Invitatie la iubire

 

”Dragostea nu va pieri niciodată.” (1Cor.13:8)

”Dacă dragoste nu e, nimic nu e!” Aceasta este constatarea plină de realism a scriitorului român Marin Preda și ea exprimă un adevăr vital al existenței umane. Cartea Sfântă spune că Dumnezeu este dragoste” (1Ioan 4:16) iar mediul în care El a conceput viața ar trebui să fie iubirea. O iubire adevărată și sinceră. Aceasta-i cea mai mare nevoie care – neîmplinită – generează cea mai mare criză din omenire. Cum se rezolvă problema? Mergând la Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia este ”Manualul Creatorului” și are soluții pentru absolut toate situațiile. Există sute de referințe cu privire la dragoste. În afară de iubirea transmisă prin eros, fileo și agape întâlnim pe paginile Scripturii termeni ca: storge (dragostea din familie) și xenia (dragostea ospitalieră). Tora cere în cele zece porunci: “Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău” dar nu rămâne aici, ci continuă și pretinde să iubești: ”şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Luca 10:27). Iar Domnul Isus în seara din joia mare proclamă ”porunca 11” când spune: ”Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.” (Ioan 13:34-35). Iată de ce rămânem și astăzi la Pilda Samariteanului (Luca 10:25-37)ca să urmărim și să învățăm cum să ne raportăm la semenii noștri iubindu-i cu adevărat. Descoperim aici că dragoste înseamnă:

1. Eros. Acest fel de dragoste exprimă iubirea romantică dintre doi îndrăgostiți. De asemenea dragostea sexuală. Este dragostea ce se manifestă în mod egoist după principiul (preluat și de comuniști): ”ce-i al meu e doar al meu și ce-i al tău e tot al meu.” Este iubirea care acaparează totul, iar pentru asta este în stare de orice. In pilda samariteanului întâlnim tâlharii ca cei care operează în felul acesta. Nu se satură niciodată; atacă și jefuiesc mereu ca să fie împliniți dar tot nu sunt. Este un mod de acțiune bazat pe ”legea junglei” unde biruiește cel mai tare.  Nu prea apare acest fel de dragoste în Noul Testament. Este caracterstic oamenilor fără Dumnezeu conduși doar de instinct și de dorința de a fi cineva. Câteodată asemenea indivizi se strecoară și în adunări însă se autodemască imediat. Sunt: ”… oameni neevlavioşi, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru, şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn Isus Hristos.” (Iuda v4). Ce trist! Să mărturisești că Îl iubești pe Domnul dar în realitate tu ești o persoană care te iubești doar pe tine însuți. În Romania era o reclamă la TV despre pasta de dinți care te întreba: ”Dar cu dragostea cum stai?” Asta te întreabă și Duhul Sfânt chiar acum. Ai grjă cum răspunzi.

2. Fileo. Înseamnă dragoste indiferentă care se conduce după principiul: ”cât îmi dai, atâta-ți dau.” Sau ”fifty-fifty”. Dacă tu îmi dai, îți dau și eu, iar dacă nu-mi dai, nu-ți dau nici eu. Ceva la ordinea zilei în lumea noastră. Dacă ești din grupul meu este OK. Dacă nu, nu avem ce discuta. Asta e tot. În pildă întâlnim preotul și levitul, reprezentanții religiei de la templu. Se întorc de la slujbă dar ocolesc pe cel căzut între tâlhari pentru că nu era de-al lor. Jalnic! Misiunea lor era tocmai să ajute pe cei în nevoie dar la testul practic au picat cu succes. Ca mulți creștini din zilele noastre. Sunt frumoși și zâmbesc la liturghie (slujbă) dar rămân indiferenți și nepăsători în afară. Există și un sens pozitiv care se traduce prin dragoste frățească (“brotherly love”). În comunitățile unde este promovată astfel de dragoste oamenii sunt încurajați, săracii și orfanii sunt ajutați, iar bolnavii și necăjiții sunt înconjurați cu compasiune. Provocarea Scripturii este clară și directă: ”Dar cine … vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu?”  Iar avertizarea este pe măsură:să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.” (1Ioan 3:17-18) deoarece: ”Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume.” (Iacov 1:27) Este ceea ce urmăresc și așteaptă să vadă oamenii la cei ce sunt urmași ai lui Christos (și de la tine). Cum stai?

3. Agape. Este felul cel mai înalt de a iubi când ștacheta este ridicată la maxim. ”Agape” aduce în scenă ceva nou: dragostea altruistă, jertfitoare care nu pune condiții. Merge o milă în plus față de cât era nevoie și dă și cămașa atunci când cineva cere haina. Întoarce și celalalt obraz când este lovită. Principiul după care funcționează este simplu: ”îți dau și când nu-mi dai; te iubesc și când mă urăști; îți fac și dacă nu-mi faci.” Este cu mult mai mult decât ”eros”  și ”fileo.” Ca să înțelegi felul acesta de a iubi trebuie să mergi la Golgota unde Dumnezeu: ”a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16). Trece dincolo de rațiunea umană ceea ce a făcut El. Un Dumnezeu drept decide să plătească prețul și să rezolve dreptatea Sa prin jertfa supremă. Un Singur Copil a avut și pe acesta L-a trimis în lumea noastră: ”să se nască și să crească să ne mântuiască.” (Colind creștin). Iar nouă ne spune: ”cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.” (Ioan 13:24). Aceasta este dragostea care-i face deosebiți pe urmașii Mântuitorului de restul oamenilor. Vrei să afli cum se manifestă ea? Privește la Samaritenul milostiv din pildă după care răsfoiește Scriptura și oprește-te la 1 Corinteni capitolul 13.  Apoi fă liniște suflet  și află care este adevărul în ce privește dragostea în dreptul tău! Fiindcă Scriptura te confruntă direct și personal când explică: ”Dacă zice cineva: “Eu iubesc pe Dumnezeu”, şi urăşte pe fratele său, este un mincinos; căci cine nu iubeşte pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?” (1Ioan 4:20). Rămâne să stai în fața Lui și să hotărăști ce vei face cu viața ta de azi înainte. M-aș bucura ca în cel mai scurt timp să poți atinge nivelul împărtășit de Domnul Isus și să trăiești împletind: ”cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.” (2Petru 1:7). În final aș fi fericit să iei aminte la poetul creștin care scrie că: ”Dragostea cine o are / I se pare viața vis. / Ea servește de-aripioare / Pentru-a merge-n Paradis.” (Anonim). Ia jugul dragostei adevărate și călătorește alături de El în pelerinajul vieții. Aștept să ne întâlnim în glorie și mă rog să se întâmple. Amin.

RUGĂCIUNE

”O, creşte-mi iubirea cu focu-i sfinţit / Şi chiar de m-ar arde, să fiu mistuit; / Flămând de iubire, mereu te-oi ruga / O, creşte-mi iubirea în inima mea.”

(Traian Dorz – O crește-mi iubirea)


^