”Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie o carte, scrisă pe dinăuntru şi pe dinafară, pecetluită cu şapte peceţi.  Şi am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: “Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă peceţile?”  Şi nu se găsea nimeni nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea.  Şi am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea.  Şi unul din bătrâni mi-a zis: “Nu plânge: Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea, şi cele şapte peceţi ale ei.” (Apoc.5:1-5)

Meditația de față este ca și o invitație la o expoziție de carte veche. Când eram student mergeam deseori la Anticariat. Acolo cărțile erau ieftine. Am înțeles atunci că lucrurile vechi sunt valoroase. Cea mai veche și mai citită carte ca și cea mai vânată și distrusă carte este Cartea Cărților. Despre ea este vorba. Conținutul și mesajul ei este cel mai valoros sub soare. Imaginea din Apocalipsa este provocatoare: ”am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: “Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă peceţile?” Durerea era peste măsură de mare deoarece ”nu se găsea nimeni nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea.” Mesajul aduce cu el tristețe și lacrimi! Finalul, însă este incendiar. ”Purtătorul de cuvânt” al cerului rupe tăcerea cu un anunț extraordinar:  “Nu plânge: Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea, şi cele şapte peceţi ale ei.”  (Apoc.5:2-3,5). Acum că pecețile cărții au fost rupte și mesajul a fost decodificat, haideți să privim dincolo de cuvinte și să înțelegem adevărata ei valoare. Ea reprezintă: Read more…

”Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.  Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie .” (Apoc.3:20-21)

Când vorbim de vremurile ce le trăim le numim ”vremuri apocaliptice.” Ne gândim la evenimente care se aseamănă cu cele descrise în ultima carte a Scripturii și care se petrec sub ochii noștri și ne raportăm la ele ca fiind apocaliptice. Se fac fel și fel de speculații cu scopul de a provoca oamenii să urmeze o cale sau alta; un lider sau altul. Cum arată biserica acestor zile? Reprezintă ea un indicator al vremurilor de la sfârșit? Azi mergem în vizită la Laodicea, ultima biserică din lista celor șapte cărora Domnul li se adresează în primele capitole ale Apocalipsei. Există cel puţin două păreri cu privirea la identitatea lor. Prima spune că cele 7 biserici sunt 7 stări care se regăsesc tot timpul în viața bisericii. Cea de-a doua spune că cele 7 bisericii reprezintă 7 perioade în istoria creștinismului și că Biserica din Laodicea este ultima manifestare înaintea  revenirii Domnului Isus. Oricare ar fi explicația suntem provocați să luăm aminte și să înțelegem la ”cât este ora” pe ceasornicul lui Dumnezeu. Privind câteva ”fotografii” ale Bisericii din Laodicea,  înțelegem care este adevărata ei identitate. Read more…