Învierea Domnului Isus a marcat profund ființa umană. Cei ce L-au întâlnit, fie în persoană, fie prin credință și pocăință n-au mai fost aceiași; au fost schimbați pentru totdeauna. Viața, slujirea și destinul celor mântuiți a însemnat schimbarea minții și înnoirea gândirii precum și a modului lor  de trai în mod dramatic. Hoțul nu mai fură; bețivului îi este scârbă de băutură; cel care a trăit în adulter va urî ce a făcut și își va iubi soția și copiii, iar mincinosul va spune adevărul. Ceea ce nu poate face nici închisoarea, nici poliția, nici școala de corecție, nici spitalul de dezalcoolizare sau de neuropsihiatrie și nici o altă formă umană de reeducare, poate face doar Cel Înviat! Slăvit să fie Numele Lui! Iată de ce credem că fiecare mântuit ar trebui să declare și să mărturisească public ce s-a întâmplat la întâlnirea cu Domnul Isus Cel viu. Nașterea din nou este o experiență unică care trebuie transmisă semenilor noștri.  La mulți dintre beneficiarii minunilor Lui, Fiul lui Dumnezeu le-a poruncit să meargă la ai lor și să le spună ce le-a făcut Domnul. Acesta a fost și mesajul transmis femeilor de la mormânt: să plece în grabă și să declare că s-au întâlnit cu Isus Cel Înviat. Care este declarația ta vizavi de întâlnirea cu Mântuitorul? Dacă ai avut o întâlnire reală, trebuie să poți spune ceva. Te invit să urmărim împreună declarațiile a trei martori ai învierii apoi să ne lăsăm cercetați de Duhul Sfânt și să luăm hotărârea de a face din experiența întâlnirii noastre cu Domnul Isus cel mai serios motiv de proclamare a Evangheliei.

1. Toma: DECLARAȚIA CREDINȚEI. Poreclit ”cel necredincios” Toma spune sincer și cu voce tare ce gândește, iar atunci când Cel Înviat apare prin ușile încuiate cu dovezi și cu semne palpabile, el – cel îndoielnic – exclamă cu inima și cu mintea întreagă că Domnul Isus este ”Domnul meu și Dumnezeul meu!” (Ioan 20:28).  Dincolo de vorbe, declarația lui Toma este o adevărată mărturisire de credință venită dintr-o inimă neprefăcută, transformată de întâlnirea cu Mântuitorul. Viața lui Toma și mărturia scriitorilor creștini sunt argumente suficiente că învierea Domnului Isus a schimbat incertitudinea și pesimismul în siguranță și impact profund în viața și slujirea lui. A plecat înspre răsărit și a misionat în India unde a murit ca și martir. Ce exemplu extraordinar și ce provocare pentru noi! Dacă L-ai declarat pe Fiul lui Dumnezeu ca Domn și Stăpân în viața ta nu înțeleg de ce te-ai oprit și n-ai plecat la semenii tăi să-L proclami? Ști că declarația falsă se pedepsește?   Ai auzit că există păcate de comitere dar și de omitere? Tăcerea poate să te acuze grav într-o zi. Ai omis cu bună știință cel mai important lucru din viața ta: să mărturisești că Cel Înviat este Domnul tău și Dumnezeul tău. Din cauza asta mulți semeni ai tăi ajung în iad și la urmă ajungi și tu. Nu-i glumă! Ridică-te și apucă-te de treabă. Azi încă mai este har. Mâine s-ar putea să fie prea târziu.

2. Petru: DECLARAȚIA DRAGOSTEI. Considerat liderul nedeclarat al grupului de ucenici Petru a suferit enorm în săptămâna patimilor. Declarațiile lui confuze și comportarea duplicitară în fața grăjdarilor și a femeilor de serviciu l-au dus în situația să abandoneze procesul de judecare și condamnare a Mântuitorului și să dea bir cu fugiții așa cum au făcut cei mai mulți. S-a lepădat de trei ori spunând că nu-L cunoaște pe Domnul Isus, iar când cocoșul a cântat și i-a amintit de spusele Lui n-a mai suportat: a ieșit afară și a plâns cu amar. Nu și-a revenit nici când a aflat ca Domnul Isus a înviat și nici când L-a văzut. Dar a venit și momentul când Mântuitorul Îi acordă lui Petru șansa de a fi reabilitat în relația lui cu El și de a primi însărcinări speciale pentru lucrarea lui Dumnezeu ce va urma. De trei ori – simetric cu cele trei răspunsuri că nu-L cunoaște – Petru este întrebat dacă-L iubește pe Domnul Isus, iar el răspunde pozitiv de fiecare dată, culminând cu declarația din Ioan 21:17 când mărturisește: “Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc.” Ce răspuns sincer (de data asta) și ce angajament presupune el. La fiecare răspuns, Domnul Isus Îi aminteşte lui Petru de ”mielușeii, oițele și oile Lui” provocându-L la acțiune. ”Paște” adică ”poartă de grijă”  la fiecare segment din turmă – așa se traduce mesajul Mântuitorului – iar răspunsul adevărat înseamnă angajare necondiționată de a împărți dragostea pe care i-a făgăduit-o Domnului Isus urmașilor Săi ce se vor constitui în turma (Biserica) Lui. De-a lungul istoriei pretenția Celui Înviat a rămas aceiași. Urmașii Lui au nevoie de dragostea celor ce se numesc copii ai Lui. Principiul nu s-a schimbat: relația pe verticală se verifică prin relația pe orizontală. Provocarea cu care ești confruntat chiar acum este: ”Dacă zice cineva: “Eu iubesc pe Dumnezeu”, şi urăşte pe fratele său, este un mincinos; căci cine nu iubeşte pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?” (1Ioan 4:20). Mincinoșii merg în iad, iar tu nici nu-ți dai seama cât ești de afectat. Fă liniște în sufletul tău și verifică relațiile tale cu soția (soțul), copiii, părinții,  frații din adunare, colegii și oamenii din jurul tău. Poate pentru tine am scris această meditație ca să-ți ies în cale și să te pocăiești cu adevărat. Nu-i destul să-I porți numele dacă viața ta nu dovedește că el este adevărat. ”Pune Doamne dragoste-ntre frați!” strigă poetul. Și are dreptate!

3. Pavel: DECLARAȚIA RESPONSABILITĂȚII. O credința adevărată unită cu dragoste sinceră reprezintă o forță de neînvins dar nu trebuie să uităm că slujirea lui Dumnezeu trebuie făcută și cu responsabilitate. Abia atunci devenim ”invincibili!” S-a pocăit Toma și s-a pocăit și Petru. Dar Fiul lui Dumnezeu mai avea nevoie de un ”ambasador extraordinar și plenipotențiar” pe care Să-l trimită în cea mai mare aventură posibilă: aceea de a-L proclama pe El la toate națiunile existente pe pământ în vremea aceea și de a-L reprezenta în fața dregătorilor și a împăraților. Minunea s-a întâmplat când cel mai înverșunat prigonitor al creștinilor cu puteri depline din partea autorităților, Saul din Tars ”tăiat împrejur a opta zi, din neamul lui Israel, din seminţia lui Beniamin, Evreu din Evrei; în ce priveşte Legea, Fariseu; în ce priveşte râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea, pe care o dă Legea, fără prihană.” (Fil.3:5-6) s-a întâlnit cu Isus Cel Viu și a capitulat pentru totdeauna în fața Lui. Iată scurtul dialogul dintre prigonitor și Cel Prigonit: “Cine eşti Tu, Doamne?” a răspuns el. Şi Domnul a zis: “Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti. … Tremurând şi plin de frică, el a zis: “Doamne, ce vrei să fac?” “Scoală-te”, i-a zis Domnul, “intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci.” (F.A.9:5-6). Unul care L-a întâlnit pe Isus Cel Viu nu mai are voința lui, ci acceptă pentru totdeauna voia Stăpânului. ”Doamne” – așa se raportează viitorul apostol al neamurilor la Domnul Isus – adică ”Tu ești Stăpânul, Domnul, Autoritatea supremă” – mă interesează ”ce vrei (TU) să fac?” Nu ce vreau eu, nici marii preoți și sinedriul din Ierusalim, ci ce vrei Tu, este tot ce doresc să știu. De-atunci și până la sfârșitul vieții a făcut numai ce a vrut Domnul. Cu o disciplină militărească și o responsabilitate ieșită din comun a suportat bătăi și temniță, foame și singurătate, bătaie de joc și lipsuri, interogatorii și procese ajungând până la Cezarul din Roma. Peste tot cu un curaj deosebit  L-a proclamat pe Fiul lui Dumnezeu și a chemat oamenii la mântuire. Model de statornicie, curaj şi responsabilitate Apostolul Pavel vrea să ne spună că este imposibil să-L slujești pe Fiul lui Dumnezeu și să fi eficient în Lucrarea Lui fără să-ți faci socotelile și să fi gata să plătești prețul. La ora când scriu aceste gânduri frații noștri au fost martirizați în Libia, iar alții au fost aruncați în mare. Dacă următorul ai fi tu cum vei răspunde la provocare? Nu uita că: ”Hristos cel sfânt te va cunoaște / Nu după numele ce-ți pui, / Ci după ranele-ndurate. / Sub crucea ta și crucea Lui” (Traian Dorz – Ia crucea lui Hristos).  Doamne ajută! Doamne, dă izbândă!

RUGĂCIUNE

”Doamne, deschide-mi buzele, şi gura mea va vesti lauda Ta.” (Ps.51:15)