”Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni. Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.  Toţi cei ce credeau, erau împreună la un loc, şi aveau toate de obşte.  Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia. Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă, şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă.  Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.”  /F.A. 2:41-47/

Era sărbătoare la Ierusalim. Evreii s-au adunat să celebreze Ziua Cincizecimii, Sărbătoarea săptămânilor sau a secerișului. Își aminteau despre darea Legii pe Muntele Sinai și mulțumeau lui Dumnezeu pentru roadele câmpului.  ”Se aflau atunci în Ierusalim Iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer.” /F.A. 2:5/. Așa raportează doctorul Luca momentul sărbătorii ca să înțelegem că acest eveniment era unul global, având de-a face cu întreaga rasă umană. Dumnezeu alege să folosească această ocazie ca să facă public faptul că cea de-a treia persoană din Sfânta Treime Își începe lucrarea și inaugurează dispensația Duhului Sfânt și vremea  Bisericii lui Isus Christos pe pământ. S-a terminat legământul cel vechi și a început cel nou. S-a sfârșit vremea legii și a început epoca harului. A apărut în istorie o nouă eră: era Bisericii. O adevărată revoluție care schimbă radical viața, societatea și relațiile dintre oameni. Dar ce aduce nou Duhul Sfânt când coboară pe pământ?