” Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea. A venit o femeie din Samaria să scoată apă. “Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus.” (Ioan 4:6-7)

Astăzi suntem provocați să călătorim prin Samaria și să facem un popas la fântâna lui Iacov. Într-o zi toridă acesta este locul cel mai potrivit pentru odihnă și înviorare înainte de a porni mai departe. Ocazie tare favorabilă ca Dumnezeu să te surprindă cu prezența Lui. Femeia care venise în miez de zi să scoată apă era tare împovărată și nu dorea să fie văzută de alții.  Purta probleme grele în sufletul ei dar tocmai în asemenea moment se întâmplă neprevăzutul: drumul vieții ei se intersectează cu cel al Domnului Isus și totul se schimbă în bine pentru tot restul vieții. Atât pentru ea cât și pentru comunitatea din care făcea parte. Întâlnirea de la fântână poate fi și momentul de cotitură din viața ta. Trudit și împovărat, apăsat și chinuit, singur și fără speranță Domnul Isus așteaptă să vii la întâlnire. Poetul spune și  de ce: ” …  purtat-a pe umerii Săi povara lumii / El poate lua chiar acum povara ta.” Simplu: vii cu povara și pleci liber. În ce constă intervenția Fiului lui Dumnezeu la această întâlnire?

1. Rezolvă problema prejudecăților. Femeia era mirată de vizita unui iudeu în Samaria deoarece: ”Iudeii, în adevăr, n-au legături cu Samaritenii.” (Ioan 4:9). Prejudecata iudeilor era că samaritenii sunt niște corcituri spurcate cu care nu trebuie să ai de-a face. Ca să meargă din Galilea în Iudeea, evreii evitau Samaria și ocoleau prin Perea. Domnul Isus îndepărtează bariera rasială și pășește cu demnitatea unui Fiu de Dumnezeu a cărui dragoste este mult mai mare decât prejudecata oamenilor. Bariera etnică este asociată cu bariera sexuală. Această ideie preconcepută venea din partea ucenicilor: ”Atunci au venit ucenicii Lui, şi se mirau că vorbea cu o femeie.” (Ioan 4:27). Să fii bărbat singur și să vorbești cu  o femeie nu prea era recomandat în societatea evreiască. Darămite femeia să fie și samariteancă? Devii pasibil de excludere din anturajul iudaic. Mântuitorul a coborât din glorie și a mers împotriva curentului. A ales întotdeauna să împlinească voia Tatălui și nu voia oamenilor. Numai așa a anulat barierele și a adus eliberare de povara prejudecăților. După mai bine de două mii de ani situația nu s-a schimbat prea mult. Același diagnostic presupune același tratament. Vino la fântâna unde s-a oprit Isus. Așteaptă să dialogheze cu tine și să-ți ia povara chiar acum.

2. Rezolvă problema sufletului. Dialogul dintre Domnul Isus și femeia samariteancă este marcat de descoperiri fantastice. După ce înțelege nevoia ei capitală – apa vieții –  /“Doamne”, I-a zis femeia, “dă-mi această apă” (Ioan 4:15)/  ea – femeia – descoperă cine este El, iar El demonstrează că  știe totul despre ea. Fiind ”descoperită” ea nu poate să-și scundă adevărata identitate, iar când Domnul Isus este legitimat ca fiind proroc /“văd că eşti proroc.” (Ioan 4:19)/ întrebările ei continuă să primească răspuns pe măsură. Domnul Isus face lumină asupra unei realități care stârnește controverse și astăzi: adevărata închinare. Iată cum definește Mântuitorul acest lucru: ”Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”(Ioan 4:24). Concluzia finală a dialogului îndreaptă reflectorul spre Fiul lui Dumnezeu, arătând adevărata Lui identitate: “Ştiu”, i-a zis femeia, “că are să vină Mesia, (căruia I se zise Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.” Isus i-a zis: “Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.”(Ioan 4:25-26). În acest moment totul se schimbă. Femeia care venise în ascuns să ia apă renunță deoarece a găsit ceva mult mai valoros. Sufletul ei însetat după dragoste și după adevăr s-a umplut cu adevărul vieții veșnice. Iar când se întâmplă așa ceva nu mai dorești nimic în plus. Oprește-te! Nu te mai ascunde! Mântuitorul lumii te cunoaște. Așteaptă cu răbdare timpul potrivit ca să-ți vorbească. De aceea nu aștepta un necaz sau vreo tragedie ca să se întâmple, ci vino astăzi cu toate poverile și întrebările din sufletul tău. El este singurul ”specialist în imposibil.””Nu este munte prea-nalt Ca să nu-l mişte, / Nu e problemă prea grea  Să n-o rezolve, / Nu e furtună prea grea Să n-o liniştească, / Nu e durere prea grea Să n-o aline” spune cântarea. Încearcă și vei pleca ușurat. Nu numai atât dar  vei fi fericit tot restul vieții și veșnicia întreagă

3. Rezolvă problema evanghelizării. Ce se întâmplă te uimește:  ”Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate, şi a zis oamenilor:”Veniţi de vedeţi un om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?” Ei au ieşit din cetate, şi veneau spre El.” (Ioan 4:28-30). A început evanghelizarea la Sihar. Prin mărturia sinceră a unei femei prostituate. N-a mărturisit altceva decât despre experiența ei de la fântână. S-a întâlnit cu Mesia și era atât de atinsă de prezența Lui încât n-a avut liniște până nu le-a mărturisit și semenilor. Iar ei au răspuns pe măsură: au renunțat la toate și au venit să verifice știrea tocmai auzită. Apoi L-au invitat să rămână la ei. Declarația finală a celor din Sihar este o mărturisire de credință sinceră: “ştim că acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.” (Ioan 4:42). Ce clar este totul. După ce te-ai întâlnit cu Domnul Isus primul lucru care se întâmplă este că dorești să spui și altora despre El. Aceasta este regula adevărată. Evanghelizarea începe din locul în care ești tu. Dacă ești născut din nou nu poți să taci. Trebuie să știe și alții. Dacă taci, ai o problemă. Înseamnă că ai doar o religie nu și o relație. Vor vorbi pietrele, cauciucurile de la mașină și băncile din adunare în locul tău. Așa că, gândește-te foarte serios și începe. Sunt milioane de oameni care vor merge în iad. Parte din aceștia sunt în jurul tău. În lucrarea de evanghelizare sunt poziții deschise fără număr. Dumnezeu are nevoie de voluntari. Așteaptă răspunsul tău chiar acum.Vino!

RUGĂCIUNE

 “Doamne,  dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete.” (Ioan 4:15)