Daniel s-a hotărât să nu se spurce…” (Daniel 1:8) / ”Să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi, şi nici nu ne vom închina chipului de aur, pe care l-ai înălţat!” (Daniel 3:18)

Dicționarul Explicativ al limbii române dă următoarea definiție cuvântului “erou”. Eroul este: 1) ”Persoana care se distinge prin bărbăție, vitejie și curaj pe câmpul de luptă.” 2) ”Persoană care se remarcă într-un domeniu de activitate prin muncă și calități morale înalte.” Ca să fii erou trebuie să faci ceva ieșit din comun; să uimești lumea; să te distingi prin ceea ce nu fac alții; să faci diferență în locul în care ești; să mergi împotriva curentului și să fii altfel decât ceilalți. În Epistola către Evrei la capitolul 11 intrăm în galeria eroilor credinței, capitol care nu s-a încheiat încă. El se scrie și astăzi prin ceea ce fac urmașii Domnului Isus, știut și neștiut de oameni dar înregistrat în totalitate și fără greșeală de Dumnezeu în cartea aducerilor aminte. Dar, la fel cum ”excepția întărește regula” tot așa există și oameni care au devenit eroi prin ceea ce nu au făcut. Poți să ajungi erou prin fapte și acte ieșite din comun dar poți să fii erou și prin faptul că ai decis să nu faci un lucru atunci când toți ceilalți îl fac. Mă rog ca Duhul Sfânt să folosească aceste rânduri în așa fel ca să ajungi un erou al Celui Prea Înalt, trăind diferit decât cei din jurul tău și mărturisind că ești ”proprietatea Lui.” Vom ”călători” retroactiv în timp și vom urmări niște tineri extraordinari care strălucesc pe paginile Scripturii ca și niște eroi fără voia lor. Ce au făcut ei? Sau, mai exact, ce nu au făcut și au devenit eroi?

1. Nu s-au spurcat. Ajunși în Babilon ca și prizonieri de război mai mulți tineri evrei au fost selectați la cererea împăratului pentru a fi educați în limba și cultura imperiului, urmând să fie folosiți în slujirea de la curte: ”nişte tineri fără vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere, în stare să slujească în casa împăratului, şi pe care să-i înveţe scrierea şi limba Haldeilor.” (Daniel 1:4). Porunca cerea să li se schimbe și regimul alimentar și să fie serviți la ”restaurantul” imperial cu același meniu ca și ceilalți slujbași împărătești. Wow! Ce onoare! Să servești masa la un restaurant de 5 stele! Numai că ceva nu era în regulă cu acest meniu: darurile de mâncare erau mai întâi jertfite idolilor și numai după aceea se puteau servi la masă. “Daniel (vorbind și în numele celorlalți) s-a hotărât să nu se spurce…” (Daniel 1:8). Dumnezeul acestor tineri nu era compatibil cu nici un zeu din această lume, iar ei nu puteau face compromis deoarece în inima lor a fost pusă Legea lui Dumnezeu. Ce mărturie puternică pentru noi. Așa de ușor “ne spurcăm” cu bucatele de la masa împăratului. Cât de ușor” ne potrivim chipului veacului acestuia” și acceptăm să cochetăm cu lumea. Stop! Nu te întina punând mâna pe droguri și nu bea” paharul dracilor!” Oprește-te de la a pofti nevasta altuia și de la pornografie! Fii cinstit în afacerile tale și în relațiile tale. Înțelege faptul că Dumnezeu este Omniștient, Omniprezent și Omnipotent și că El te surprinde 100%. N-ai cum să te ascunzi! Trăiește ca și sare și lumină și oprește astfel procesul de ”lumificare” a bisericii.

2. Nu s-au închinat. Lumea spirituală din Babilon era dominată de politeism, magie și ocultism. Împăratul se afla sub totala dominație a ghicitorilor în stele, magicienilor și vrăjitorilor sfetnici. Fiecare zeu major își avea un templu măreț în câte un oraș. Ceremoniile lor religioase implicau procesiuni fastuoase. O astfel de ceremonie a avut loc în Valea Dura unde toți invitații erau obligați prin poruncă imperială să se închine cu fața la pământ înaintea unei statui colosale dăltuită în aur, statuie lângă care stătea împăratul. În timp ce muzicile cântau toți s-au aplecat cu excepția a trei tineri evrei care au decis să nu se închine chipului de aur. Atitudinea împăratului în fața acestui refuz public de a se închina a fost fără egal: ”a poruncit să încălzească de şapte ori mai mult cuptorul, de cum se cădea să-l încălzească.” (Daniel 3:19). Dar și fermitatea tinerilor a fost de nezdruncinat: “să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi, şi nici nu ne vom închina chipului de aur, pe care l-ai înălţat!” (Daniel 3:18). ”Cei șapte ani de-acasă” au funcționat perfect. Ei n-au uitat ce au învățat în pruncie: “Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti.” (Exod 20:3-5). Acum, când erau departe de țară și de părinți a venit vremea testului, test pe care l-au trecut cu succes. Promisiunea lui Dumnezeu rămâne valabilă pentru copiii Lui din fiecare generație: “Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu.”Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde.” (Isaia 43:1-2). Ceea ce vrea lumea de la noi este să-i dăruim timpul, libertatea, sănătatea, banii, slujirea și sufletul, adică să ne închinăm” dumnezeului veacului acestuia.” Cum treci aceste examene pe care trebuie să le dai zilnic? Ești absolvent sau repetent? Ești învingător sau învins? Ești deasupra sau dedesubt? Gândește-te!

3. Nu s-au speriat. “Oamenii aceştia au fost legaţi cu izmenele, cămăşile, mantalele şi celelalte haine ale lor, şi aruncaţi în mijlocul cuptorului aprins.” (Daniel 3:21). Nici urmă de milă în inima acestui împărat păgân. Dar, la fel, nici urmă de teamă în inima celor trei tineri care reprezentau onoarea lui Dumnezeu.“În dragoste nu este frică” spune Cuvântul. Minunea s-a produs pe loc. “Atunci împăratul Nebucadneţar s-a înspăimântat, şi s-a sculat repede. A luat cuvântul, şi a zis sfetnicilor săi: “N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi?” Ei au răspuns împăratului: “Negreşit, împărate!” El a luat iarăşi cuvântul şi a zis: “Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului, şi nevătămaţi; şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!” (Daniel 3:24-25). Cât de măreț este Dumnezeul care onorează credința și curajul celor care sunt gata de “aventură” cu El. Care este finalul întâlnirii din Valea Dura? Un împărat păgân pretinde închinare și aruncă în foc trei tineri loiali Adevăratului Dumnezeu. Acum, El dă ultimul decret care sună așa: “Iată acum porunca pe care o dau: orice om din orice popor, neam sau limbă ar fi, care va vorbi rău de Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, va fi făcut bucăţi şi casa lui va fi prefăcută într-un morman de murdării, pentru că… nu este nici un alt dumnezeu, care să poată izbăvi ca El.” (Daniel 3:29). Aleluiaaaa! Trăiască Domnul în veci! Ce se poate spune în dreptul tău? Care va fi mărturia finală a Stăpânului despre tine?

RUGĂCIUNE

Dragă Tată din Cer. Ce glorios și ce măreț Dumnezeu ești! Singurul care faci minuni. Specialist în” imposibil.” Ne prăbușim înaintea Ta și te adorăm, te cinstim, te lăudăm și ne închinăm, mărturisind ca și Toma că ești” Domnul nostru și Dumnezeul nostru.” Dă-ne putere, te rugăm să te reprezentăm cu cinste în lumea idolatră în care trăim și să nu te trădăm pentru” un blid de linte.” Izbăvirea va veni curând de aceea dă-ne înțelepciune să stăm lângă Tine până la capăt ca să fim împreună și în veșnicie. În Numele Domnului Isus îți și mulțumim. Amin!