”Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cânte cântări de laudă! Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşa; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5:13-16)
“îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape care s-au scurs.” (Iov 11:16)
Problema suferinței este veche ca și omul. A apărut în Eden după ce primul cuplu a cochetat cu Diavolul. Întrebările cu privire la suferință sunt la fel de vechi. Răspunsurile se lasă încă așteptate. Cum poate un Dumnezeu care afirmă că este dragoste să îngăduie ”tone” de suferință și durere? Este Biblia într-adevăr Cuvântul lui Dumnezeu? Tulburător! Oamenii încearcă să găsească rezolvare la aceste întrebări dar se pare că atunci când ajung la liman apar adâncimi neexplorate și trebuie luat totul de la capăt. Cred că cea mai autorizată Persoană să dea răspunsul corect la aceste frământări este Însuși Dumnezeu. Este absolut necesar să luăm în considerare și ”părerea” Lui în problema suferinței. Read more…