În cuptorul aprins

”Oricine nu se va arunca cu faţa la pământ şi nu se va închina, va fi aruncat chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins.” – (Daniel 3:6)

Porunca era clară și trebuia respectată fără comentarii: ”să vă aruncaţi cu faţa la pământ, şi să vă închinaţi chipului de aur, pe care l-a înălţat împăratul Nebucadneţar!” (Dan. 3:5). Nu aveai de ales pentru că: ”Oricine nu se va arunca cu faţa la pământ şi nu se va închina, va fi aruncat chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins.” – (Dan.3:6). Și totuși se află în mulțime trei tineri care nu se supun autorității împăratului și nu se închină în fața chipului de aur ridicat în Valea Dura. Informatorii își fac datoria cu sârguință și raportează imediat ce se întâmplă, lucru care îl înfurie la culme pe împăratul sfidat de cei trei imigranți și atrage asupra lor pedeapsa capitală. La insistența împăratului de a se închina ei răspund foarte decent și politicos rămânând neclintiți în hotărârea lor. Cuptorul a fot încălzit, iar tinerii au fost legați și aruncați în foc. Restul este istorie. Privind la secvența relatată de Scriptură suntem provocați să înțelegem câteva lecții care ar trebui să le știm atunci când trecem prin focul încercărilor.

1. Suntem aruncați. Nimeni nu se aruncă de bună voie în cuptorul aprins. Doar unul care nu este întreg la minte poate face așa ceva. (Vezi Marcu 9:22). Istoria creștinismului este plină de relatări despre sfinții care au acceptat să fie arși pe rug sau aruncați la fiare dar nu s-au lepădat de Domnul Isus. Trebuie să știm că din momentul în care ne-am pocăit statutul nostru este hotărât: ”toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi.” (2Tim.3:12). Asta este! Nu contează orânduirea social-economică în care trăiești și nici poziția în care te afli. Relația ta cu Domnul Isus (nu religia ta) presupune să plătești un preț. Câteodată costul este cuptorul aprins. Nu doresc să sperii pe nimeni cu acest mesaj dar de multe ori calea mântuirii este prezentată ca un fel de ”la dolce vita” fără probleme și fără sacrificii. Nimic mai fals. Domnul Isus stabilește modul în care te poți califica să fii urmașul Său și spune clar și răspicat că: ”Cine nu-şi ia crucea lui, şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine.” (Matei 10:38). Crucea este un instrument de tortură și face referire la moartea față de păcat și la viață din belșug pentru Dumnezeu. Exact cum proclamă apostolul când strigă: ”Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.” (Gal. 2:20). Iar poetul în modul cel mai realist scrie: El n-a promis căi fără dureri, / Fără ispite, fără poveri. / Și nici n-a spus El, că vom avea / Cruci mai ușoare decât a Sa.” Bine! Dar atunci de ce să merg pe urmele Lui? Deoarece în cele mai grele momente ale vieții El face ceva extraordinar. Fii atent: ”Dar ne-a promis din puterea sa / Pe drum lumină că ne va da / Al său bogat har în încercări / Şi mângâiere în întristări.” (Resurse creștine). Aceste versuri ne introduc deja în gândul următor al meditației. Când suntem aruncați în cuptorul aprins nu suntem singuri, ci:

2. Suntem însoțiți. Relatarea din cartea lui Daniel marchează ce s-a întâmplat după ce ”imigranții” au fost aruncați în cuptor. Împăratul merge să privească ce se-ntâmplă și rămâne fără replică. Era sigur că în foc au fost aruncați trei tineri legați, iar acum declară că: ” … eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului, şi nevătămaţi; şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!” (Daniel 3:25). Trăiască Domnul! Singurul care face minuni și Singurul specialist în imposibil. Iată cum înțelege și comentează Nebucadnețar evenimentul: “Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care a trimis pe îngerul Său şi a izbăvit pe slujitorii Săi care s-au încrezut în El!” (Daniel 3:28). Nu! Nu ești singur când vine încercarea și focul. El este acolo ca să te scape. Poetul recunoaște acest adevăr când scrie: ”Chin, dureri vei afla uneori / Piedici multe vei întâmpina. / Dar vei fi însoțit de Isus /  Și vei merge spre Cer parcă-n zbor.” (C.Ev. # 100). Îmi vine în minte dimineața zilei de 24 Oct. 1990 când am intrat în sala de chirurgie cardiovasculară de la Spitalul Sfântul Iacob din orașul Becanson (Franța). Medicii și-au dat verdictul: ”nici o șansă!” Au trecut 26 de ani de-atunci, iar eu sunt în viață pentru că ”Regele Vieții” a fost lângă mine. Nici până atunci și nici de-atunci încoace n-am avut mai multă liniște și pace ca în dimineața aceea. Exact cum afirmă Scriptura când procamă că: ”Dumnezeu … împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea.” (1Cor. 10:13). Poate chiar acum ești confruntat cu încercări grele și nu ști ce să faci. Boala, singurătatea, nevoile te-au adus în pragul disperării. Nu-i nimic pierdut. Vino la Domnul Isus. El Cel care a purtat povara lumii întregi  se angajează să o poarte și pe-a ta.  Chiar acum strigă: ”Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.” (Matei 11:28). Ridică-te și pășește în față prin credință! Dumnezeu are pentru tine surprize extraordinare.

3. Suntem împuterniciți. Deznodământul intervenției divine are repercursiuni immense chiar aici pe pământ. ”Eroii din Valea Dura” sunt răsplătiți pe măsură: ”… împăratul a înălţat pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego la mare cinste.” (Daniel 3:30).  Ridicați la rang înalt și împuterniciți cu autoritate pentru că datorită curajului și credinței lor Dumnezeu a schimbat soarta unui imperiu.  Iată proclamația împăratului după izbăvirea tinerilor din cuptorul aprins: ”orice om din orice popor, neam sau limbă ar fi, care va vorbi rău de Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, va fi făcut bucăţi şi casa lui va fi prefăcută într-un morman de murdării, pentru că… nu este nici un alt dumnezeu, care să poată izbăvi ca El.” (Daniel 3:29). Un împărat păgân a ajuns să proclame autoritatea Singurului Dumnezeu adevărat. Pentru asta se merită să trăiești și să nu accepți compromisul. Întâi a fost înălțat Dumnezeu, apoi au fost înălțați și ei. Ce onoare! Ce prestigiu! Dar și ce responsabilitate. Să trăiești și să-L slujești pe Dumnezeu la nivel de excelență. Să-L onorezi prin viața ta și să fi arătat ca și: ”epistola lui Hristos, scrisă … cu Duhul Dumnezeului celui viu” (2Cor.3:3). Exact cum remarcă și omul lui Dumnezeu în versurile sale: ”Cineva bine a luptat / Pe mulți la Isus i-a-ndrumat. / Cineva nobil a trăit / Pentru alții, mulți s-a jertfit. / Fost-ai acela tu? / Fost-ai acela tu?” (C.Ev.#653). Chiar așa! Cum stau lucrurile în dreptul tău? Dacă umbli cu jumătăți de măsură s-ar putea  să fi confruntat cu cuptorul aprins ca să înțelegi provocarea Lui. A pus în tine valori și pentru a le folosi este nevoie de curățire și sfințire. Iar pentru asta trebuie să te prăbușești înaintea Stăpânului și să strigi ca și omul lui Dumnezeu din vechime: ”Vină smerirea! (Iov 22:29). Mă rog să se-ntâmple chiar acum în viața ta și-n casa ta.

RUGĂCIUNE
”La Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul. În Tine, Dumnezeule, mă încred: să nu fiu dat de ruşine, ca să nu se bucure vrăjmaşii mei de mine!” (Ps.25:1-2)

 

^