“Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă.” (Matei 22:4)

Nunta fiului de împărat relatată de evanghelistul Matei este o pildă. Un fel figurativ de vorbire cu un înțeles special. Nu ne propunem să facem o analiză a pildei și să disecăm conținutul ei încercând să evaluăm fiecare categorie de participanți la acest eveniment. Teologii fac asta. Noi dorim să privim la ceva simplu și practic din care să învățăm lucruri folositoare pentru viața de credință și de slujire. Finalul vieții cu Domnul Isus adesea este prezentat ca și o nuntă. ”A venit nunta Mielului …” este strigarea din Apoc.19:8. Dar la această nuntă nu te poți prezenta oricum. Este nevoie de câteva lucruri esențiale, care – dacă le ai – îți vor facilita prezența la nunta din Cer. Dacă neglijezi sau respingi  ceea ce pretinde Stăpânul vei rămâne afară pentru totdeauna. Așa că, ia aminte la câteva valori pe care trebuie să ți le însușești ca să fii părtaș la sărbătoarea din glorie:

1. Invitația. Orice nuntă începe cu o invitație. Nu poți să participi la masa de nuntă fără să fii chemat. În relatarea din pildă avem de-a face cu trei feluri de a răspunde la invitația stăpânului. Primul răspuns a fost că: ”n-au vrut să vină.”(Matei 22:3). A doua categorie de invitaţi au răspuns și mai dur: ”Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui. Ceilalţi au pus mâna pe robi, şi-au bătut joc de ei, şi i-au omorât.” (Matei 22:5-6). Chemarea este repetată pentru a treia oară, de data aceasta pentru cei de la răspântiile drumurilor care au acceptat chemarea:  ”şi buni şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi.” (Matei 22:10). Trei feluri de a răspunde la chemarea plină de dragoste a Împăratului: unii o resping; alții o acceptă cu gura dar o resping în inima lor. Cea de-a treia categorie răspund în mod practic invitației și iau parte la ospățul de nuntă. De mai bine de două mii de ani Împăratul împăraților și Domnul domnilor continuă să strige: ”Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.”(Matei 11:28) dar oamenii răspund în același fel. Acum e rândul tău să  verifici felul în care răspunzi la invitație. De momentul acesta poate depinde tot restul vieții tale pământești și eternitatea care urmează după moarte. Fii sincer cu Dumnezeu și cu tine însuți. Decide chiar acum să-ți pui viața în rânduială. Pocăința sinceră este tot ce ai nevoie.

2. Îmbrăcămintea. Nu poți  fii părtaș la un asemenea eveniment oricum. Nunta este o ocazie de a arăta cine este stăpânul care-și căsătorește fiul precum și cine este aleasa inimii fiului  lui. Dar mai este ceva: nunta este și ocazia de a arăta cine sunt invitații. Comentatorul biblic Ryrie explică faptul că pe vremea aceea era obiceiul ca oaspeților să li se pună la dispoziție haina de nuntă. Trebuia doar să accepți cadoul făcut de stăpân. Israelul din pildă a refuzat oferta Mântuitorului de aceea ”Evanghelia este vestită până astăzi neamurilor, atât celor buni, cât și celor răi.” (William Mac Donald: Comentar la Noul Testament). Sunt oameni religioși la tot pasul. Ei au hainele lor: milostenia, binefacerea, faptele bune dar nu au acceptat niciodată mântuirea prin har. Au religie dar n-au relație. Alții sunt mântuiți prin har și viața lor este o consecință a relației lor cu Mântuitorul. Nu fac fapte ca să fie mântuiți, ci pentru că sunt mântuiți. Constatarea finală din Apoc. 19:8 este că Mireasa are o ținută specială: ”i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor, şi curat.” – (Inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor.) ”Fapte neprihănite” nu jertfe, sărbători și fapte despre care Dumnezeu spune că: ” …  lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.” (Isaia 1:14). Mesajul Scripturii din versetele de mai sus presupune câteva întrebări în dreptul fiecăruia dintre noi: Care este imaginea vieții tale de pocăit? Ce crezi că ar putea Dumnezeu să spună despre tine și casa ta? Porți pe tine haina ta sau haina Lui?

3. Întâlnirea. Ziua nunții este punctul culminant al sărbătorii propriu zise. Imaginea biblică este extraordinară: ”odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi. Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii.” (Matei 22:10-11). Ți se taie respirația. Cât fast și grandoare la banchetul de nuntă din salonul de la castelul împăratului. Nu lipsește nimic; totul prisosește din belșug. Doar un amănunt face ca atmosfera să se schimbe: ”a zărit acolo pe un om, care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.” Unul dintre invitați face notă discordantă: a venit cu hainele lui, sfidând pe Stăpânul care a investit ca fiecare invitat să aibă haină potrivită. Aceasta semnifică de fapt întâlnirea din odaia de nuntă: ca Stăpânul vine să se convingă că toți cei care au răspuns invitației poartă îmbrăcămintea pregătită de El. ”Fără Christos, el rămâne mut, când este întrebat cu ce drept are pretenția să intre în împărăție”  relatează William Mac Donald în Comentar la Noul Testament. Urmărește reacția și decizia Stăpânului: “Prietene”, i-a zis el, “cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?” Omul acela a amuţit. Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: “Legaţi-i mâinile şi picioarele, şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară;acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” (Matei 12:12-13). Cu hainele tale poți intra în odaia de nuntă dar nu poți să fii parte din ospăţul nunții. Iată de ce morala acestei pilde este un semnal de alarmă pentru toți cei ce se gândesc la ziua întâlnirii cu Domnul: ”Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.” (Matei 22:14). Trăiește în așa fel ca, fiind chemat să poți să fi și ales. Nu sta fără grijă în Sion. Sunt atâtea de făcut în Împărăție. Te așteaptă orfanii, văduvele, bolnavii, săracii, necăjiții și cei singuratici. Misionarii au nevoie de ajutorul tău. Dar, mai ales cei nemântuiți. Sunt la tot pasul. Dacă nu mergi tu, cine să meargă? Într-o zi fie ți se va spune  ”Mie mi le-ai făcut,”  fie vor striga pietrele împotriva ta. Trezește-te și apucă-te de lucru chiar acum.

RUGĂCIUNE

”Trimite lumina şi credincioşia Ta, ca să mă călăuzească, şi să mă ducă la muntele Tău cel sfânt şi la locaşurile Tale!” (Ps.43:3)