Aleargă să învingi

 

”… să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.” (Evrei 12:1)

Poetul țărănimii române scrie că: ”O luptă-i viaţa; deci te luptă / Cu dragoste de ea, cu dor.” (G.Coșbuc – Lupta vieții). Și este adevărat acest mesaj. Din momentul în care te naști începi să alergi în maratonul  vieții care durează până în veșnicie. Iată de ce este extrem de important să alergi dar o faci în așa fel ca să învingi și să câștigi cursa. Dar: ”Cine luptă la jocuri, nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli.” (2Tim.2:5) explică Apostolul Pavel, cel mai mare alergător de cursă lungă din istoria creștinismului. Prietenul meu aș dori să înțelegi că – dacă tot alergi – este înțelept să procedezi de o așa manieră încât la trecerea liniei de sosire să urci podiumul de premiere din Stadionul Olimpic al Cerului în ovațiile milioanelor de sfinți și să primești medalia de aur și coroana de învingător. Iată de ce te rog să urmărești modul în care Scriptura te provoacă să alergi ca să învingi:
1. Cu credință. Ca să câștigi trebuie să ai încredințarea că la sfârșitul cursei vei fi răsplătit. Nu ști cum va fi alergarea și nu ai nici o idee despre ceea ce te așteaptă pe traseu dar crezi că vei termina cu bine și că vei fi răsplătit pe măsura trăirii tale. ”Credința dă substanță speranței noastre și ne face siguri de realitățile care nu se văd” (Evrei 11:1) explică una din traducerile engleze. Iar mesajul epistolei continuă și proclamă că: ”fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6). Aici este secretul biruinței așa cum înțelege și poetul când scrie: ”Căci nu cei tari vor învinge / Atâția luptă-n zadar. / Numai cei sfinți prin credință / Au biruință prin har.” (Fanny J. Crosby – Resurse creștine). Poate ai numai o religie dar n-ai o relație cu Fiul lui Dumnezeu, Singurul care te poate ajuta să alergi bine în maratonul vieții. Poate te numești creștin dar ai doar un nume fără viață. Poate ai Biblie și mergi la biserică, slujești, dai bani, faci misiune dar fără acea încredere neclintită care te leagă de Dumnezeu. Toate sunt bune dar nu sunt de-ajuns. Este și motivul pentru care poetul strigă: Dar ştiu un lucru mai pe sus / De toate câte ţi le-am spus: / Credinţa-n zilele de-apoi / E singura tărie-n noi, / Că multe-s tari cum credem noi / Şi mâine nu-s!” (G.Coșbuc – Moartea lui Fulger). Ce zici în dreptul tău? Unde ai ajuns în alergarea spre veșnicie? Ce trebuie să schimbi în atitudinea, relațiile și comportamentul tău? Unde este nevoie să ajustezi viața ta pentru a rămâne sub autoritatea Stăpânului? Sunt întrebări provocatoare ce așteaptă un răspuns urgent. Iar Scriptura te îndeamnă și te motivează să trăiești și să slujești ca să fi învingător: ”Luptă-te lupta cea bună a credinţei” (1Tim.6:12)Dumnezeu să-ți ajute să ajungi la țintă.
2. Cu perseverență. Asta înseamnă viziune și stăruință. Este nevoie să ai în vedere mereu ”linia de sosire” și faci tot ce-ți stă în putință și să alergi ca să ajungi acolo. Urmașul Domnului Isus are drept viziune: să câştig pe Hristos” (Fil.3:8) iar pentru a o împlini este nevoie să înțeleagă strategia: ”uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (Fil. 3:13-14). Nici un efort nu este prea mare și nici o jertfă nu este de prisos. Primii creștini au alergat ”cursa cu obstacole” plătind prețul suprem ori de câte ori a fost nevoie, iar pentru asta au fost catalogați ca și: “Oamenii aceștia care au răscolit lumea” (F.A. 17:6) și asta deoarece toți cei care veneau în contact cu ei: au priceput că fuseseră cu Isus.” (F.A.4:13). Au înțeles și au trăit stăruind în alergarea lor exact cum spune mesajul cântării: ”Nainte-I Isus în urmă-i lumea. / Nainte-i curcea în urmă-i lumea./ Nainte-i Cerul în urmă-i lumea / Nu-i drum ‘napoi, nu-i drum ‘napoi.” (Anonim). Cum alergi pe pista către veșnicie? Linia de sosire vine pe nepusă masa și dintr-o dată te vezi la final, așa că nu uita principiul după care trebuie să alergi: ”… să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.” (Evrei 12:1). Ridică-te și pornește! Mai este mult de lucru și Dumnezeu are nevoie de tine chiar acum. A îngăduit să vii în lume tocmai în această perioadă a istoriei ca să împlinești (în dreptul tău) Marea Însărcinare lăsată de Domnul Isus la înălțare.
3. Cu scop. Dacă stăruința și perseverența te duc cu gândul la ”linia de sosire,” scopul țintește apogeul alergării: ”Stadionul Olimpic al Cerului” cu podiumul de premiere și medalia de învingător. Așa mărturisește Apostolul Pavel la finalul maratonului vieții: ”M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, în “ziua aceea”, Domnul, Judecătorul cel drept.” (2Tim. 4:7). Fantastic! Ce perspectivă fără egal. Tribunele în picioare și medalia de învingător pusă la gâtul tău! Apoi, fanfara intonează imnul de stat al Cerului urmat de urale și ovații impresionante. ”Focurile de artificii” brăzdează cerul. După care va începe banchetul: Nunta Mielului! Cea mai grandioasă sărbătoare din Univers în prezența Fiului lui Dumnezeu, Răscumpărătorul tău. Wow! Ți se taie respirația la ceea ce spune poetul: ”Nu sunt în ceruri lacrimi și grijuri / Glorie în Cer pe veci va fi. / Nu e tristețe, nici bătrânețe / Ci numai veșnici bucurii.” (N.Moldoveanu – Nu sunt în ceruri). Iar omul lui Dumnezeu aflat față-n față cu veșnicia scrie că ceea ce Dumnezeu a pregătit în glorie nu e valabil doar pentru el, ci va fi bucuria: ”tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” (2Tim. 4:7). Adică și a ta! Ce onoare și ce privilegiu dar și ce provocare și responsabilitate! În final doresc să-ți aduc aminte că: ”Aici scurtă-i lupta. / Acolo cununa / Ne așteaptă gata. / Sus ni-i țara.” (C.Ev. # 437). Aș vrea să te-ntâlnesc ACOLO. Fă tot ce poți să aleargi în așa fel ca să nu lipsești.

RUGĂCIUNE

 ”Însufleţeşte-Ţi lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut în trecerea anilor! Dar, în mânia Ta, adu-ţi aminte de îndurările Tale!” (Hab. 3:2)


^