Invitație la drumeție

”Dar un Samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el, şi când l-a văzut, i s-a făcut milă de el.” (Luca 10:33)

Viața noastră este o călătorie din efemeritate spre eternitate. Scriptura ne descoperă că suntem: nişte străini şi călători” (1Petru 2:11) și că este foarte important să găsim drumul adevărat care ne ajută să ajungem la destinația finală pregătită de Creatorul. Domnul Isus a făcut lucrurile clare și a proclamat acest adevăr când a spus: Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6). Oamenii au căile lor, Dumnezeu are Calea Sa. Iată de ce vă provocăm să faceți liniște în suflet și să priviți la câteva căi pe care aleargă oamenii în căutarea unui drum care să ducă în glorie. În această meditație plecăm în drumeție pe câteva trasee ce ni le oferă  Scriptura în Pilda Samariteanului milostiv. 

1. Pe drumul care coboară. Cartea Sfântă relatează că: “Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon.” (Luca 10:30/a). Ierihonul și Damascul sunt cele mai vechi orașe din lume locuite în permanență. Dar ca să ajungi la Ierihon trebuie să cobori în cel mai de jos loc de pe pământ la aproape 400 de metri sub nivelul mării. Este drumul pe care călătorim fiecare dintre noi. Exact cum remarcă și poetul în versurile sale: ”Anii noştri, ani puţini, / Cum se duc de iute! / Şi pe loc de-ai vrea să-i ţini – / Tot îţi vor scăpa din mâini, / Că-s făcuţi din săptămâni, / Zile şi minute.  / Anii noştri de necaz, / Cum îşi sapă cale! / Lăsând cute pe obraz, / Jug ce-apasă pe grumaz, / Ce-a fost ieri, nu mai eşti azi! / Mergi cu ei la vale… ” (P.Dugulescu – Anii noștri). Caută o poză de acum 20 de ani și privește la ea uitându-te în oglindă. Vei vedea diferența. Dar ”legea entropiei” acționează în toate domeniile vieții. Din punct de vedere economic lumea se prăvălește spre dezastru. La fel și sub aspect social. Dar, ce-i mai trist este că și din punct de vedre spiritual lucrurile nu arată prea diferit. Suntem în vremea când până și urmașii Domnului Isus sunt caracterizați ca: ”având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea.” (2Tim.3:5). Deasemenea trăim momente în care: ”din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.” (Matei 24:12). Ce trist. Să ai la îndemână toate resursele Cerului și să trăiești o viață săracă și lipsită de sens. Dacă te afli pe drumul acesta ești în mare pericol. Da! Nu poți opri îmbătrânirea trupului dar poți să faci ca sufletul tău să întinerească în Domnul. 

2. Pe drumul oamenilor frustrați. Este o altă potecă pe care călătoresc mulți. Întâlnim pe drumul acesta tâlharii care jefuiesc  la drumul mare fără milă: ”… A căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat, şi l-au lăsat aproape mort.” (Luca 10:30/b). Oameni neîmpliniți! Tot pe drumul acesta facem cunoștință cu Bartimeu: ”un cerşetor orb, şedea jos lângă drum, şi cerea de milă.” (Marcu 10:46). Ce tragedie! Timeu însemană: ”Cel stimat, apreciat, onorat” (Dicționar biblic) iar fiul său – Bartimeu – este un cerșetor de lângă drum. Imaginea este întregită de Zacheu: un om bogat … mai marele vameşilor” (Luca 19:2). De profesie ”inspector ANAF” era aservit romanilor și urât de evrei. Ba –  mai mult – avea bani și chiar și religie (era fiul lui Avraam) dar toate aceste l-au făcut tare nefericit. Are curajul să se urce într-un pom cu coroană deasă pentru a nu fi văzut deoarece fiind mic de statură nu putea să-l zărească pe Domnul Isus decât în felul acesta. N-a știu că Cel ce trecea prin Ierihon era chiar Dumnezeu în persoana Fiului Său și că-l zărește chiar și în pomul în care era ascuns. O, voi cei trudiți și împovărați! Opriți-vă! Orice neîmplinire și orice frustrare se termină la întâlnirea cu Domnul Isus. Bartimeu își capătă vedrea, Zacheu se pocăiește iar tâlharii au șansa să devină copii ai lui Dumnezeu prin jertfa de la Golgota (vezi tâlharul mântuit). Este valabil și pentru tine care te zbați să fi fericit și împlinit dar  nu reușești fiindcă o faci pe cont propriu fără Mântuitorul. Ia aminte la mesajul poetului care te îndeamnă să meditezi profund la viața ta și să faci ce trebuie cu ea: ”În grabă trece viața ta / Și ziua ta s-a dus. / Deci vino azi în plină zi / La crucea lui Isus La crucea lui Isus.” (C.Ev.#779).Dar astăzi deoarece mâine s-ar putea să fie prea târziu. 

3. Pe drumul unei religii fără impact. Este una din rutele cele mai frecventate din toate vremurile. Cuvântul relatează că: ”Din întâmplare, se cobora pe acelaşi drum un preot; şi, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături. Un Levit trecea şi el prin locul acela; şi când l-a văzut, a trecut înainte pe alături.” (Luca 10:31-32). Amândoi – preotul și levitul – aveau menirea și slujirea de a sta lângă oameni și de le fi de folos în salvarea sufletului lor. Dar amândoi au trecut pe lângă cel căzut între tâlhari fără să-l ajute cu ceva. Și asta pentru că religia nu rezolvă problema. Ea înseamnă să faci tu ceva ca să fi mântuit. Este ca și cum te-ai trage de șireturi ca să ieși din mlaștină. Ori asta nu se poate. Omul lui Dumnezeu este tranșant când întreabă direct: ”Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?” Iar apoi vine și face lumină explicând că: ”Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume.” (Iacov 1:20, 27). Ce clar și porvocator! Fac fapte bune pentru că am fost mântuit și nu ca să fiu mântuit. Cum stau lucrurile în dreptul tău? Ai doar o religie sau ai o relație adevărată cu Fiul lui Dumnezeu? Porți doar un nume sau se vede în tine viață din Dumnezeu. Ai doar o Biblie sau ai și credință? Care este impactul slujirii tale printre ”cei căzuți între tâlhari” din jurul tău? Te cunosc orfanii și văduvele? Dar săracii, bolnavii și necăjiții acestei lumi? Dumnezeu I-a lăsat lângă tine ca să te ocupi de ei și să faci o slujbă cu Evanghelia în așa fel ca ei să fie mântuiți. Oprește-te și ia aminte la aceste întrebări! 

4. Pe drumul samariteanului care urcă. Ajungem să facem cunoștință cu: un Samaritean, care era în călătorie” (Luca 10:33), asta însemnând că el urca. De la Ierihon în jos drumul se înfundă la Marea Moartă. Singura explicație este că samaritenul urca spre Cetatea Păcii. Ceea ce a făcut el îți taie respirația: ”a venit în locul unde era el, şi când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile, şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han, şi a îngrijit de el. A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului, şi i-a zis: “Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui, îţi voi da înapoi la întoarcere.“ (Luca 10:33-35). Nu și-a pus în nici un fel problema că n-ar putea să-l ajute și nici că nu ajunge la timp unde avea treabă. N-a făcut ce-au făcut oamenii religiei, ci – dezinteresat – a jertfit și a cheltuit ca să salveze un om de la moarte. Exact cum a făcut și Dumnezeu care: a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16). Fantastic! Ce dragoste jertfitoare și ce exemplu de slujire! Numai cei care ”urcă” pot face așa ceva. Ca și exemplul din mesajul poetului care scrie: ”Pe-o oaie ce căzuse jos / A ridicat-o El duios. / Și-a dus-o-n brațe iubitor / blândul Păstor, blândul Păstor. / Pe alta care la pământ / Zăcea cu piciorușul frânt. / El o legă mângăietor / blândul Păstor, / blândul Păstor.” (Traian Dorz – Blândul păstor). Ridică-te și pornește să urci din spațiu și timp spre veșnicie. Dar nu oricum, ci slujindu-L pe Stăpânul cu dedicare și consacrare la nivel de excelență. Domnul Isus a lăsat ”mielușeii, oițele și oile” în grija urmașilor Săi. Este și motivul pentru care te-ai născut și trăiești în acest segment de timp al istoriei: ca să-L arăți pe El celor din jurul tău. Așa că: ”În via lui Isus intră să lucrezi / Pe slabi să-I întărești pe toți să-i servești. / Ceas cu ceas din viața ta, / Folosește-le în lucru pentru Isus.” (C.Ev.#552). Iar la sfârșit să ajungi pe podiumul de premiere al veșniciei ca să primești răsplata meritată.

RUGĂCIUNE

”Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!” (Ps.139:24)

^