“Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-le, porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei! –  “Cine este acest Împărat al slavei?”- Domnul oștirilor: El este Împăratul slavei!” /Ps. 24:9-10/.  “Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului!” /Luca 19:38/

În lumea creștină apuseană duminică este sărbătoarea Floriilor. Este ziua în care ne amintim de intrarea Domnului Isus în Ierusalim. Ce sărbătoare și ce eveniment extraordinar. Regele regilor călare pe un măgăruș a intrat în cetatea eternă cu un mesaj unic pentru poporul ales, mesaj respins pe față în săptămâna mare. Osanalele din ziua Floriilor s-au transformat în urletele din vinerea mare. Ura a luat locul bucuriei, iar binecuvântarea a fost înlocuită cu blestemul. Evreii așteptau un Mesia politic, un eliberator de sub ocupația romană. Domnul Isus a venit însă să-i elibereze de sub jugul lui Satan. De-aici conflictul și tragedia de veacuri a unui popor care L-a respins pe Împăratul lui. Scriu aceste rânduri cu gândul că s-ar putea ca următoarea sărbătoare a Floriilor să fie în veșnicie. Copiii lui Dumnezeu așteaptă ”intrarea triumfală” a Mântuitorului în Ierusalimul ceresc și se străduiesc să trăiască în așa fel ca să nu piardă evenimentul cosmic al întâlnirii din glorie. Dar sunt mulți care se numesc creștini, insă nu realizează valoarea acestui eveniment provocator rămas pe paginile Scripturii ca o mărturie. Gândind la revenirea Domnului Isus  vă invit să meditați împreună cu mine la valorile pe care Împăratul le aduce cu el în ziua intrării în Ierusalim.

1. Vine cu durere. ”Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea.” /Luca 19:41/. Dumnezeul întrupat are lacrimi în ochi. Plânge, deoarece dincolo de osanale și aplauze, dincolo de paradă și sărbătoare El vede dezastru și ruine. Este scris că Mântuitorul a plâns de două ori  și de fiecare dată a făcut-o pentru că oamenii erau împietriți și i-au respins mesajul. Câtă durere într-o inimă de tată! Este aceiași durere ca în Osea 11:7-8 când strigă: ”Poporul Meu este pornit să se depărteze de Mine; şi dacă sunt chemaţi înapoi la Cel Preaînalt, nici unul din ei nu caută să se ridice. “Cum să te dau Efraime? Cum să te predau Israele? Cum să-ţi fac ca Admei? Cum să te fac ca Ţeboimul? Mi se zbate inima în Mine, şi tot înăuntrul Mi se mişcă de milă!” Privind în vitrina creștinismului contemporan, oare ce face Domnul Isus: se bucură sau plânge? Dar la ceea ce vede în viața ta și în familia ta cum se manifestă Împăratul?

2. Vine cu mesaj profetic. Lacrimile n-au fost suficiente ca să exprime ceea ce simțea Domnul Isus pentru cetate și pentru națiune. A fost nevoie de un cuvânt profetic clar și direct pe care istoria l-a confirmat că s-a împlinit în anul 70 A.D. când armatele romane au arat cu plugul cetatea eternă: “Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura, şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.” /Luca 19:42-44/. Nu te juca cu Dumnezeu. El are un an de îndurare dar are și o zi de răzbunare. Ia aminte la ceea ce te întreabă:”Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?” /Rom. 2:4/. Ai o singură șansă să eviți mânia Lui: pocăința. Asta înseamnă să te întorci cu fața spre Dumnezeu și să-L accepți în inima ta ca Mântuitor și Domn. Mâine s-ar putea să fie târziu. Astăzi este ziua când ești provocat să-ți faci socotelile și să acționezi.

3. Vine cu autoritate. Domnul Isus este ”blând şi smerit cu inima” /Matei 11:29/ față de cei care vin la El în mod sincer dar ia atitudine fața de cei aroganți și sfidători: ”În urmă a intrat în Templu, şi a început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în el. Şi le-a zis: “Este scris: “Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.” /Luca 19:45-46/. Are răbdare și îngăduinţă pentru îndreptare dar folosește și autoritatea Lui de Dumnezeu ca să pună lucrurile la punct atunci când totul degenerează. Așa s-a întâmplat la templul din Ierusalim. Cum ar proceda El în dreptul tău și al familiei tale? Dar privind la adunarea din care faci parte? Câteodată ”ne pune la colț” tocmai pentru că ne iubește și ne vrea binele. Poporul evreu n-a înțeles prea mult din tot ce s-a întâmplat la Florii și de mai bine de 2000 de ani plătește prețul neascultării lui. Oare tu vei înțelege? Mă rog ca Dumnezeu să lucreze  ”pocăința pocăiților” și  mântuirea celor nemântuiți din generația noastră.

RUGĂCIUNE

Mulțumim pentru lacrimi și pentru cuvânt și pentru autoritatea Ta de Dumnezeu și pentru faptul că folosești totul pentru salvarea și mântuirea noastră. Fă-ne atenți la viața noastră, te rugăm și ajută-ne să înțelegem și să acceptăm corectarea Ta plină de dragoste. Te rugăm din nou să îți amintești de cei dragi ai noștri și să-I mântuiești cât mai degrabă cu putință. Amin.