“Mare putere are rugăciunea  fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5:16)

 “Doamne, învaţă-ne să ne rugăm.” (Luca 11:1)

Un om al lui Dumnezeu mărturisea despre o biserică următoarele: ”dacă vrei să vezi cât este de populară biserica, du-te la slujba de duminică dimineața; dacă vrei să vezi cât de apreciat este păstorul, mergi duminică după masă, iar dacă vrei să vezi cât de popular este Isus, mergi la timpul de rugăciune.” Marele om al rugăciunii, Fratele Liviu Olah definește rugăciunea în următorii termeni: ”Sunt convins că ceea ce este energia nucleară în lumea materială este rugăciunea în lumea spirituală. Prin rugăciune apăsăm pe butoanele Cerului făcând cu efect jertfa Domnului Isus pentru miliardele de oameni de pe glob.” (Daniel Ștefan – Despre rugăciune). Lansez câteva întrebări care aș dori să te pună pe gânduri și să te facă să te întorci în ”camera de sus”:1)Crezi într-adevăr că rugăciunea este o putere? 2)Dacă DA – este rugăciunea cea mai mare putere din câte există sub Soare? 3)Poate oare rugăciunea să pună în mișcare mâna care conduce Universul? Mă rog să devii un ”războinic în rugăciune” și pentru asta te provoc să ai răbdare și să urmărești împreună cu mine cum arată rugăciunea celui neprihănit.

1. Are putere. Asta pentru că se bazează pe credință adevărată. De aici curge forța care atinge Cerul. O traducere engleză definește Evrei 11:1 în termenii următori: ”Credința dă substanță speranței noastre și ne face siguri de realitățile care nu se văd.” Viața lui Ilie este concentrată în expresia: ”S-a rugat cu stăruinţă” (Iacov 5:17). Cel neprihănit face din rugăciune modul lui de viață. Pentru el rugăciunea este respirația sufletului. Iată cum înțelege E.M. Bounds problema rugăciunii în cartea Putere prin rugăciune: ”În ziua de azi Biserica nu are nevoie de o instalație mai superioară, de organizații mai noi și mai bune sau de metode mai noi și mai bune, ci ea are nevoie de oameni pe care Duhul Sfânt să-I poată folosi – oameni ai rugăciunii; oameni puternici în rugăciune. El nu se revarsă prin metode, ci prin oameni. El nu unge planuri, ci pe oameni: oameni ai rugăciunii.” Iar oamenii rugăciunii sunt oamenii credinței: ”Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6). Asta e tot! Dacă ai înțeles acest mesaj vei trăi o viață de biruință.

2. Este fierbinte. Adică, foc continuu. Pentru un pocăit adevărat rugăciunea nu este ceva facultativ, ci este cel mai vital mod de supraviețuire spirituală. El nu are momente de rugăciune sau doar merge la ore de rugăciune. Nici la săptămâni de rugăciune. El trăiește o viață de rugăciune. 24/7. Non stop! Apostolul Pavel strigă: ”Stăruiţi în rugăciune!” (Rom.12:12), iar la 1Tes.5:17 ne provocă: ”Rugaţi-vă neîncetat!” Adică tot timpul: acasă și la lucru; în călătorie și la biserică; la școală și la picnic; ziua și noaptea. Fiul lui Dumnezeu deși venit din Cer a avut nevoie acută de rugăciune, tocmai de aceea a fost Persoana cea mai calificată să spună urmașilor Săi că ”trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase.” (Luca 18:1). Câtă dreptate și cât adevăr există în mesajul de avertizare al slujitorului lui Dumnezeu care a experimentat o viață reală de rugăciune: ”Singura grijă a Diavolului este să-i împiedice pe creștini să se roage. El nu se teme de studii fără rugăciune, de slujire fără rugăciune , de religie fără rugăciune. El râde de truda noastră, își bate joc de înțelepciunea noastră, dar tremură când ne rugăm.”(Samuel Chadwick). Îți aduci aminte de cântarea care ne îndemna la rugăciune? Mesajul ei este o provocare și azi: ”Roagă-te dimineața, / Roagă-te și la prânz. / Roagă-te pe-nserate. /Roagă-te orișicând.” Faci așa ceva? Dacă nu, a sosit vremea să te ridici și să treci la treabă. Zilele care le traversăm sunt tot mai grele. Nu vom supraviețui fără rugăciunea fierbinte a sufletului.

3. Este făcută în neprihănire. Nu orice rugăciune este ascultată. Ca să se întâmple acest lucru pocăitul trebuie să fie neprihănit, adică să se raporteze corect la Persoana care-l reprezintă înaintea tronului lui Dumnezeu, trăind o viață centrată în Domnul Isus. Iată ce promite Mântuitorul urmașilor Săi: ”Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl: şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.  Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.” (Ioan 14:12-14). Neprihănirea este starea suficientă ca Tatăl din cer să onoreze rugăciunile sfinților. Asta înseamnă că omul nu are nici un merit, ci totul se bazează pe jertfa Fiului lui Dumnezeu de la Calvar. Ea reprezintă autoritatea care deschide Cerul la rugăciunile noastre. Expresia cheie este ”În Numele Meu,” asta însemnând că pe mine nu mă cunoaște nimeni acolo dar folosind Numele Lui – nu ca pe o formula magică, ci ca pe o realitate trăită zilnic – acest nume este cifrul care deschide magaziile cu provizii ale Cerului.  Ce trebuie să faci ca să trăiești o viață de biruință și să beneficiezi de resursele Lui? Exact ceea ce spune omul lui Dumnezeu Sadhu Sundar Singh când scrie: ”Dacă vrei să ști cine este Isus, citește Biblia. Dacă vrei să-L cunoști în persoană, roagă-te!” Doresc să închei meditația cu provocarea unei cântări scumpe: ”Privegheați și vă rugați într-una / Că cel rău e ne-adormit. / Îmbrăcați în haină a dreptății / Ce-n Isus am dobândit. / Roagă-te fără-ncetare / Așteptând pe Domnul tău. / În curând El vine-n slavă / Să ne ia la tronul Său.” (C. EV. # 606). Îmi pasă de tine și tot ce doresc este să trăiești o viață neprihănită ca să fim în glorie împreună cu sfinții și cu Mântuitorul nostru scump. Așa să te ajute Dumnezeu.

RUGĂCIUNE

” Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea robului Tău şi la cererea lui; ascultă strigătul şi rugăciunea pe care Ţi-o face astăzi robul Tău.” (1 Împ.8:28)