”După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc, şi le-a zis: “Pace vouă!” Apoi a zis lui Toma: “Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna, şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.” Drept răspuns, Toma I-a zis: “Domnul meu şi Dumnezeul meu!” /Ioan 20:26-28/

Prima duminică după cea a învierii Domnului Isus din morți este numită și ”duminica lui Toma”, numele acesta mărturisind despre întâlnirea specială a Celui Viu cu ucenicul sceptic și îndoielnic ce a lipsit de la întâlnire în ziua învierii. Frământări și trăiri interioare de excepție au marcat viața lui Toma și l-au determinat să se întoarcă la Ierusalim ca să-i găsească pe urmașii Mântuitorului și să se convingă de adevărul despre înviere. Evenimentul întâlnirii cu Cel Viu creionează câteva nevoi care își găsesc împlinirea în viața și slujirea lui și-i marchează tot restul existenței pe pământ. Mă gândesc la faptul că experiența lui Toma a fost și este adesea experiența noastră și că  mărturia lui ne poate ajuta și pe noi să depășim circumstanțele cele mai grele din viață. Fără cuvinte el ne lasă să înțelegem ce nevoi profunde are un urmaș al Domnului și cum se pot rezolva ele.

1. Nevoia de părtășie. Omul a fost creat ființă socială și nu se simte bine izolat.Însă evanghelistul relatează că: ”Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus.” /Ioan 20:24/. În aparență nimic vinovat să lipsești de la întâlnirea cu Domnul şi cu sfinții. Că, doar avem și noi nevoie de relaxare și când să te odihnești dacă nu în weekend  pentru că în rest ești alergat în toate părțile. Pierderea lui Toma a fost imensă: ”Ceilalţi ucenici i-au zis deci: “Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: “Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” /Ioan 20:25/. Seamănă cu declarația unui ateu, iar partea necredincioșilor este ”în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.” /Apoc. 21:8/. Iată de ce autorul epistolei către Evrei /10:25/ atrage atenția în modul cel mai serios când scrie:  ”Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei.” Îmi vine în minte mărturia unui frate despre ce a făcut într-o duminică. În loc să meargă la adunare a ales să petreacă cu soția și copilașul lor la râu. Numai că s-au întors acasă cu singurul lor copil în sicriu pentru că s-a înecat sub privirile lor. Pocăiți moderni, treziți-vă! Nu mai folosiți ziua Domnului pentru plăceri și relaxare. S-ar putea să vă coste scump așa cum s-a întâmplat cu Toma. Raportată la câștigul spiritual din Casa Domnului pierderea este imensă.

2. Nevoia de probe. Este foarte greu să convingi pe cineva cu privire la învierea cuiva din morți. Toma a fost categoric când a spus că dorește dovezi și argumente care să certifice adevărul, altfel ”nu voi crede” strigă el. În DEX cuvântul probă înseamnă: ”Confirmare a unui adevăr, dovedire; dovadă, semn, mărturie în sprijinul cuiva sau a ceva.”  Pretenția lui Toma a fost interceptată de Cel Viu și în orarul Lui apare momentul confruntării cu adevărul. ”După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc, şi le-a zis: “Pace vouă!” Apoi a zis lui Toma: “Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna, şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.” Drept răspuns, Toma I-a zis: “Domnul meu şi Dumnezeul meu!” /Ioan 20:26-28/. Toma a fost sincer în dorința lui după adevăr și ”Dumnezeu nu respinge pe căutătorul sincer” spune un autor anonim. Rezultatul a fost cea mai extraordinară dovadă a învierii: trupul lui Christos! Când ajungi să fi confruntat cu trupul lui Christos (Biserica) nu poți decât că rămâi mut sau să proclami ca și Toma: “Domnul meu şi Dumnezeul meu!” proclamare ce reprezintă cea mai sinceră și mai adevărată mărturisire de credință. Domnul Isus este ”Domnul și Dumnezeul tău,” iar tu ești al Lui pentru totdeauna. El este viu, iar dovada este trupul Lui care funcționează și ale cărui mădulare sunt sănătoase. Tu ce fel de mădular ești?

3. Nevoia de provocare. Întâlnirea cu Domnul Isus înviat din morți reprezintă mai mult decât să te convingi de adevăr. Este o provocare pentru slujire. Potrivit însărcinării date de Domnul Isus la înălțare ucenicii au plecat și au propovăduit pretutindeni. Informațiile istorice relatează că Toma a ales să meargă spre est și a ajuns în India unde a murit moarte de martir. Când L-ai întâlnit pe Cel Viu nu mai poți să stai nepăsător; trebuie să faci ceva ca să afle și alții că El e viu. Apostolul Pavel explică și argumentează în modul cel mai clar slujirea lui când scrie:   ”Iată la ce lucrez eu, şi mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine.” /Col. 1:29/. Cum stau lucrurile în dreptul tău? La judecată vom auzi ”vino” sau ”pleacă” în funcție de ceea ce am lucrat pentru El. El este în cer, iar noi suntem mâinile și picioarele Lui; gura,  ochii și urechile Lui aici pe pământ. Noi strigăm că ”Christos a înviat!” Adevăr sigur și de necontestat.  Dar trăiești oare ca și urmaș al Lui în așa fel ca și alții să-L cunoască pe El? Aceasta este cea mai urgentă nevoie în lucrarea lui Dumnezeu. Mingea este în terenul tău. Primește provocarea! Dumnezeu să te binecuvinteze ca să începi slujirea chiar acum.

RUGĂCIUNE

Slavă Ție Tată pentru că numai Tu faci minuni cu adevărat. Ne chemi la părtășie și la mărturie și te rugăm să ne ajuți să acceptăm provocarea de a merge la cei din jur ca și ei să te cunoască cu adevărat. Dă-ne curaj și putere de mărturie și vino cât mai curând. Amin!