”Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape.” (2 Tim.4:6)

Viața omului este asemenea unei bătălii sau a unei alergări la maraton pe care te străduiești să le câștigi în așa fel ca să urci pe podiumul de premiere și să primești medalia de învingător. Asta înseamnă să ai o perspectivă corectă asupra vieții dar și să-ți asumi o responsabilitate pe măsură. Este ca și o ”cursă cu obstacole” pentru care ai nevoie de mult antrenament și de  condiție fizică adecvată. Îmi aduc aminte de perioada studenției când mă prezentam la examen doar dacă eram pregătit pentru o notă mare. Apostolul Pavel scrie ultima scrisoare din închisoare în așteptarea martirajului. Nu regretă nimic. Și-a trăit viața și a slujit la nivel de excelență. Are certitudinea că va primi răsplată și că va fii încoronat chiar de ”Domnul, Judecătorul cel drept” (2 Tim.4:8). Oare ce-l face așa de sigur de victorie? Marele om al lui Dumnezeu, Liviu Olah a strigat la întâlnirea cu medicul:”Eu sunt gata să plec!” Cum putem să avem și noi certitudinea omului lui Dumnezeu în momentul plecării? Urmărește afirmațiile de mai jos și ia aminte!

1. Fiindcă știu cum am trăit. În radiografia scurtă pe care o realizează în momentele finale ale existenței sale pământești slujitorul lui Dumnezeu avea să exclame cu toată convingerea că știe cum a trăit și că rezumatul vieții lui poate fi cuprins în câteva expresii clare: ”M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.” (2 Tim.4:7). Parafrazând, el vrea să spună că: ”asta a fost viața mea și cu asta m-am ocupat fără să fac nici un compromis. Acesta a fost traiul meu!” Este același raport pe care-l face la întâlnirea cu prezbiterii din Efes în drumul spre Ierusalim cînd mărturisește că: ”Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi, şi în mijlocul încercărilor, pe care mi le ridicau uneltirile Iudeilor. Ştiţi că n-am ascuns nimic din ce vă era de folos” … ”n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi.” … ”N-am râvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva.” …  ”ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine. În toate privinţele v-am dat o pildă …” (F.A. 20:19-35). Wow! Cutremurător și ireproșabil să trăiești și să slujești în felul acesta. Un etalon al pocăinței veritabile. Cum stai cu modul tău de viață deoarece poetul te provoacă și te întreabă: ”Ce-i viața ta? E o peniță / Cu care scrii mereu pe-un drum… / Și-apoi, la ultima portiță, / Ce-ai scris pe-a drumului tăbliță, / Nu se mai șterge nicidecum!”(C.Ioanid – Ce- viața ta?). Într-o zi vei începe un alt capitol al existenței tale veșnice. Gândește-te serios la viața ta și pune în ordine tot ce trebuie chiar acum.

2. Fiindcă știu ce m-așteaptă. Existența umană se desfășoară pe două coordonate: una terestră, efemeră și alta cosmică, eternă. Când se termină prima viața continuă cu cea de-a doua. Este sigur că nu mormântul reprezintă destinația finală, ci veșnicia. Iar ea are două compartimente: raiul (fericirea veșnciă) și iadul (chinul veșnic). Privind la Apostolul Pavel înțelegem liniștea și pacea din viața lui înainte de plecarea în veșnicie. Parcă vrea să spună: ”Știind cum am trăit sunt sigur de ceea ce mă așteaptă.” Și scrie câteva cuvinte care rămân de referință: ”De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii!” Dar nu se oprește aici, ci creionează imaginea completă și spune: ”pe care mi-o va da, în “ziua aceea”, Domnul, Judecătorul cel drept.” (2 Tim.4:8/a). Este fantastic ca în timp ce  aștepți călăul să vezi și să descri o cu totul altă realitate: stadionul olimpic al cerului cu sfinții, podiumul de premiere și medalia de învingător! Apoi, o mulțime imensă stând în picioare și intonând ”imnul de stat al Cerului.” Exact ceea ce spune Petre Ispirescu cînd alege titlul basmului: ”Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.” Iar poetul creștin înțelege și el măreția veșniciei în glorie și exclamă: ”Locaș ceresc eu am aflat. / Prin Isus mi l-am câștigat. / Acolo veșnic este zi, / Acolo noapte nu va fi.” (C.Ev.# 435). Călător spre veșnicie, nu uita că: ”Aici scurtă-i lupta. / Acolo cununa / Ne așteaptă gata. / Sus ni-e țara!” (C.Ev. #437). Dacă trăiești ca să-l slujești și să-L onorezi pe Domnul la nivel de excelență, atunci, aceasta te așteaptă și pe tine. Fă liniște în viața ta și hotărăște-te să fii credincios până la sfârșit. 

3. Fiindcă știu că nu sunt singur. Cerul va fi foarte aglomerat exact ca în imaginea pe care o surprinde poetul creștin care înțelege că: ”Sus asupra stelelor, Aleluia, Amin! / E mulțimea sfinților, Aleluia, Amin! / Care-aici s-au ostenit, / Care mult au suferit, / Acolo s-or odihni, Aleluia, Amin!” (C.Ev. # 456). Din Insula Patmos ucenicul iubirii zărește: ”o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă” (Apoc. 7:9). E și motivul pentru care slujitorul lui Dumnezeu avea certitudinea că nu va fi singur în Cer, ci că răsplătirea lui Dumnezeu va fi partea: ”tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” (2 Tim.4:8/b). Și a ta dacă sfârșești cu bine alergarea. Pentru asta se dă bătălia: să rămâi pe cale și să ajungi cu bine în glorie. Poate nu însemni prea mult pentru oameni aici dar vei conta enorm în economia lui Dumnezeu din veșnicie așa cum surprinde și poetul această realitate: ”Sunt un abur care-adie / Şi se pierde prin liane. / Dar în ziua ce-o să vie / Nu un om şi nu o mie, / Ci ca mine-ar vrea să fie / MILIOANE, MILIOANE.” (C.Ioanid – Milioane, milioane). Cerul este creat de Dumnezeu pentru ființe ca și tine care: “vin din necazul cel mare” dar care au înțeles cel mai important lucru și au luat cea mai extraordinară decizie: ”şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sângele Mielului.” (Apoc. 7: 14). Mai este loc și pentru tine în Cer, iar Cerul începe la Golgota prin credință și pocăință. Mă rog să se întâmple asta în viața ta. Amin. Roagă-te chiar acum următoarea:

RUGĂCIUNE

”Așa cum sunt la Tine vin, / Putere n-am, Tu-mi fii sprijin. / Mă spală-n sângele-Ți divin: / O, Mielule eu vin, eu vin!” (C.Ev.# 165)