Fiecare dă ce are

”Atunci Petru i-a zis: “Argint şi aur, n-am; dar ce am, îţi dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!” /F.A. 3:6/ 

da ce areRelatarea biblică din Fapte 3 reprezintă o secvență din viața de slujire a primilor creștini. Aflați sub ungerea proaspătă a Duhului Sfânt ei erau o priveliște pentru cer și pentru pământ. Imaginea crezului și practicii sfinților din primul veac este uimitoare:”Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni. Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. Toţi cei ce credeau, erau împreună la un loc, şi aveau toate de obşte … erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi … Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.” /F.A. 2:42-47/. Ceva de dorit în zilele ce le trăim. O viață cu impact. Mărturie cu autoritate. Relație mai mult decât religie. Trăire mai mult decât reclamă. Credință mai mult decât doctrină. ”Înăuntru” primeau putere din Duhul Sfânt; ”își umpleau bateriile,” iar ”afară” arătau ce se întâmplă în adunare, lucru care atrăgea mulțimea la ascultarea Cuvântului și la mântuire. Ne numim creștini evanghelici neoprotestanți pentru că nu suntem de acord cu ceea ce oamenii au adăugat la crezul și la practica Bisericii primare. Dar oare viața noastră este în acord cu identitatea noastră? Cum arătau ”pocăiții de la Rusalii” și ce ofereau ei oamenilor nemântuiți?

1. Pasionați de Casa lui Dumnezeu. Petru şi Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul al nouălea.” /F.A. 3:1/. Wow! La rugăciune la orele 3 după masă! Asta-i prea de tot. Seamănă a fanatism. Deloc. Ăsta era ”normalul” în viața celor credincioși. ”Erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi.” /c2:46/. Hellooooooo! Aude cineva? Unde am ajuns? Îmi amintesc de situațiile prin care am trecut ca și păstor nerecunoscut de autorități în România. Când treceam prin probleme chemăm pocăiții la post și rugăciune și sanctuarul era plin. O seară, două, trei … Lacrimi și strigăt după izbăvire, iar harul era pe măsură. Facem același lucru în adunarea de la New Life și ne bucurăm să vedem că pocăiții răspund. David spune în Psalmul 23:6:”voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.” Dar trăim zilele când ”dragostea celor mai mulţi se va răci.” /Matei 24:12/ și va fi tot mai greu să stai lângă Domnul. Se pare că bisericile se golesc, iar moscheele sunt arhipline.  Cum stă treaba în dreptul tău?

2. Pătrunși de puterea lui Dumnezeu. În drumul spre locul de rugăciune Petru și Ioan au fost confruntați cu o nevoie urgentă: un olog din naștere cerea milostenie. A primit mult mai mult decât se aștepta: eliberare și vindecare. Și asta pentru că slujitorii lui Dumnezeu erau plini de puterea Duhului Sfânt. Fiți atenți la dialogul cu cel paralizat: ”Petru, ca şi Ioan, s-a uitat ţintă la el, şi a zis: “Uită-te la noi!” După care i-a zis: “Argint şi aur, n-am; dar ce am, îţi dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!”/F.A. 3:4,6/. Răspunsul Cerului a fost prompt: dintr-o săritură a fost în picioare, şi a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sărind, şi lăudând pe Dumnezeu.” /F.A. 3:8/. Cei aflați în nevoie de mântuire privesc la noi dar, oare ce văd? Pot să-L vadă și să-L experimenteze pe Domnul? El ”este același: ieri și azi și-n veci” spune Cuvântul. Apostolul Pavel a trăit plinătatea Duhului și a avut curajul să afirme:”Călcați pe urmele mele …” /1Cor. 11:1/, iar efesenilor le arată care este starea normală a unui pocăit când spune: ”Fiţi plini de Duh!” /Ef. 5:18/. Fii un creștin ”normal” și va fi de-ajuns!

3. Pregătiți pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Vindecarea ologului este începutul unei cruciade de evanghelizare: ”tot norodul, mirat, a alergat la ei.”/F.A.3:11/. Urmează vestirea Cuvântului lui Dumnezeu în cuvinte simple dar marcate de puterea Duhului Sfânt. Apostolii ajung la închisoare, apoi la interogatoriu în fața reprezentanților religioși ai vremii. Vocabularul lor este același în fiecare confruntare: ”Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus.” /F.A. 433/. Nu prea aveau ”cuvinte” dar aveau din belșug ”Cuvântul.” Atât de mult era folosit încât Apostolul Pavel scrie lui Timotei să-l folosească ”la timp și ne la timp” și să facă ”slujba unui evanghelist.” /2Tim. 4:2,5/. Nevoia de Cuvânt nu s-a schimbat. Dar cine va trăi în așa fel încât Cuvântul să fie ”norma” de viață care să aducă mântuire pentru cei pierduți în păcat? Este vremea să înțelegem urgența momentului și să ne întoarcem  la Cuvânt. Să-l citim, să-l trăim și să-l vestim altora. Aceasta este și esența marii însărcinări dată de Domnul Isus: “Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.” /Marcu 16:15/. Fraților, a venit timpul nostru! Sus la lucru pentru salvarea celor pierduți.

Morala acestei meditații este ”Fiecare dă ce are.” Petru și Ioan au zis ologului: ”Ce am îți dau”  și i-au adus eliberarea în Numele Domnului Isus. Ce vei oferi tu celor ce nu-L cunosc pe El? Nimic mai mult decât ce ai. M-aș bucura să-L ai pe El.

RUGĂCIUNE

Îți mulțumim Tată pentru cea mai mare bogăție care ne-ai lăsat-o și pentru că ne-ai încredințat misiunea de a o împărtăși celor din jur. Mulțumim pentru Cuvântul Tău care este Adevărul. Ajută-ne să trăim în el și să-l facem cunoscut celor pierduți. Îi vrem pe toți în Cer împreună cu noi și cu Tine. Amin.


Leave a Reply

^