Trei pâini

“Prietene, împrumută-mi trei pâini … ” (Luca 11:5)

painiTrăim vremuri de criză profundă în lumea întreagă. Corupția, mizeria, păcatul care se bea ca apa, nepăsarea, postmodernismul cu nonvalorile lui și multe altele au adus omenirea în pragul prăpastiei. Privind la rădăcină, criza aceasta este generată de un imens gol spiritual pe care Scriptura îl punctează fără perdea: ”nu este adevăr, nu este îndurare, nu este cunoştinţă de Dumnezeu în ţară.” (Osea 4:1). Demersurile politice sunt fără rezultat; religia este neputincioasă, iar biserica (cu ”b” mic) este în agonie. Ce este de făcut? Cuvântul lui Dumnezeu ne propune o soluție care ar putea aduce echilibru și liniște în națiune. Este vorba de ”trei pâini” care trebuiesc împărțite semenilor cu credința că Domnul este Singurul care poate să rezolve situația fără ieșire prin care trece lumea  și să aducă izbăvire și propășire. Știind că: ”oricine cere, capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate, i se deschide” (Luca 11:10) vă invităm ”să gustăm” din pâinile care vor putea aduce  salvare și speranță și ne vor motiva la o slujire care să-L onoreze pe Cel Prea Înalt la modul superlativ.

1. Pâinea salvării (credința). Cei ce trăiesc ”cu capul pe umeri și cu picioarele pe pământ” înțeleg ceea ce spune profetul când strigă: ”Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă.” (Osea 4:6). De unde poate veni salavarea unui popor care piere dacă nu din mântuirea lui: ”oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16). Iată de ce pentru mântuire  este nevoie de pâinea credinței, adevăr confirmat de Scriptură în modul cel mai clar: ”Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” (Ef.2:8-9). Salvarea este lucrarea exclusivă a lui Dumnezeu care a trimis pe Singurul Lui Fiu: ”Să se nască și să crească să ne mântuiască.” (Colind creștin). Adu-ți  aminte că: ”credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” (Rom.10:17), iar apoi urmează întrebarea capitală: ”cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi?” (Rom.10:14-15). Cât despre trimitere, ea a fost ”decretată” de Fiul lui Dumnezeu după înviere. ”Marea trimitere” n-a expirat! Este încă în vigoare, iar ”pâinea vieții” există din belșug. Lipsesc mesagerii. N-ai vrea să fi tu unul dintre ei?  Evanghelizarea nu este o opțiune; este o poruncă! Te privește și pe tine direct și personal. Dumnezeu a îngăduit să trăiești în această perioadă a istoriei pentru că are nevoie de tine ACUM. Amintește-ți de poetul poetul creștin când proclamă:”Dați-mi în mână Biblia cea sfântă./ În ea se află viața lui Isus. / Pentru mine-a răbdat crucea amară / Și-al sufletului vrăjmaș L-a răpus.” (C.Ev. # 70). Ridică-te și pornește! Sunt atâția în jurul tău care vor ajunge în iad fiindcă tu taci. Într-o zi pietrele vor depune mărturie în dreptul tău. Oare ce vor spune?

2. Pâinea speranței (nădejdea). Viața fără Dumnezeu este tristă, sumbră și fără speranță însă starea aceasta se schimbă total la întâlnirea cu Mântuitorul. Pocăința însemană o viață nouă (metanoia) deoarece: ”prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care suntem.” Dar nu numai atât, ci: ”ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu”  iar  ”nădejdea aceasta nu înşeală.”(Rom.5:2,5). Speranță! Un cuvânt la care se gândesc cei mai mulți oameni. Într-o lume fără scop și care plutește în derivă singurul ”punct fix” de care te poți agăța este Dumnezeu. Psalmistul este convins de acest lucru și dorește ca și cei fără speranță să fie siguri că numai: ”omul, care se încrede în Domnul, şi a cărui nădejde este Domnul! (Ier.17:7) va fi binecuvântat. Iată de ce ”Pâinea speranței” înseamnă ceva mai mult decât nădejde, ea aduce certitudine atât cu privire la viața aceasta, cât și cu privire la veșnicie: ”Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiţi.” (Rom.8:24). După care: ”Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţește, după cum El este curat.” (1Ioan 3:3). Ce grav este ca să fi găsit ceea ce caută toți muritorii și să fii egoist, ținând doar pentru tine și casa ta fără să spui și altora despre această comoară. Ea, nădejdea izvorâtă din credința în Dumnezeu este singura valoare care te ține tare în fața vicsitudinilor vieții. Așa spune și poetul în versurile sale: ”Dar ştiu un lucru mai pe sus / De toate câte ţi le-am spus: / Credinţa-n zilele de-apoi / E singura tărie-n noi, / Că multe-s tari cum credem noi / Şi mâine nu-s! / Şi-oricât de amărâţi să fim / Nu-i bine să ne dezlipim / De cel ce vieţile le-a dat! / O fi viaţa chin răbdat, / Dar una ştiu: ea ni s-a dat / Ca s-o trăim!” (G. Coșbuc – Moartea lui Fulger). Ca s-o trăiești! Dar nu ca un om disperat, ci a unul care are speranță. E și motivul pentru care mă unesc cu omul lui Dumnezeu în rugăciune și strig ca: ”Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea, pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!” (Rom.15:13). ”Tari în nădejde!” Asta îți doresc din toată inima. Atât de tare încât – la rândul tău – să poți întări pe alții.

3. Pâinea slujirii (dragostea). Credința care aduce speranță se apucă de lucru imediat, adică slujește în dragoste. După înviere Domnul Isus Îl întreabă pe Petru de trei ori dacă Îl iubește, iar ucenicul răspunde afirmativ de fiecare dată. Atunci Fiul lui Dumnezeu Îi spune că dorește ca iubirea pe care Petru I-a promis-o s-o împartă cu ”mielușeii, oițele și oile” ce se vor alătura turmei lui Christos prin propovăduirea lui. ”Iubirea pe verticală se verifică prin iubirea pe orizontală” spunea un om al lui Dumnezeu. La fel ca și tramvaiul: nu merge pe șine numai dacă este conectat la rețeaua de înaltă tensiune. Creștinismul este prin excelență religia iubirii. Dumnezeu este dragoste!” (1Ioan 4:16) spune Scriptura, iar copiii Lui trebuie să-I semene. Pentru că: ”aceasta este porunca, pe care o avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu, iubeşte şi pe fratele său.” (1 Ioan 4:21). Oamenii sunt flămânzi după dragoste, iar urmașii Domnului Isus sunt provocați să o dovedească prin slujire. ”Dacă dragoste nu e, nimic nu e” a spus scriitorul român Marin Preda. Iar Mântuitorul pune emblemă urmașilor Săi când le spune: ”Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:35). Numai ce ne-am întors din misiunea făcută în România unde am fost trimiși de Duhul să ducem ”Pâinea dragostei” slujind săracii, necăjiții, orfanii, văduvele, bolnavii dar – mai ales – să proclamăm Vestea Bună celor nemântuiți. Sunt la tot pasul și te lovești de ei fără să vrei. Copil de Dumnezeu! Ridică-te și dovedește-o slujind celor în nevoie cu o inimă sinceră și plină  de dragoste. Pentru că trăim vremea când: ”din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.” (Mat.24:12) finalul acestei meditații te provoacă să demonstrezi că-L iubești pe Dumnezeu, iubindu-i pe semenii tăi. Exact cum te-ndeamnă și poetul când te întreabă: ”Cineva bine a luptat. / Pe mulți la Isus i-a-ndrumat. / Cineva nobil a trăit / Pentru alții mult s-a jertfit. / Fost-ai acela tu? / Fost-ai acela tu?” (C.Ev. #653). Fie ca în ziua răsplătirilor să auzi vocea blândă care să te cheamă duios: “Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!” (Mat. 25:23). Așa să-ți ajute Dumnezeu! Amin.

RUGĂCIUNE

”Povăţuieşte-mă în adevărul Tău, şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea!” (Ps.25:5)



Ai aflat că …

”Nu orişicine-Mi zice: “Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.” (Matei 7:21)

image00Trăim vremuri când suntem confruntați cu cele mai diverse învățături despre mântuire, despre viața creștină și despre veșnicie. O armată de învățători care fac business din Evanghelie invadează România și adună lideri creștini din toate denominațiunile în așa-zise conferințe și întâlniri de tot felul cu gândul să-i informeze despre ”ultimele descoperiri” în materie de creștinsim. La fel cu filozofii din Areopagul Atenei. Ce trist! Am citit cândva că: ”atunci când oamenii aleargă la conferințe este semnul că nu-i prea interesează atât de mult ce spune Domnul în Cuvânt, cât ce spun oamenii.” (Anonim). Întâlnim o mare doză de adevăr în această afirmație, iar mesajul meditației te privește și pe tine în mod direct și personal. Există tendința să crezi că ești pe drumul cel bun dar – de fapt – tu ești pe lângă. Iată de ce îți aducem aminte câteva lucruri simple care au menirea să te ajute să-ți verifici statutul de copil al lui Dumnezeu și să înțelegi că:


Read more...

Priorități greșite

”Apoi le-a zis: “Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.” (Luca 12:15)

image00Existența umană se desfășoară între dimensiunea ei materială și cea spirituală. Materialismul își pune amprenta în viața omului prin valorile de care are nevoie pentru un trai normal și decent. Atunci când raportul dintre material și spiritual este conform Cuvântului lui Dumnezeu viața se desfășoară în liniște și pace. Dezechilibrul apare în momentul în care omul decide să acorde mai mult timp și energie unei componente în raport cu celalaltă. Atunci se pierde din vedere perspectiva lui Dumnezeu asupra existenței și omul – în loc să domnească – ajunge să fie sclavul materiei. Cuvântul Lui este clar: ”viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.” (Luca 12:15). Ce este de făcut, știind că la fiecare pas întâlnim drame ale existenței umane din cauza înțelegerii greșite a raportului dintre material și spiritual. Viața ta scurtă este timpul pe care Dumnezeu ți-L pune la dispoziție ca să te pregătești pentru eternitate.  Te invit să privești în Scriptură și să înțelegi corect viziunea Stăpânului cu privire la ceea ce trebuie să te preocupe cu adevărat în trăirea ta pe acest pământ. Iar pentru aceasta ia aminte la exemplul unui personaj centrat în ”ego-ul” lui. Ce crede el și cum răsăpunde Dumnezeu la concepția lui despre lume și viață sunt lucruri care ar trebui să te pună pe gânduri. Urmărește prioritățile lui greșite:


Read more...

Întrebări care așteaptă răspuns

”Isus a luat cuvântul, şi a zis: “Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sunt?  Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?” /Luca 17:17-19/

intrebariÎn săptămânile de toamnă creștinismul evanghelic trăiește un timp de sărbătoare. Duminică de duminică copiii lui Dumnezeu se întâlnesc și aduc recunoștința și mulțumirea lor Creatorului pentru protecție, călăuzire și binecuvântările cu care i-a însoțit și în anul acesta. Ne unim și noi cu poetul care vine înaintea Tatălui și aduce mulțumirea lui când scrie: ”Pentru sfânta-ți bunătate / Doamne azi Îți mulțumim, / Ne-nchinăm cu reverență, / Te slăvim și te iubim!” (Maria Luca – Poezii). Este  fantastic să avem un timp de recunoștință înaintea lui Dumnezeu dar viața creștină adevărată înseamnă mai mult decât atât. Un pocăit adevărat trăiește o viață de mulțumire. Pentru el mulțumirea și recunoștința reprezintă valori care îl însoțesc în permanență. Astăzi ne oprim la zece leproși care au avut curajul să iasă în calea Domnului Isus și să strige după mila Lui. Sunt vindecați toți dar numai unul are ”bunul simț” să se întoarcă la Binefăcătorul lui și să-i mulțumească. Evenimentul acesta generează niște întrebări despre adevărata identitate a creștinilor.  Cum stau lucrurile în dreptul tău? Fii bun și urmărește mesajul în continuare, apoi fii atent cum răspunzi la întrebările care urmează:


Read more...