pe mal şi l-a apucat de mână, trăgându-l afară din apă şi salvându-l de la înec. Ce experienţă am trăit. S-a făcut linişte şi nimeni n-a mai încercat “aventura” cu buşteanul pe apă. Prietenul meu a fost salvat pentru că a dat mâna celui care a sărit în apă ca să-l apuce şi să-l tragă afară. Povestea aceasta este a fiecăruia dintre noi. Ne naştem “condamnaţi la moarte”. Aşa scrie Cuvântul la Romani 3:23: “Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.” Câteva capitole mai departe este scrisă şi sentinţa pentru fiecare om care s-a născut vreodată pe pământ:“plata păcatului este moartea.” (Rom. 6:23). Sinistru! Dar nu acesta este ultimul cuvânt al lui Dumnezeu. Versetul dinainte continuă:“dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.” Aleluiaaaaaaaaaa! Trăiască Domnul în veci! El ne-a întins mâna şi ne-a salvat. Milioane, milioane! Şi încă nu s-a oprit. Vrea să fi şi tu salvat de la moarte veşnică. Mâna Lui e unică. Nu se poate confunda. Are urme de cuie. Versetul de aur al Bibliei explică felul în care poţi fi salvat de la iad. “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. “(Ioan 3:16). Dumnezeu nu poate fi acuzat că ar am mai fi trebuit să face şi altceva. El şi-a făcut partea 100%. E rândul tău. Ce mai aştepţi? Cel de-al doilea verset dăruit mie în ziua botezului spune:“Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate” (Prov.17:17). Eu am încercat şi sunt fericit. Acum e rândul tău. Ce vei face? Mă rog ca să întinzi mâna ta chiar acum şi să o aşezi în măna Lui. Vei experimenta “tone” de fericire aici pe pământ (împreună cu încercări) şi viaţa veşnică alături de El în raiul Lui. Garantat 100%.

RUGĂCIUNE

Domnul meu şi Dumnezeul meu! Ce măreţ eşti şi plin de dragoste. N-ai avut linişte la tronul tău până când nu ai găsit soluţia salvării noastre din păcat şi din moarte veşnică. Îţi mulţumim pentru Domnul Isus care a murit pe cruce în locul nostru şi ne-a răscumpărat, devenind astfel copiii Tăi. Mulţumim că ne-ai întins mâna şi ne-ai dăruit pacea Ta. Suntem fericiţi împreună cu Tine dar mai avem o dorinţă. Să te înduri şi de cei dragi ai noştri care sunt pierduţi în lume fără de Tine. Rămâi, te rugăm cu mâna întinsă ca să-I apuci pe toţi cei pentru care ne rugăm Şi nu numai pe ei. Şi pe fiii risipitori din adunări. Adu împăcare şi salvare pentru cât mai mulţi şi rămâi prietenul celor care te-au găsit. Amin.

Eclesiastul face parte din scrierile înţelepciunii și reprezintă experiența de viață a împăratului Solomon. Cele trăite de ilustrul urmaș al regelui David se încadrează în “epoca de aur” a Israelului, perioadă fără egal în istoria poporului lui Dumnezeu. El descrie incursiunile vieții în lumea științei și a filozofiei precum și în plăceri la modul superlativ. Ajunge însă la concluzia că “totul este deşertăciune şi goană după vânt!” (Ecl. 1:14). Trăind viața din plin el este totuși, marcat de faptul că există o zi în calendarul lui Dumnezeu când va sta în fața Lui și va trebui să dea socoteală de felul în care și-a cheltuit viața. De aceea în ultimul capitol el atrage atenția că trebuie să ne aducem aminte de câteva lucruri vitale, atât pentru pământ, cât și pentru eternitate.

1.) Adu-ți aminte că ai un CREATOR. “Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău” (Ecl.12:1) este “strigătul” de la începutul ultimului capitol al cărții. Nu ești produsul ultim al evoluției oarbe, ci ești capodopera, “capul de operă” al creației lui Dumnezeu! Aleluiaaaaaaa! Slăvit să fie Domnul în veci! Iată felul în care poetul creștin Costache Ioanid exprimă realitatea aceasta în poezia “Există Dumnezeu”: “Nu, nu suntem un vis, o întâmplare, /un lut de sine însuși frământat. /Ci ne-a zidit o Forță creatoare, /o-nțelepciune fără de hotare. /Există Dumnezeu cu-adevărat! /Nu, nu suntem jivine-ntunecate, /gonite de un bici ne’nduplecat. /Ci noi avem un duh și-o libertate/Și-o inimă ce pentru ceruri bate. /Există Dumnezeu cu-adevărat”. Întrebarea mea pentru tine este:” dacă îl recunoști cu adevărat pe Dumnezeu ca pe Cel care te-a Creat”? Și dacă Da, atunci te urmăresc cu o altă întrebare: “Este EL al tău”? Obișnuim să ne rugăm rugăciunea domnească și este demn să-l recunoaștem că fiind “Tatăl nostru”. Însă El are un scop măreț cu tine: dorește să fie “al tău”. Adică să ai o relație personală cu El și tu să fii proprietatea Lui de bună voie și nesilit de nimeni, iar El să fie Domnul care să aibă controlul total asupra existenței tale sub soare. M-aș bucura să-ți faci timp de introspecție și să îți verifici relația ta “pe verticală”.

2.) Adu-ți aminte că ai o DATORIE. Cuvântul lui Dumnezeu nu ne permite să trăim pe acest pământ la voia întâmplării. Solomon a încercat totul sub soare și ne atrage atenția în modul cel mai serios că avem o obligație majoră în această viață: “Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om”. (Ecl. 12:13). Avem o datorie de îndeplinit în timpul vieții efemere pe care o parcurgem pe Terra, aceea” să ne temem de Dumnezeu” (partea întâia) și “să păzim poruncile Lui” (partea a doua). Temerea de El înseamnă ceva mai mult decât frică: reprezintă respectul, stima, admirația, recunoștința pentru Tatăl din Cer. Când ne raportăm existenta la Stăpânul Universului în modul acesta, atunci partea a doua a poruncii este foarte simplă. Vom păzi poruncile Lui deoarece Îl iubim atât de mult încât nici nu ne gândim să ieșim din ascultarea ce I-o datoram în fiecare zi. Ce-ar fi dacă El ne-ar da aer sau apă doar joia și duminică pentru că în aceste zile mergem noi la biserică? Exact cum El rămâne credincios 24/7(nonstop), tot așa ne pretinde și nouă să trăim față de El. “Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele”. (I Ioan 5:3). Considerația noastră este că aici creștinismul a devenit falimentar. Ne-am transformat crezul într-o religie și am abandonat relația cu Domnul. Ne place să purtăm numele dar nu mai avem viață. Știm “teoria” dar suntem corigenți la “practică”. Avem “testamentul” dar am pierdut “credința”. Ce trist! Dar ce provocător în același timp.

3.) Adu-ți aminte că ai un AVOCAT. Ultima observație pe care Solomon o face la sfârșitul cărții este uimitoare: “Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău”. (Ecl. 12:14). Finalul existenței noastre nu este cimitirul. Cuvântul “moarte” nu înseamnă încetarea existenței, ci despărțire. La moartea fizică trupul se desparte de suflet (Ecl 12 v.7), iar la moartea veșnică sufletul se desparte pentru totdeauna de Dumnezeu. Poetul Alexandru Vlahuță în poezia “Triumful așteptării” strigă: “Există o dreptate și trebuie să vie”. Acest moment este marcat în Scriptură ca fiind judecata lui Dumnezeu. O judecată perfectă în care tot ce este ascuns va fi dat pe față. Nu vei putea nega nimic. “Videocaseta” cu filmul vieții tale va fi argumentul suficient pentru sentința pe care Dumnezeu o va da. Și mai este ceva: nu poți să scapi de judecată. Vei fi prezent acolo în mod sigur. Ne argumentează “Cartea”: “Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui”. (Apoc. 20:12-13). Este sinistru și înspăimântător acest tablou. Am însă o veste bună pentru tine dragul meu: poți să ai un avocat care să te reprezinte în ziua judecății. Unul singur. Dar condiția este ca să-l “angajezi” încă de-aici și de-acum. După moarte va fi prea târziu. Numele lui este ISUS CHRISTOS, Fiul lui Dumnezeu. Iată ce afirmă El: “Isus i-a zis: “Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. (Ioan 14:6). Iar Apostolul Pavel explică și el în modul cel mai clar acest adevăr: “Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine însuşi, ca preţ de răscumpărare pentru toţi”. (I Tim. 2:5-6). Avocatul este persoana calificată să vorbească în locul tău la proces cu condiția să-i mărturisești întregul adevăr despre tine și viața ta. Pentru asta a venit Domnul Isus în lumea noastră: “Să se nască/și să crească/să ne mântuiască” spune colindul. Este simplu: apropie-te de El prin credință și predă-ți viața, viitorul și destinul tău în mâinile Lui, apoi acceptă ca EL să fie Domnul tău și Stăpânul tău. Asta se numește pocăință. E tot ce trebuie să faci. Nu întârzia; fă-o chiar în momentul acesta. Aș vrea să te întâlnesc în Raiul Lui și să-mi spui că te-ai pocăit după ce ai citit această meditație. Te iubesc și mă rog să se întâmple acum. Amin.

RUGĂCIUNE

Ce mare ești, Doamne. Și cât de bun! Mulțumim că ne-ai descoperit tot planul tău cu privire la noi și ai făcut tot ce Ți-a stat în putință ca să nu ajungem în iad. Și acum ne ceri să ne aducem aminte că exiști și că suntem datori față de Tine ca răspuns la dragostea Ta față de noi. Iar în final ne dai șansa să trecem cu bine la judecată care ne așteaptă. Mulțumim pentru Fiul Tău care a murit pe cruce și ne-a mântuit. Mulțumim că El este Avocatul nostru în ziua judecății. Noi vom fi acolo și vom rămâne pentru totdeauna cu Tine dar nu uita și de cei nemântuiți din casele noastre. Amin.

“De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea”. (Marcu 11:24)

“Sunt convins că ceea ce este energia nucleară în lumea materială, este rugăciunea în lumea spirituală. Prin rugăciune apăsăm pe butoanele cerului făcând cu efect jertfa lui Isus Christos pentru miliardele de oameni de pe glob”. (Liviu Olah).

Rugăciunea este cea mai mare putere pusă de Dumnezeu la îndemâna omului. Poate oare rugăciunea să pună în mişcare mâna care conduce Universul? Şi dacă DA, atunci cum procedăm ca să beneficiem de “tonele” de binecuvântări pe care le are Stăpânul în depozitele Lui? În ce fel trebuie să ne rugăm ca să sensibilizăm inima lui Dumnezeu?

1.) Rugaţi-vă cu CURAJ. Rugăciunea este o aventură cu Dumnezeu. Un creştin adevărat se prezintă înaintea Stăpânului cu cereri ieşite din comun. Domnul Isus ne provoca să îndrăznim lucruri mari: “Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: “Ridică-te şi aruncă-te în mare”, şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut”. (Marcu 11:23). Un prieten spunea mereu că “Dumnezeu este specialist în imposibil”. Ilie pe Carmel a îndrăznit să strige după focul sfânt când altarul şi jertfa erau inundate de apă şi o naţiune întreagă a înţeles că “Domnul este adevăratul Dumnezeu”. John Knox a strigat “Dă-mi Scoţia sau mor”! şi focul trezirii s-a aprins. George Muller a avut curajul să adune sute şi sute de orfani şi să îngrijească de ei prin credinţă şi Stăpânul i-a onorat credinţa. În Maleahi 3:10, Dumnezeu strigă “Puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare”. Nevoia acută a acestor zile este cea a luptătorilor în rugăciune. Iată ce scrie E.M Bounds în cartea “Putere prin rugăciune”: “În ziua de azi biserica nu are nevoie de o instalaţie mai superioară, de organizaţii mai noi şi mai bune sau de metode mai noi şi mai bune, ci ea are nevoie de oameni pe care Duhul Sfânt să-I poată folosi – oameni ai rugăciunii, oameni puternici în rugăciune. Duhul Sfânt nu se revarsă prin metode, ci prin oameni. El nu unge planuri, ci pe oameni – oameni ai rugăciunii”. N-ai vrea să fi tu unul din ei?

2.) Rugaţi-vă cu CREDINŢĂ. Curajul în rugăciune trebuie să fie acompaniat de credinţă. Acea “ încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” (Evrei 11:1). Ceva diferit decât credinţa demonilor despre care vorbeşte Iacov. Este puterea care te face să te “arunci în gol” cu Dumnezeu, ca şi un paraşutist când sare din avion. A devenit de notorietate ilustraţia cu bătrâna care a fost la biserică şi a ascultat predicatorul vorbind despre credinţa care mută muntele. S-a dus acasă şi s-a pus în faţa geamului de la bucătărie de unde se vedea dealul din faţa casei şi timp de câteva minute s-a rugat, apoi a deschis ochii şi, văzând că dealul este tot acolo, a exclamat: “Am ştiut eu că nu se mută”! Iată ce pretinde Domnul Isus: “Isus a luat cuvântul, şi le-a zis: “Aveţi credinţă în Dumnezeu”! Iar apoi continuă “dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.” (Marcu 11:23-24). Vă amintiţi de primii creştini care se rugau pentru eliberarea lui Petru, aflat într-o situaţie imposibilă (“în temniţă păzit de 4 cete a câte 4 ostaşi”) şi cum a intervenit Dumnezeu în miez de noapte şi l-a scos afară! (vezi Fapte 12:3-17). Fratele Liviu Olah – un mare om al lui Dumnezeu – în timpul regimului comunist a profeţit, s-a rugat şi a crezut că într-o zi în România, comunismul va cădea, iar Evanghelia se va predica pe stadioane şi în case de cultură; la radio şi televiziune. Acum totul este istorie; noi trăim împlinirea rugăciunilor lui. Aleluiaaaaaaaaaa! Slăvit să fie Domnul! Pavel şi Sila (Fapte c 16) se roagă şi cântă în miez de noapte în închisoarea din Filipi şi Dumnezeu răspunde în mod miraculos printr-un cutremur, iar şeful temniţei cu cei din casa lui se pocăiesc. Wow! Ce evanghelizare ieşită din comun ca răspuns la rugăciunea făcută cu credinţă a slujitorilor Lui. Helloooo! Pocăiţilor! Dumnezeu are nevoie de noi pe baricadele rugăciunii. “Doamne, măreşte-ne credinţa!” (Luca 11:1).

3.) Rugaţi-vă în CURĂŢIE. “Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greşelile voastre.”(Marcu 11:25-26). “Să iertaţi”! Aceasta este “condiţia” că rugăciunea noastră să atingă inima lui Dumnezeu. Drumul spre cer trebuie să fie liber, astfel ca îngerii să poată urca cu ruga noastră şi să coboare cu răspunsul Lui. Este timpul să privim în lăuntrul nostru şi să ne punem de acord cu Voia Lui. Apoi să ne verificăm relaţiile noastre începând de la cei mai apropiaţi (soţ şi soţie; părinţi şi copii), continuând cu fraţii din adunare şi cu cei din mediul care ne înconjoară. Opreşte rugăciunea şi rezolvă problema cu iertarea! Cere iertare şi dăruieşte iertare. Vei începe un nou capitol în viaţa ta experimentând binecuvântări şi împliniri aşa cum n-ai visat niciodată. Vei beneficia de resursele lui Dumnezeu care îţi vor fi dăruite “cu risipă”, ţie şi casei tale. În acelaşi fel strigăm după biruinţa Lui la New Life Romanian Church. “Doamne, învaţă-ne să ne rugăm.” (Luca 11:1). Amin!

RUGĂCIUNE

Tată din Cer! Rămânem uimiţi la simplitatea adevărurilor despre relaţia cu Tine. Suntem aşa de mici în comparaţie cu ceea ce ai pregătit pentru noi. Iartă-ne, Doamne pentru îndărătnicia noastră şi dă-ne chiar acum puterea să iertăm aşa cum ne-ai iertat Tu în aşa fel ca drumul spre Tine şi invers să fie cu adevărat liber. Învaţă-ne să ne rugăm şi umple-ne de Duhul Sfânt ca să devenim “războinici” în rugăciune. Mărturisim că avem nevoie de o adevărată “aventură” cu Tine şi pentru asta te rugăm să ne dai curaj şi să ne măreşti credinţa. Mulţumim că ne asculţi. În Numele Domnului Isus. Amin!

“Domnul să te binecuvânteze, şi să te păzească! Domnul să facă să lumineze Faţa Lui peste tine, şi să Se îndure de tine! Domnul să-Şi înalţe Faţa peste tine, şi să-ţi dea pacea!” (Numeri 6:24-26)

În această duminică o familie tânără vine la New Life pentru prima dată cu băieţelul lor de curând născut. Doresc să-l încredinţeze în mâna Domnului şi împreună cu sfinţii din adunare să ceară binecuvântarea Lui peste el. Nu ca un act ceremonial în cadrul unei liturghii dintr-o biserică creştină, ci ca un legământ pe care vor să-l încheie cu Creatorul care a promis că va binecuvânta viaţa, familia şi copiii precum şi existenţa noastră zilnică în toate detaliile ei. Dar ce înţelegem noi prin binecuvântare? Care este sursa ei? Cine este Autorul? Binecuvântare înseamnă mai mult decât să fi puternic (sănătos), protejat şi prosper. Este un complex de valori pe care Dumnezeu le pune la dispoziţia celor ce se tem de El. Am găsit că profeţii evrei aveau un cuvânt pentru a explica binecuvântarea – “shalom” – care înseamnă pace dar şi împletirea laolaltă a lui Dumnezeu, a oamenilor şi a creaţiei, întru dreptate, împlinire şi încântare. Dumnezeu este Autorul şi Sursa oricărei binecuvântări şi El are în vedere viaţa în toată complexitatea ei dar numai în contextul în care omul cooperează cu Creatorul. Vă invit să “descifrăm” împreună câteva noţiuni care să facă lumină în mintea şi inima noastră în aşa fel ca să beneficiem cât mai mult din ceea ce Stăpânul are la îndemână pentru binele şi fericirea noastră vremelnică şi veşnică.

1.) LOGICA BINECUVÂNTĂRII. Iată cum se explica cuvântul “logică” în DEX: “Gândire justă, raționament corect, consecvent și temeinic. Fel de a gândi al cuiva. Cerință firească, temei rațional, rațiune”. Evangheliştii în primele 3 scrieri consemnează evenimentul binecuvântării copiilor de către Domnul Isus: “Atunci I-au adus nişte copilaşi, ca să-Şi pună mâinile peste ei, şi să Se roage pentru ei”. (Matei 19:13). De ce au adus copiii la Mântuitorul aceşti părinţi anonimi? Care a fost modul lor de gândire care i-a împins să facă acest lucru? Este simplu de descifrat principiul logic al binecuvântării: “Tot ce aş putea face eu pentru copiii mei şi pentru familia mea este prea puţin (nimic) în comparaţie cu ceea ce poate să facă Dumnezeu”. Asta nu înseamnă că eu nu mai fac nimic, ci sunt provocat să intru în “parteneriat” cu Dumnezeu pentru împlinirea tuturor nevoilor (materiale, fizice, biologice, financiare, emoţionale, spirituale, etc) cu care eu şi casa mea ne confruntăm zilnic. Dumnezeu îşi face partea Lui 24/7 şi eu trebuie să-mi fac partea mea.

2.) LOGISTICA BINECUVÂNTĂRII. Am văzut care este sistemul de gândire referitor la binecuvântările lui Dumnezeu. “Modul de gândire determină modul de acţiune”, spun filozofii şi este adevărat. Am înţeles mai sus cum gândeşte un pocăit la problema binecuvântărilor. Însă raţionamentul continuă cu o altă întrebare: “Cum accesez binecuvântările lui Dumnezeu în aşa fel ca ele să devină de folos pentru mine şi casa mea?” Priviţi la ţara noastră de origine, România în relaţiile ei cu Uniunea Europeană. Are la dispoziţie zeci de miliarde de euro dar nu se poate folosi de aceşti bani decât într-o mică măsură pentru că nu ştie cum să ajungă la ei. Este ultima ţară din Europa la capitolul “accesare de fonduri europene”. Ce trebuie să faci ca să ajungi la binecuvântările Stăpânului! Să cunoşti metodele şi să formulezi corect cererea. Asta se numeşte logistică. Ea reprezintă ansamblul de operaţii, metode şi mijloace care se ocupă de organizarea şi funcţionarea unui serviciu, a unei întreprinderi, instituţii, comunităţi, etc, pentru a realiza scopul urmărit. Adică, am un scop de atins şi pentru asta trebuie să găsesc drumul cel mai simplu ca să-l împlinesc. În termeni tehnici, logistica reprezintă “tehnologia” care face ca logica să lucreze şi să producă. Ce spune Scriptura despre “logistica” lui Dumnezeu pentru ca noi să putem avea acces la binecuvântările Lui? Deschideţi la Evrei 11 şi urmăriţi expresia cheie a capitolului: “Prin credinţă…” Credinţa este cheia care deschide uşa de la depozitul unde se găsesc proviziile Cerului. O traducere engleză defineşte credinţa că ceva care “dă substanţă speranţei noastre şi ne face siguri de realităţile care nu se văd”. Am urmărit într-o zi în direct pe internet din România un pocăit care mărturisea în faţa întregii ţări ce înseamnă să trăieşti prin credinţă şi cum Dumnezeu onorează acest fel de a crede. Spunea cum a venit la el un om bolnav care avea nevoie de un cărucior şi cum s-a rugat insistent şi specific (pe nume) pentru această problemă iar în câteva zile “Cineva” i-a trimis un cărucior pe care l-a dăruit celui în nevoie. “Nu aveţi, pentru că nu cereţi. Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre”. (Iacov 4:2-3). Vrei să fii părtaş la bogăţiile fără limită ale lui Dumnezeu? Atunci apucă-te să studiezi şi să foloseşti “logistica” Lui pentru nevoile tale zilnice şi El îţi va onora credinţa.

3.) LUPTA BINECUVÂNTĂRII. Binecuvântarea nu se obţine o singură dată pentru totdeauna. Ai venit cu copilul la binecuvântare dar acesta este doar începutul. Mi-aduc aminte cum în fiecare dimineaţă stăteam în faţa uşii de la intrare şi împreună cu copiii (cu cheia la gât) ne rugam şi apoi plecam în linişte: noi la serviciu, iar ei la grădiniţă şi la şcoală. Aveam “campionat” de citire a Bibliei în casa noastră. Ca să beneficiezi “non stop” de binecuvântările Lui trebuie să lupţi fără încetare. În ce consta bătălia aceasta? “Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte. Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi târziu, ca să mâncaţi o pâine câştigată cu durere; căci preaiubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn”. (Psalmul 127:1-2). Munceşti degeaba, construieşti degeaba şi trăieşti degeaba dacă toate acestea le faci de unul singur, fără Dumnezeu. Domnul Isus ne dă soluţia pentru a câştiga lupta: “Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”. (Matei 6:33). Ca întreaga ta familie să beneficieze de binecuvântările Creatorului trebuie să faci un singur lucru: să te rogi cu credinţă. “De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea”. (Marcu 11:24). Numai trăind şi acţionând aşa vei putea declara ca şi Apostolul Pavel la sfârşitul vieţii: “M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa…” (2 Timotei 4:7-8). Iar când vremea de aici se va sfârşi şi vei pleca în veşnicie, vei rămâne uimit să constaţi că “logistica” lui Dumnezeu funcţionează perfect şi pentru eternitate. Poetul creştin Costache Ioanid confirma: “Sunt străin și călător, /n-am aici palate. /Dar în țara fără nor/ale mele-s toate. /Toate stelele de sus, /tot ce n-are-n veci apus, /prin iubirea lui Isus, /ale mele-s toate”.

RUGĂCIUNE

Mulţumesc Tată pentru că ai pus la dispoziţia noastră toate bogăţiile harului Tău şi ne dai ocazia să ne înfruptăm din ele în fiecare zi. Iartă-ne că suntem atât de săraci pentru că nu ştim să ajungem la ele. Învaţă-ne, te rugăm să trăim o viaţă din belşug în parteneriat cu Tine ca să fim binecuvântaţi şi apoi, la rândul nostru să fim o binecuvântare pentru alţii, iar când vom ajunge ACASĂ să stăm la masă cu Domnul Isus în Împărăţia Ta. Amin.

 “De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.” (Matei 7:24-25)

                   Cu mulţi ani în urmă o companie petrolieră românească a fost acceptată să foreze într-o ţară din Orientul Apropiat. Au ajuns acolo şi au instalat sondele, începând imediat să extragă ţiţei. În acelaşi câmp petrolier, o companie americană se pregătea să extragă ţiţei, însă toată vara au construit drumuri şi infrastructură. Când a început anotimpul ploios s-au schimbat rolurile: americanii extrăgeau petrol, iar românii se luptau cu noroiul şi mizeria. Ce învăţăm de aici? Că Domnul Isus are dreptate atunci când afirmă: “Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească? Pentru că nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârşi, şi toţi cei ce-l vor vedea, să înceapă să râdă de el,” (Luca 14:28-29). Ce imagine clară a ceea ce trebuie să facem noi ca şi creştini. Cum poţi să construieşti în aşa fel ca” investiţia” să rămână şi să aducă “profit”? Care este “logistica” cea mai bună pentru a fi calificat drept “un om cu judecată?” Ce trebuie să cunoşti ca să nu ajungi la faliment? Vă invit să înţelegem câteva adevăruri utile pentru viaţa noastră.

1.) Orice construcţie se înalţă pa baza unui PROIECT. Afirmaţia “Cine aude aceste cuvinte ale Mele şi le face” (v.24) este punctul de pornire. Expresia “aceste cuvinte ale Mele” reprezintă esenţa problemei. Un om cu judecată îşi clădeşte viaţa pe Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta este “proiectul” în care găsim totul cu privire la viaţa aceasta şi la cea veşnică. “Toată Scriptură este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” (2 Tim. 3:16-17). Vă aduceţi aminte de poporul evreu care şi-a făcut “poruncile” lui alături de Legea lui Dumnezeu şi au stârnit astfel mânia Lui. Care este “proiectul” după care îţi zideşti casa de aici şi cea de sus? “Cuvântul Tău este adevărul.” (Ioan 17:17) sau “Biblia, plus nimic, minus nimic” este “axiomă” pe care poţi să-ţi clădeşti existenta în aşa fel ca să ai o viaţă binecuvântată. Acelaşi “proiect” este valabil pentru familia ta şi pentru businessul tău precum şi pentru şcoala ta şi viitorul tău. Cuvântul lui Dumnezeu este singura norma după care se conduce şi adevărata biserică a Domnului Isus. “Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune.” (Iosua 1:8). Porunca din versetul de mai sus este şi norma dată de Dumnezeu slujitorului Său care trebuia să-L reprezinte în fruntea poporului. Nu există domeniu din viaţă la care “proiectul” lui Dumnezeu să nu se aplice. Ia Cartea şi fă din ea crezul vieţii tale. Cea mai mare nevoie a acestor zile este să ne întoarcem la Biblie!

2.) Orice construcţie va fi supusă la TESTE. Viaţa noastră se desfăşoară în “valea umbrelor morţii” şi aceasta este “laboratorul de încercare” a lui Dumnezeu. În versetul 25 se face o descriere a testelor la care este supusă “clădirea” vieţii noastre: “A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea”. Nimeni nu este scutit de încercări şi necazuri. Ele sunt îngăduite de Dumnezeu ca să testeze felul în care acţionăm sau reacţionăm în asemenea situaţii. Cel ce scrie aceste rânduri împreună cu soţia se afla încă în tunelul încercărilor dar nu ca nişte învinşi, ci ca nişte biruitori. Testele la care îngăduie Stăpânul să fim supuşi au rolul de a ne curăţi de toate lucrurile care nu aduc cinste lui Dumnezeu şi să ne desăvârşească pentru Cer. Iată de ce Iacov scrie cum trebuie să ne comportăm ca şi reprezentanţi ai lui Dumnezeu atunci când suntem testaţi prin felurite încercări: “Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări.” (Iacov 1:2). Făcând aşa îl reprezentăm cu cinste pe Domnul şi “ne calificăm” pentru răsplata ce ne aşteaptă la sfârşit. Mă rog ca Dumnezeu să se atingă de tine în încercarea prin care treci chiar acum.

3.) Orice construcţie va sfârşi prin EVALUARE. Ai ales proiectul şi ai trecut prin testele vieţii. Urmează evaluarea finală pe care o va face Domnul. Constructorul din text a folosit proiectul Arhitectului Divin şi zidirea a trecut testele. Aprecierea este pe măsură: “dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.” (v. 25/b). Dar avem şi o evaluare a celui ce a zidit casa pe stânca: “un om cu judecată” (v.24). Ce glorios va fi să priveşti în urmă şi să auzi vocea plină de dragoste a Mântuitorului: “Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.” (Matei 25:21). Vei intra pe porţi de mărgăritare şi vei păşi pe străzi de aur. Aleluiaaaa! Slăvit să fie Numele Lui! Fii bun, te rog şi rămâi pe Stanca Veacurilor. Vor trece toate furtunile vieţii şi va răsări Soarele în curând. Aşa să te binecuvânteze Domnul!

RUGĂCIUNE

Dragă Tată din Cer ne închinăm cu recunoştinţa înaintea Ta şi îţi mulţumim că ne-ai descoperit tot ce trebuie să ştim cu privire la existenţa noastră terestră şi cosmică. Ne-ai dăruit Cuvântul Tău ca cel mai grandios proiect din Univers şi ai rămas lângă noi la toate testele vieţii. Aşteptam “finalul” când la tronul Tău vei face evaluarea fiecăruia dintre noi. Credem că ne vei primi cu drag şi vom sta la masă cu Tine Doamne Isuse şi cu toţi răscumpăraţii Tăi. Amin.

“Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Cor. 5:17)

N.L.R.C. reprezintă iniţialele numelui bisericii la care ne adunăm şi slujim. Ele se traduc prin New Life Romanian Church. Care este semnificaţia acestui nume? La începutul lunii Februarie, 2012 Duhul Sfânt al lui Dumnezeu ne-a inspirat să începem o lucrare care să fie “nouă” atât în formă ei cât şi în modul de închinare. Baza acestei lucrări este Cuvântul lui Dumnezeu şi mântuirea adusă prin jertfa Domnului Isus la Calvar, iar scopul ei este glorificarea lui Dumnezeu prin prezentarea fiecărui credincios al bisericii desăvârșit în Cristos. Viziunea pe care am primit-o este aceea de a ne apropia de semenii noştri români (şi nu numai) în aşa fel ca să simtă prezenţa Duhului Sfânt. Întotdeauna Duhul aduce “noul” în gândire, în slujire şi în relaţiile cu cei cei din jur. Acelaşi Duh ne-a inspirat şi un verset (postat mai sus) care să reprezinte salutul nostru precum şi starea de spirit de la New Life. El conţine esenţa viziunii şi perspectiva lucrării şi slujirii la N.L.R.C. şi are un “laitmotiv” foarte clar: “făptura nouă” şi “lucruri noi” care le înlocuiesc pe cele vechi care “s-au dus”. Împărtăşim acest salut cu toţi prietenii noştri şi vă provocăm să urmăriţi împreună cu noi valorile noi pe care le promovează Cuvântul în acest verset.

1. O POZIŢIE NOUĂ. “Dacă este cineva în Hristos…” Din lumea care “zace în Cel Rău” direct “în Hristos”. De la “Stăpânitorul lumii acesteia” la “Împăratul Împăraţilor” şi “Domnul Domnilor. De la întunerec la lumină şi din iad în rai. De sub domnia lui Satan sub autoritatea Domnului Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Ce mutare senzaţională şi ce transfer de proprietate şi autoritate. Aceasta este realitatea pe care Dumnezeu o realizează numai prin pocăinţă şi credinţa. Cuvântul “metanoia” (grec.) folosit pentru a desemna termenul de “pocăinţă” înseamnă “înnoirea minţii”, “schimbarea gândirii”, o nouă concepţie despre lume şi viaţa adusă de Mântuitorul lumii. “Tasubah” (ebr.) este cuvântul ebraic pentru “pocăinţa” şi el înseamnă “întoarcere” sau – în termeni militari – “la stânga-mprejur”. Adică, ai fost pus într-o poziţie nouă şi ai pornit pe un drum cu sens unic. Un pocăit adevărat este o persoană cu două adrese: una fizică (în zona în care trăieşti) şi alta spirituală (în Hristos). Este ceea ce subliniază Apostolul Pavel când scrie: “Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, către sfinţii care sunt în Efes şi credincioşii în Hristos Isus.” (Efeseni 1:1). Ce onoare! Dar şi ce răspundere!

2. O PERSOANĂ NOUĂ. Un om care se întoarce la Dumnezeu nu este pus doar într-o poziţie nouă, ci primeşte şi o identitate nouă. Expresia “o făptură nouă” înseamnă o creaţie nouă. Dumnezeu nu face reformă, nici nu transformă, ci naşte din nou. Pocăitul este o persoană “născută din nou”, cu un nume nou şi o viaţă nouă. Dacă înainte ţi se spunea “mincinosul” sau “beţivul” sau “hoţul” sau “curvarul”, acum ţi se va spune “pocăitul”. Nu e un nume de batjocură, ci este o identitate nouă care te onorează şi te face părtaş la binecuvântările cereşti dar şi la încercările prin care Domnul îngăduie să treci. “Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” spune apostolul iubirii la I Ioan 3: 2. Apoi el continuă în versetul 3 şi întăreşte afirmaţia de mai sus: “Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă”. Suntem “copii” ai Tatălui din Ceruri. “Ambasadori” ai Cerului în Împărăţia lui Dumnezeu pe acest pământ şi candidaţi la “un cer nou şi un pământ nou.” (Apoc. 21:1) Ideologia comunistă s-a străduit să forţeze (din afară spre înăuntru) apariţia omului nou şi a eşuat lamentabil. Isus Hristos produce de mii de ani caractere noi în serie din toate naţiunile pământului şi asta pentru că El schimbă inima şi schimbarea din interior se manifestă în exterior. Care este numele tău printre oameni! Ştiu ei că eşti pocăit, fiu de Dumnezeu? Sau te ruşinezi de acest nume. Este riscant să faci asta. “Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.” (Luca 9:26).

3. O PERSPECTIVĂ NOUĂ. Care este perspectiva cea nouă care se deschide prin mântuire? “Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Cor. 5:17). Un mod de viaţă nou. Fiind plin de Duhul Sfânt creştinul adevărat este încărcat cu roada Duhului. Faptele firii pământeşti au dispărut şi au lăsat loc valorilor împotriva cărora “nu este lege.” (Gal.5:23/b). Priorităţi noi: caută în primul rând “Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui” iar “toate aceste lucruri lucruri” (Matei 6:33) vin “pe deasupra.” Nu se teme de final. El este glorios. “Ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.” (I Ioan 3:2/b). Nici o urmă de incertitudine. Nici vorbă de teamă. Nici o nesiguranţă. Basmul scris de Petre Ispirescu “Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte” îşi găseşte împlinirea în veşnicia pe care o vom petrece cu Domnul Isus. Cuvântul “ştim” face diferenţa. Dacă nu ai această perspectivă, atunci este un mare semn de întrebare în dreptul tău. Meditează la viaţa ta şi dă voie Stăpânului să facă ordine chiar acum.

RUGĂCIUNE

Gloriosule Tată din Ceruri! Ne apropiem de Tine cu sfială şi recunoştinţa pentru că ne-ai scos din mizeria în care am ajuns prin păcat şi ne-ai ridicat la o stare nouă, aceea de copii ai Tăi, născuţi din nou, purtători ai Tăi pe pământ şi moştenitori împreună cu Tine ai Cerului veşnic. Slavă Ţie, Tată pentru Domnul Isus care a făcut posibil acest lucru. Îţi aducem fiinţa noastră ca să ne curăţeşti de tot ce nu-Ţi aparţine şi să ne sfinţeşti duhul, sufletul şi trupul pentru a trăi în aşa fel ca Tu să fi slăvit prin viaţa noastră. Dă-ne putere, te rugăm, să rămânem “ai Tăi” până când vom ajunge ACASĂ şi vom petrece eternitatea împreună cu Tine şi cu toţi sfinţii. Amin!

“Însufleţeşte-Ţi lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut în trecerea anilor! Dar, în mânia Ta, adu-ţi aminte de îndurările Tale!” (Habacuc 3:2)

Corupţie şi hoţie; religie falsă şi apostazie; indiferenţa faţă de mesajul Domnului transmis prin profeţi şi păcatul care era băut ca apa – aceste expresii creionează situaţia dezastruoasă în care a ajuns poporul lui Dumnezeu. Un “străjer” observă toate aceste lucruri din “turnul lui de strajă” şi îl întreabă pe Dumnezeu:“Până când voi striga către Tine, Doamne, fără s-asculţi? Până când mă voi tângui Ţie, fără să dai ajutor? Pentru ce mă laşi să văd nelegiuirea, şi Te uiţi la nedreptate? Asuprirea şi silnicia se fac sub ochii mei, se nasc certuri, şi se stârneşte gâlceavă. De aceea legea este fără putere, şi dreptatea nu se vede, căci cel rău biruieşte pe cel neprihănit, de aceea se fac judecăţi nedrepte. “(Hab. 1:2-4). La care Dumnezeu nu aşteaptă prea mult şi Îi răspunde lui Habacuc: “Iată, voi ridica pe Haldei, popor turbat şi iute, care străbate întinderi mari de ţări, ca să pună mâna pe locuinţe care nu sunt ale lui. El este grozav şi înfricoşat; numai din el însuşi îi iese dreptul şi mărirea lui.” (Hab. 1:6-7).

Wow! În loc să simplifice lucrurile se pare că Domnul “le încurcă”: cum poate un Dumnezeu drept să pedepsească un popor neascultător şi rău printr-un popor mai nedrept şi păgân? Dialogul dintre “străjer” şi Dumnezeu continuă cu motivarea şi explicarea deciziei pe care El a luat-o faţă de Israel şi când Habacuc înţelege situaţia nu-I mai rămâne altceva de făcut decât să se roage. Nu se roagă pentru iertare/eliberare din această stare/şi renunţare la decizie, ci face o rugăciune foarte interesantă, izvorâtă din inima unui patriot care doreşte salvarea poporului său. Cum ne rugăm în situaţii de criză? Ne învaţă Habacuc. El s-a rugat pentru:

1. Trezire. “Însufleţeşte-Ţi lucrarea în cursul anilor, Doamne!” (Hab. 1:2/a). Aceasta era nevoia poporului lui Dumnezeu. Era “în comă” spirituală şi avea nevoie de trezire. Erau adormiţi şi amorţiţi. Aveau doar religia dar nu mai aveau relaţia; aveau numele dar nu mai aveau viaţa; aveau legea dar nu mai aveau credinţa. Ce jalnic! Să crezi că eşti poporul lui Dumnezeu dar, de fapt, să fi lepădat. Seamănă mult cu ceea ce trăim astăzi. Biserici pline dar fără Dumnezeu. Religie fără relaţie. Nume fără viaţă. Doamne, ai milă de noi şi adu trezirea în poporul tău. Amin! Binecuvântările şi prosperitatea unui popor sunt generate de o relaţie corectă a unei persoane (familii, comunităţi, naţiuni) cu Dumnezeu. “Dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele. – Îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul, şi-i voi tămădui ţara.” (2 Cr. 7:14)

2. Evanghelizare. “Fă-Te cunoscut în trecerea anilor!” (Hab. 1:2/b). După ce are loc trezirea poporului lui Dumnezeu, pasul următor este evanghelizarea celor nemântuiţi. Este “logica” lui Dumnezeu de a-şi face Numele de slavă într-o naţiune. “Pocăinţa pocăiţilor” generează evanghelizarea naţiunii. Dumnezeu a acordat “clauza naţiunii celei mai favorizate” lui Israel – aceea de a-L face cunoscut printre popoare, de a evangheliza lumea. Dar evreii au abandonat misiunea de a fi ambasadorii lui Dumnezeu în lume. Acum Habacuc se roagă ca Dumnezeu să readucă poporul (chiar cu preţul unei intervenţii dureroase) la chemarea lui adevărată şi aşa El să fie revelat popoarelor. “Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumină ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” (Matei 5: 14-16)

3. Îndurare. Dar, în mânia Ta, adu-ţi aminte de îndurările Tale!” (Habacuc 3:2/c). Dumnezeu a decis să pedepsească o naţiune lepădată şi neascultătoare şi Habacuc este conştient că El nu-şi schimbă hotărârea. Ce schimbă Dumnezeu este doar orarul dar nu şi planul. Ce era de făcut? Nimic altceva decât să ceară îndurare pentru un popor încăpăţânat în aşa fel ca Domnul să-şi aducă aminte de “rămăşiţa” credincioasă. Şi Dumnezeu face asta. Iată ce spune Cuvântul Lui în Ezechiel 33:19: “Dar dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui şi face ce este bine şi plăcut, va trăi tocmai din pricina aceasta!” Cu privire la vremea sfârşitului lucrurile sunt clare în Scriptură. Apelul din finalul acestei meditaţii este pentru cei ce se numesc “copiii lui Dumnezeu.” Este vremea trezirii într-un creştinism aflat pe moarte; trezire personală, apoi în familie. Trezire în adunare şi evanghelizare în comunitate şi în naţiune. Acesta este strigătul presant pentru vremea în care trăim şi pentru ţara în care suntem. Este un S.O.S. din partea Creatorului pentru creatura Lui. Este şi condiţia Mântuitorului pentru ca “rămăşiţa” să capete îndurare la vreme de necaz. “Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.” (Apoc. 3:20). Fă linişte în sufletul tău dragul meu prieten şi deschide uşa. Are “tone” de binecuvântări, atât pentru tine şi casa ta, cât şi pentru adunarea la care mergi. Să te ajute Tata ca să înţelegi apelul Lui chiar acum! Amin!

RUGĂCIUNE

Tatăl nostru care eşti în Ceruri ne închinăm înaintea măreţiei Tale şi îţi mulţumim că Tu conduci istoria şi că eşti Suveran peste popoare şi naţiuni. Îţi mulţumim că eşti plin de dragoste şi îndurare dar eşti şi drept. Te rugăm să ne sensibilizezi duhul ca să înţelegem şi să acceptăm Voia Ta pentru viaţa noastră ca să beneficiem de harul Tău şi să nu ne expunem mâniei Tale. Doamne, Te rugăm lucrează trezire spirituală în poporul Tău şi apoi, foloseşte pocăiţii ca să mântuieşti oamenii din jur. Slavă Ţie că ne vei întări ca să rămânem credincioşi până la sfârşit şi aşa să ne regăsim cu toţii împreună cu Domnul Isus “L-acele ţărmuri, dincol’ de rău…” Amin.

“Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” – este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă –  “ca să fii fericit, şi să trăieşti multă vreme pe pământ.” Efes. 5:2-3

Este “Ziua Tatălui” (Father’s Day) în America și familiile se bucură să sărbătorească împreună cu tăticul și bunicul această sărbătoare. Să meargă la biserică și apoi să se regăsească împreună la masă, fie acasă, fie la restaurant. Este plăcut că oamenii au găsit cu cale să aibă în calendar o zi din an în care să mulțumească lui Dumnezeu pentru tata (ca și pentru mama) și această zi să fie una festivă cu bucurie și pace. În condițiile postmoderne în care oamenii aleg să nu mai aibă adevăr absolut (poți să fi tată chiar daca ești femeie și mamă chiar daca ești bărbat!!!), totul fiind relativ, cum arată portretul unui tată adevărat? Cuvântul lui Dumnezeu creionează persoana unui părinte real în termeni și culori clare.

1.) O persoană cu relații. Un tată în sensul real al cuvântului este o persoană de sex masculin, căsatorit cu o singură femeie cu care are împreună copii. El are relații serioase, atât “deasupra” lui cât și mai jos de el. “ Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este capul lui Hristos.” (I Cor. 11:3). Identitatea tatălui este dată de legătura pe care el o are “pe verticală”, legătura care ajunge până la Dumnezeu, intermediar între el și Tatăl fiind chiar Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus Christos. Un tată pocăit înțelege ceea ce scrie Apostolul Pavel în Efeseni 3:14, 15: “… Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pământ.”  El recunoaște public că se află sub autoritatea Regelui din Cer. Ce onoare să fii o piesă în “angrenajul” Stăpânului și să fii băgat în seamă de Cel care conduce Universul. Dar și să poți privi la cei din subordinea ta și să te raportezi la ei pe baza relației tale cu Dumnezeu.

2.) O persoană cu responsabilități.  “Părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului.” (Efeseni 6:4). Ca și cap al familiei tatăl poartă pe umeri responsabilități enorme. Nu numai să îngrijească de nevoile materiale din casă, ci să supravegheze și să se implice în “compartimentul” spiritual al familiei. Tatăl trebuie să fie preot în familie. Casa în care tata își exercită rolul și autoritatea cu care l-a investit Dumnezeu este o biserică în miniatură. De fapt, de aici începe biserica: doi sau trei adunați în Numele Lui! Direcția în care va merge familia pornește de la seriozitatea cu care tatăl împreună cu mama se unesc să investească în urmașii lor. Educația, viitorul dar mai ales, mântuirea copiilor reprezintă răspunderi uriașe pentru un tată care nu se va descurca fără ajutorul lui Dumnezeu.”Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Prov. 22:6). Acest cuvânt reprezintă abordarea Învățătorului privind investiția în copiii noștri. Perspectiva trebuie să fie până la bătrânețe și apoi până în veșnicie. “Mustrarea și învățătura Domnului” sunt “uneltele” pe care Domnul le pune la îndemâna părinților ca să producă în urmașii lor “caractere” pentru Cer. Slăvit să fie Domnul pentru aceasta.

3.) O persoană răsplătită (recompensată).  Orice investiție este făcută cu scopul de a genera profit. Cum se traduce acest lucru în planul familiei. Nu este răsplata mai mare decât să vezi că urmașii tăi te ascultă și asta pentru că te-au văzut pe tine – tatăl lor – ascultându-L pe Tatăl tău din Cer. “Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept.” (Efes. 6:1). “Este drept” să se întâmple așa pentru că aceasta este “norma” pe care a lăsat-o Stăpânul. Și porunca merge mai departe: “Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” – este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă –  “ca să fii fericit, şi să trăieşti multă vreme pe pământ.” (Efes. 1:2-3).Când copiii nu vor mai fi sub autoritatea ta, ei vor continua să facă ceea ce au învățat în familie: să-și cinstească părinții până la adânci batranețe și să le dea respectul pe care îl merită. Așa arată familia unde tatăl este soț și preot. Valorile veșnice instituite de Creator sunt “la ele acasă” în familia unde Tatăl din Cer este respectat și onorat.

RUGĂCIUNE

Tată din Cer iți mutumim că Te regăsim pe Tine în chipul tatălui nostru pământesc în care am întâlnit dragostea, răbdarea, dedicarea, înțelepciunea, disciplina și dorința după sfințenie care vin din Cuvântul Tău. Te cinstim si Te lăudăm că ne-ai binecuvântat cu asemenea tați în viața noastră și Te rugăm să ne dai putere să ascultăm “în Domnul” de ei și să-i cinstim ca și cum Te-am cinsti pe Tine. Te rugăm să ne ierți pentru toate momentele când l-am necăjit pe tatăl nostru pământesc și Te-am necăjit și pe Tine. Cerem să ne atingi cu dragostea Ta ca să putem fi într-o zi împreună cu tatăl nostru pământesc și împreună cu Tine în Cerul tău. Amin.

“ S-a auzit că este în casă şi s-au adunat îndată aşa de mulţi că nu putea să-i mai încapă locul dinaintea uşii. El le vestea Cuvântul.”  Marcu 2:1,2

Imaginați-vă o zi toridă de vară într-un orășel din Israel unde nu se vede țipenie de om. Totul pare pustiu. Doar patru bărbați poartă un paralizat pe o targă  și aleargă spre o casă. O casă care geme de popor. Toată suflarea din oraș era înghesuită în casa aceea pentru că acolo era Domnul Isus. Când vine Fiul lui Dumnezeu într-o casă, El face lucruri care te uimesc. 

1. Adună mulțimile. “S-au adunat îndată aşa de mulţi că nu putea să-i mai încapă locul dinaintea uşii.” (Marcu 2:1) și asta din cauză că în casă era Isus. Oriunde vine Isus, vin și mulțimile. Toată slujirea Lui este marcată de prezența mulțimilor care sorbeau cuvintele Lui și beneficiau de atingerea Lui. Și oratorii adună mulțimi, însă după ce termină cuvântarea, oamenii pleacă. Pe Isus îl caută mereu; asta este diferența dintre un orator și un Mântuitor. Trăim zile când oamenii aleargă după oameni; iată de ce tânjim să ne adunăm în locul unde este prezent Fiul lui Dumnezeu.

2. Vestește Cuvântul . În aceea casă, “El le vestea Cuvântul.”(Marcu 2:2). Nu le spunea “cuvinte”, ci Logosul din Cer  proclama Cuvântul, folosind cuvintele cu atâta putere și măiestrie incât îi captiva chiar și pe dușmani. Esența Evangheliei este Cuvântul lui Dumnezeu care “este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.” (Evrei 4:12). Câtă nevoie de Cuvânt este în creștinismul zilelor noastre unde foarte mulți predicatori se prezintă  doar cu “un potop de cuvinte și un pustiu de idei.” Este necesar să strigăm după trezire și aceasta să înceapă cu cei de la amvoane și de la altare!

3. Face minuni. În timp ce El le vestea Cuvântul se întâmplă un lucru ciudat. Acoperișul casei este spart și prin spărtura aceea este strecurată o targă cu un paralizat care este așezată în fața Domnului Isus. Uimit de credința acelor bărbați, Fiul lui Dumnezeu intervine în mod supranatural și pronunță două sentințe. Prima este: “Fiule, păcatele îţi sunt iertate!”(Marcu 2:5). Aceasta este cea mai mare minune de sub Soare, iar cea de-a doua este:  “scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă.”(Marcu 2:11). Sunt  minuni incontestabile pe care Fiul lui Dumnezeu le face într-o ordine clară și logică: iertarea păcatelor și vindecarea bolilor.  Numai după ce lucrurile  sunt rezolvate la nivel spiritual urmează și atingerea la nivelul fizic. Cât de acută este nevoia de înțelegere a acestor  lucruri în creștinismul acestor zile.

4. Provoca poporul. Intervenția Domnului Isus aduce iertare și vindecare și asta îi împarte pe oameni în două tabere. Oamenii religiei se înfurie și îl acuză de blasfemie:  ”Huleşte! Cine poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu?”(Marcu 2:7). Cea mai mare parte a mulțimii, însă “au rămas uimiţi, şi slăveau pe Dumnezeu, şi ziceau: “Niciodată n-am văzut aşa ceva!”(Marcu 2:12). De care parte a baricadei te plasezi? Mai crezi tu că “Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”(Evrei 13:8) sau ești gata să iei piatra și să arunci? Cel ce scrie aceste rânduri este beneficiarul mai multor minuni pe care Domnul Isus le-a făcut în viața mea. Trăiesc pentru că El s-a atins de mine și pentru asta Îl slăvesc și mă-nchin cu recunoștință înaintea Lui. Mărit să-I fie Numele în veci! Dar tu? Te provoc să meditezi la cele de mai sus și să iei hotărârea de a-L crede “pe cuvânt” și a-L urma fără rezerve până la capăt.

RUGĂCIUNE

Tată din Cer,  cât har ne-ai acordat să-L cunoaștem pe Domnul Isus și să beneficiem de prezența și de atingerea Lui. Mulțumim că numai El umple Casa și adună mulțimile. El este Singurul care iartă păcatele și se atinge de neputințele și de nevoile noastre de orice fel. Cum am putea răsplăti atâta dragoste și înțelegere față de noi! Te rugăm să primești ființele noastre și să lucrezi în noi desăvârșire. “Ajută necredinței noastre” și fă să experimentăm din belșug plinătatea Duhului Tău cel Sfânt, atât în viața noastră, cât și în familia noastră dar mai ales în adunarea la care ne strângem. Întotdeauna ne asculți și credem că o vei face și acum. Iți suntem recunoscători în Numele Lui! Amin.