”Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s-a rugat cu stăruinţă să nu ploaie, şi n-a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni.  Apoi s-a rugat din nou, şi cerul a dat ploaie, şi pământul şi-a dat rodul.” (Iacov 5:17-18)     

Un om ca și noi cu două mâini, două picioare, doi ochi, două urechi … nas, gură, păr, etc. Nici o deosebire în plan fizic dar s-ar putea să fie o diferență colosală între noi și el în plan spiritual. Ilie ”s-a rugat cu stăruință” (Iacov 5:17) iar acest lucru a  schimbat starea unei națiuni întregi. Vremurile în care  trăim nu sunt prea diferite de cele din vremea lui Ilie. Foamete și ciumă, războaie și vești de războaie, terorism și persecuție, materialism și preocupare pentru senzații tari, imoralitate în cel mai josnic grad, droguri, sex, pornografie, internet și multe alte asemenea stări vin să completeze tabloul unor zile golite de sevă și de conținut. Nici biserica și creștinii nu se deosebesc prea mult de mediul în care își duc viața de zi cu zi. Tot mai mulți acceptă standardele morale ale lumii în care trăim. Din Cerul Său, Dumnezeu pare să strige: ”Caut printre ei un om care să înalţe un zid, şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc; dar nu găsesc nici unul!” (Ez.22:30). Nici în vremea lui Ahab și a Izabelei nu era măcar un om care să-L reprezinte pe El până când Dumnezeu  L-a găsit și L-a scos pe scena istoriei. Nu era o personalitate, nici vreo față bisericească, ci un simplu om din Tișbea Galadului. Ce a apreciat Dumnezeu la acest anonim de L-a ridicat și folosit pentru a-Și arăta slava într-o națiune idolatră și apostată? Read more…

”În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.” (Isaia 6:1)

A murit împăratul și țara este răvășită. Ușiorii de la ușa Templului s-au cutremurat. Poporul era în doliu. Slujitorul lui Dumnezeu era încurcat de situația prin care trecea. L-a respectat pe împărat și a fost legat de el. Acum a rămas un loc gol. Ce trebuia să facă în asemenea momente? Cum să răspundă provocării generată de moartea lui Ozia? Cu ce să-l  înlocuiască pe stăpânului lui pământesc? Când totul părea că se sfârșește, profetul Isaia experimentează cel mai măreț eveniment din viața lui: asistă la un grandios ”spectacol de sunet și lumină” în care eroul este chiar Dumnezeu. Ce învățăm din relatarea Scripturii? Cum acționăm atunci ”când moare împăratul?” Ce punem în locul rămas gol? Avem atâția ”împărați” care încercă să pună stăpânire pe noi și să ne blocheze vederea clară a lui Dumnezeu. De aceea câteodată El îngăduie situații ca cea de mai sus ca să ne elibereze de puterea și influența lor și să trăim onorând numai pe Împăratul Împăraților și Domnul Domnilor. Când moare împăratul, Isaia face cunoștință cu Stăpânul Universului, iar asta înseamnă să: Read more…