”Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”  (Ioan 14:26)

Pogorârea Duhului Sfânt reprezintă începutul epocii Bisericii lui Isus Christos pe pământ. Fiul lui Dumnezeu și-a ținut promisiunea și Tatăl a trimis cea de-a treia persoană din Sfânta Treime inaugurând dispensația Duhului Sfânt în lumea noastră. Slujirea Duhului Sfânt a fost definită în modul cel mai clar de Domnul Isus în săptămâna mare când Îi instruiește pe urmașii Lui și le spune că: ”Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” (Ioan 14:26). Așa s-a și întâmplat. De mai bine de două mii de ani toți cei ce se încred în Dumnezeu nu mai trăiesc în ignoranță. Ei sunt oamenii care trăiesc în baza celui mai înalt nivel de cunoaștere, cunoașterea Adevărului care te face liber. (Ioan 8:32). Creștinii născuți din nou au primit de la Tatăl ”clauza națiunii celei mai favorizate” deoarece ”Noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile, pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.” (1Cor.2:13). Astăzi vom privi la persoana Duhului Sfânt ca la un dascăl atotcunoscător și vom înțelege ce putem învăţa din slujirea Lui.

1. Matematică. Este foarte interesant să înțelegem că Duhul Sfânt se pricepe la matematică. El cunoaște operația adunării. Când s-a coborât la Ierusalim în Ziua Cincizecimii: ”mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită.” (F.A.2:6). Întotdeauna Duhul Sfânt adună, nu risipește. Acest lucru  (alături de altele) identifică o comunitate în care El este la lucru. Dar El cunoaște și operația înmulțirii. După ce mulțimea adunată a ascultat Evanghelia propovăduită de Petru ”… la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.” (F.A.2:41). Înmulțirea credincioșilor devine un laitmotiv al lucrării Duhului așa încât Scriptura consemnează că: ”Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbaţi şi femei, se mărea tot mai mult.” (F.A.5:14). Înmulțirea pocăiților adevărați – ca și adunarea lor – sunt indicii care  definesc o comunitate unde Duhul Sfânt se manifestă liber și deplin, iar Domnul Isus este înălțat și slăvit. Privind la matematica Duhului Sfânt înțelegem că El știe și operația scăderii. Toate au mers bine în Biserica primară până în Fapte 5 când apare prima breșă în adunarea sfinților. Anania și Safira au mințit pe Duhul Sfânt cu privire la prețul unui teren, iar intervenția divină a cutremurat adunarea întreagă când au văzut ”live” intervenția lui Dumnezeu. Este trist dar adevărat faptul că Duhul Sfânt îngăduie și scăderi în Trupul lui Christos. Nu o face cu plăcere dar o face cu scopul de a păstra sfințenia între copiii lui Dumnezeu. Ce nu face Duhul Sfânt este că El nu împarte. Se pare că împărțirea nu este în ”fișa postului.” El adună, înmulțește, scade (câteodată) dar cel care împarte adunarea este întotdeauna diavolul. Suficiente argumente ca să te cercetezi chiar acum și să-ți dai seama dacă aduni sau risipești, înmulțești sau împarți și dacă ești călăuzit de Duhul sau de ”duhuri.”

2. Limbi străine. Haideți să urmărim desfășurarea evenimentelor de la Ierusalim care consemnează despre apostoli că: ”Toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.” (F.A.2:4). Reacția mulțimii a fost pe măsura celor ce se întâmplau acolo: ”mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui.” (F.A.2:6). O traducere simultană în toate limbile folosite de cei veniți la sărbătoare. Un eveniment global pentru toate națiunile pământului deoarece: ”se aflau atunci în Ierusalim Iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer.” (F.A.2:5). Acesta este ”etalonul” vorbirii în limbi. Aici este izvorul la care trebuie să ne raportăm: limbi înțelese transmise în mod supranatural prin Duhul Sfânt, El, Cel care cunoaște orice limbă vorbită pe Terra. Nimic nu-I este străin. Niște oameni simpli, fără școală, pescari și oameni obișnuiți sunt ”scoși în față” și transmit mesajul Cerului cu puterea și autoritatea Duhului Sfânt pe înțelesul tuturor, iar aceștia rămân cutremurați și întreabă ”Ce să facem?” Aceasta este nevoia cea mai mare în creștinismul zilelor noastre. Nu dorim să avem nici o dispută pe seama vorbirii în limbi (Biblia este suficient de clară) dar este trist că oamenii au făcut și încă fac negoț cu darurile Duhului Sfânt, încercând să monopolizeze ceea ce aparține lui Dumnezeu. Provocarea acestei meditații este ca tu și eu să avem un limbaj clar față de cei nemântuiți în așa fel ca atunci când le vorbim ei să fie cercetați de Duhul Sfânt și să-L accepte pe Fiul lui Dumnezeu ca  Mântuitor și Domn în viața lor. Acesta ar trebui să fie ”produsul finit” al vorbirii noastre. Recomandarea Scripturii este clară: ”Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.” (Col.4:6). Ce zici! Cum stau lucrurile în dreptul tău?

3. Teologie. Cel mai măreț lucru care s-a întâmplat în ziua Cincizecimii a fost dovada că Duhul Sfânt cunoaște și teologie. Și o știe la perfecție. Toată teologia Duhului Sfânt este cuprinsă în mesajul transmis prin expresia ”Acest Isus.” Ca să înțelegeți urmăriți vă rog câteva pasaje care certifică adevărul de mai sus: ”Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu …”; ”pe Omul acesta …”; ”Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi suntem martori ai lui.”; ”Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus.” (F.A.2:22-23,32,36);  ”În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!” (F.A.3:6); ”Prin credinţa în Numele lui Isus” (3:16); ”în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi.!”(F.A.4:10); ”Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui, şi L-a făcut Domn şi Mântuitor!” (F.A.5:31). ”Acest Isus” a devenit mesajul obișnuit al primilor creștini și a ajuns atât de cunoscut, încât cei ce îi auzeau și vedeau modul lor de trai mărturiseau fără greșeală despre ei: ”… că erau oameni necărturari şi de rând; şi au priceput că fuseseră cu Isus.” (F.A.4:13). Cea mai autentică dovadă că ști teologie nu este să ai vitrina plină cu cărți și diplome, ci să trăiești în așa fel ca cei din jurul tău să-L vadă pe Domnul Isus în viața ta și să înțeleagă că ești copilul lui Dumnezeu cu adevărat. Iată de ce poetul întărește adevărul acesta când scrie: ”Să se vadă-n a ta viață / Din iubirea lui Isus. / Fii scrisoare sfântă, scrisă, / Chiar de mâna dulce-a lui Isus.” (#549, C.Ev). Mă rog să fie adevărat în dreptul tău. Ca și în dreptul meu, de-o potrivă. Primește provocarea și stai înaintea Stăpânului. Lasă-te cercetat chiar acum și pocăiește-te dacă trebuie. Amin!

RUGĂCIUNE

 ”Învaţă-mă, Doamne, calea Ta, şi povăţuieşte-mă pe cărarea cea dreaptă.” (Ps.27:11)