”Apoi le-a zis: “Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.” (Luca 12:15)

Existența umană se desfășoară între dimensiunea ei materială și cea spirituală. Materialismul își pune amprenta în viața omului prin valorile de care are nevoie pentru un trai normal și decent. Atunci când raportul dintre material și spiritual este conform Cuvântului lui Dumnezeu viața se desfășoară în liniște și pace. Dezechilibrul apare în momentul în care omul decide să acorde mai mult timp și energie unei componente în raport cu celalaltă. Atunci se pierde din vedere perspectiva lui Dumnezeu asupra existenței și omul – în loc să domnească – ajunge să fie sclavul materiei. Cuvântul Lui este clar: ”viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.” (Luca 12:15). Ce este de făcut, știind că la fiecare pas întâlnim drame ale existenței umane din cauza înțelegerii greșite a raportului dintre material și spiritual. Viața ta scurtă este timpul pe care Dumnezeu ți-L pune la dispoziție ca să te pregătești pentru eternitate.  Te invit să privești în Scriptură și să înțelegi corect viziunea Stăpânului cu privire la ceea ce trebuie să te preocupe cu adevărat în trăirea ta pe acest pământ. Iar pentru aceasta ia aminte la exemplul unui personaj centrat în ”ego-ul” lui. Ce crede el și cum răsăpunde Dumnezeu la concepția lui despre lume și viață sunt lucruri care ar trebui să te pună pe gânduri. Urmărește prioritățile lui greșite:

1. Față de lumea materială. Omul din pilda Domnului Isus este un exponent tipic al materialismului. Totul se învârte în jurul lui: “Ţarina unui om bogat rodise mult. Şi el se gândea în sine, şi zicea: “Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele.” “Iată”, a zis el, “ce voi face: îmi voi strica grânarele, şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele;” (Luca 12:16-18). Ciudat! Țarina era ”a lui;” grânarele erau ”ale lui;” roadele și bunătățile erau ”ale lui.”  Nici un loc pentru Dumnezeu sau pentru altcineva.  Un mod de viață egoist și egocentrist. Ce diferență față de perspectiva lui Dumnezeu cu privire la bunurile materiale: ”Vezi să nu zici în inima ta: “Tăria mea şi puterea mâinii mele mi-au câştigat aceste bogăţii.” Ci adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi” (Deut.8:17).  Nimic din toate acestea în mintea acestui om. Considerând apartenența la poporul lui Dumnezeu, el ar fi trebuit să știe că nu ”al lui” ci: ”Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el!” (Ps.24:1). Dar era departe să gândească și să creadă  așa ceva. Nu este de mirare calificativul pe care-l primește din partea Creatorului: “Nebunule!” după care întrebarea continuă: ”lucrurile, pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?” (Luca 12:20). Cred că ai înțelepciunea să dai dreptate lui Dumnezeu în stabilirea priorităților în viață. Dacă este așa, atunci te întreb: ”Cum stau lucrurile în dreptul tău și al familiei tale? Cât timp acorzi lui Dumnezeu și cât timp petreci în a câștiga pâinea cea de toate zilele?” În Predica de pe Munte Domnul Isus este categoric atunci când pretinde: ”Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: “Ce vom mânca?” Sau: “Ce vom bea?” Sau: “Cu ce ne vom îmbrăca?” Dar ce să facem? ”Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:31,33). Trăiești la acest nivel? Daca nu, atunci, pocăiește-te ca să fi binecuvântat!

2. Față de lumea spirituală. Chiar și ateii recunosc că ființa umană – dincolo de partea materială – are și o componentă spirituală. Personajul din exemplul Mântuitorului se credea stăpân peste toate.  Are curajul să spună că sufletul este ”al lui”: ”voi zice sufletului meu” iar apoi să-și expună crezul lui despre suflet: “Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!” (Luca 12:19). Ce îngust gândește ”eroul” nostru: sufletul nu mănâncă, nici nu bea și nici nu se întreține cu distracții. Oare – el evreul – a uitat că sufletul nu-i al lui, ci că: ”Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu?” (Gen. 2:7). Era atât de orbit de materie încât a uitat ce a scris Solomon înțeleptul în Eclesiastul: ”Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale” … ”până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.” (Ecl.12:1,7). Sufletul nu-i al omului. Dumnezeu L-a pus în om și El Își va lua partea când existența materială încetează. El este categoric cu nebunul din pildă și nu-I lasă nici o altă alternativă, ci spune: ”ţi se va cere înapoi sufletul!” (Luca 12:20). Dar să nu-l judecăm prea tare pe omul acesta deoarece în zilele noastre situația nu este cu nimic mai bună. Același mod de gândire generează un mod de viață identic cu cel al ”nebunului” din plidă. Bisericile sunt pline de persoane care se numesc creștini dar viața lor mărturisește contrariul. Au bani dar nu mai au timp de Biblie. De rugăciune, nici vorbă. La biserică sunt doar musafiri. Nici o implicare și nici un fel de slujire! Prioritățile lor sunt legate de prosperitatea materială și nici de cum de suflet. Ce trist. Să crezi că ești OK în relația cu Creatorul dar – de fapt – să fii pe dinafară! Dar ce clar este mesajul Scripturii în ce privește separarea față de lume: ”unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.” (Matei 6:21). Așa că nu avem de ales: ”Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.” (Gal. 5:25). Prietenul meu, Dumnezeu te confruntă în mod direct! Este vremea să te ridici și să-ți schimbi modul tău de viață. Domnul Isus te așteaptă chiar acum. Pocaința este pretenția Lui pentru toți cei nemântuiți, iar ”pocăința pocăiților” este provocarea pentru creștinii de nume. Nu știu în care grup te regăsești dar știu că ai nevoie de El.

3. Față de veșnicie. Pentru oamenii fără Dumnezeu întreaga existență se rezumă la ”aici și acum.” Ei își trăiesc viața după principiul filozofilor epicurieni care spune: “să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri”. (1Cor. 15:32). ”Trăiește clipa!” strigă aceștia. Așa gândea și prietenul din relatarea Mântuitorului când recită cu voce tare ceea ce gândea în mintea lui bolnavă: “Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani … !” Ce perspectivă îngustă! Limitată doar la câțiva ani. Nici vorbă de veșnicie! Însă Cel Veșnic Îl taxează imediat și-I dă replica spunându-I: “Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile, pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?” Apoi se adresează tuturor celor ce – peste veacuri – vor îmbrațișa aceiași concepție despre lume și viață cu a interlocutorului din pildă: ”Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.” (Luca  12:19-21). Știi că există veșnicie și că nu se tremină totul la mormânt? Un poet creștin te întreabă: ”Unde vei fi în veșnicii? / Tu cel de Domnul ești creat. / Unde vei fi în veșnicii? / El suflet viu Ți-a insuflat. / Raspunde azi! Răspunde azi! / Unde vei fi în veșnicii?” /C.Ev. #703/. În final te întreb cum răspunzi la mesajul Scripturii cu privire la mărturia pe care trebuie să o proclami prin viața ta: ”Voi sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii. Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui … ” (2 Cor.3:2-3).”Ce  văd și ce citesc cei din jurul tău privind la viața ta și a familiei tale?” O cameră video ascunsă înregistrează totul: gândurile, vorbele, pașii, acțiunile, trăirile. Într-o zi viedocaseta va fi derulată în fața veșniciei. Ce va rămâne înregistrat acolo? Tu hotărăști chiar acum. Te îndemn să iei aminte la îndemnul poetului care continuă cu întrebările:  ”Ai predat a tale daruri, / Toate-n mâna Domnului? / Te-ai jertfit pe tine însuți / În serviciul Mielului?” Fii atent acum la recomandarea plină de dragoste de la refren: ”Să se vadă-n a ta viață / Din iubirea lui Isus. / Fii scrisoare sfântă, scrisă, / Chiar de mâna dulce-a lui Isus.” (C.Ev. # 549). Așa să te-ajute Dumnezeu. Amin!

RUGĂCIUNE

”Fă-mă să aud dis-de-dimineaţă bunătatea Ta, căci mă încred în Tine. Arată-mi calea pe care trebuie să umblu, căci la Tine îmi înalţ sufletul.” (Ps.143:8)