Mă așteaptă cununa

”M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa…” /2Tim. 4:7-8/

cununaSunt pasionat de întrecerile sportive. Îmi place să urmăresc jocurile olimpice. Dar, mai ales sunt captivat de momentul premierii. Se anunță câștigătorii și se pregătesc medaliile. Apoi se intonează imnul țării câștigătorului medaliei de aur. Un stadion întreg este în picioare în timp ce se înalță steagurile țărilor sportivilor medaliați. Întotdeauna lăcrimez la asemenea moment. Știi de ce? Pentru că în timp ce privesc la festivitatea de premiere gândul meu mă poartă la ”Stadionul Olimpic” al Cerului. ”Norul de martori” privește la învingătorii care trec linia de sosire, iar Domnul Însuși așteaptă să le facă primirea și să le înmâneze medaliile. Apoi, ”Imnul de stat” al Cerului și aplauze însoțite de bucurie fără sfârșit. Asta urmează! Apostolul Pavel ne introduce în atmosfera de premiere din Cer. O face din închisoarea Romei cu puțin timp înainte de a veni călăul să-l invite la butucul pe care-și va pleca capul. Nici o remușcare! Nici un regret! Nu era nici întemnițatul evreilor, nici al romanilor. Era al lui Isus Christos. Știa finalul deja. Aștepta – nu moartea – ci premierea. Medalia (cununa) era pregătită, iar el se bucura să ajungă pe podium în prezența Lui! Care sunt argumentele ce generează atâta siguranță și pace înaintea plecării de pe acest pământ? Pe ce se bazează Pavel când scrie acest mesaj? Cum să sfârșești viața biruitor și să ajungi pe podium? Vom putea înțelege urmărind ”campionul” în secvențele care urmează:

1. Luptând lupta cea bună. Viața creștină este o bătălie. Pocăitul este prin definiție un luptător. Când prezintă slujirea lui, Apostolul Pavel spune: ”Iată la ce lucrez eu, şi mă lupt”/Col.1:29/, iar la 1Cor. 9:26 strigă să-l audă toți:Mă lupt!” Pe Timotei îl învață să facă același lucru: Luptă-te lupta cea bună a credinţei” (1Tim.6:12), iar la Efes.6:12 ne mobilizează pe toți la luptă: ”Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.” La sfârșit avea să spună – privind în urmă – M-am luptat lupta cea bună(2Tim.4:7). Adică, am terminat bătălia și am învins. Cununa de lauri era ”medalia” pe care o primeau învingătorii în antichitate, iar el era sigur că va primi cununa. Dar nu una de lauri, ci cununa neprihănirii care nu se poate vesteji. Poetul creștin ne provocă la bătălie când scrie: ”Tu urmaș al lui Christos, /Ca să lupți te cheamă; /Drumul e croit de mult, /Să te-avânți făr’ teamă. /Harul Său îți e de-ajuns, /Și apoi cum am mai spus. /Căci Isus trăiește-n veci, /Aleluia, Amin.” (Cântările Triumfului 52). Suntem predestinați să fim învingători împreună cu Domnul Isus. Dar numai dacă avem toată garderoba pregătită de El pentru luptă: ”Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.”/Efes.6:11-19/. Nu mai trebuie să faci altceva decât să treci la treabă. A făcut El totul. A gândit să fii ”cap și nu coadă.” Mingea este în terenul tău.

2. Trecând linia de sosire. ”Mi-am isprăvit alergarea” spune apostolul. A terminat cursa în forță și a câștigat. Știm lucrul acesta deoarece el are garanția medaliei de aur: mă aşteaptă cununa(2Tim.4:8). Viața noastră nu este doar o luptă, ci și o cursă contra cronometru. Alerg spre ţintă” (Fil.3:14) – așa își definește Pavel existența sa. Dar continuă să ne provoace și pe noi: ”să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte” (Evrei 12:1). Cum se face asta? Cum trebuie să alergi ca să fi pe podium? Regula este stabilită de ”Antrenor”: cine luptă la jocuri, nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli.” (2Tim.2:5). Iar aceste rânduieli sunt descrise în modul cel mai clar în Cuvântul Vieții. Așa că, ia Cartea! Citește Cartea! Trăiește Cartea! Răspândește Cartea! Prea mulți aleargă spre iad și nimeni nu-i oprește. A venit vremea trezirii. Dumnezeu vrea să înceapă cu tine. Chiar acum. Ce zici?

3. Prezentând “pașaportul.” Poetul creștin Vasile Militaru scrie în versurile sale: ”Poți să pierzi averi și ranguri, /Bogății cu rai în spic. /Dacă n-ai pierdut credința, /Încă n-ai pierdut nimic.” Ce adevăr. ”Cel neprihănit va trăi prin credinţă” spune Cuvântul la Evrei 10:38, iar apoi ne îndeamnă: ”să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele.” (Evrei 6:12). Adică la trecerea în veșnicie trebuie să prezinți dovada că ești calificat (îndeplinești condițiile) să intri în Cer. Acest document se numește credință. L-am numit ”pașaportul pentru veșnicie.” De aceea Scriptura ne atrage atenția că: fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui!” (Evrei 11:6). La sfârșitul alergării apostolul Pavel avea să spună: am păzit credinţa.” (1Tim. 4:7). ”Poftim pașaportul. Sunt calificat să intru în veșnicie și să urc pe podiumul de premiere.” Cam așa se traduce mesajul. Wow! Ce emoționant! Credința în Domnul Isus! Singura șansă! Eu n-am nici un merit. Totul este din cauza Lui! El a plătit prețul! Eu i-am dat păcatele, iar El mi-a dăruit iertarea. Stop! Verifică-ți documentele! Viața ta se apropie de ”punctul de frontieră” al eternității. Fii sigur că ajungi la premiere și că nu ia altul medalia în locul tău.

RUGĂCIUNE

” Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul…. Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?” (Psalm 139:1-2,7)


Leave a Reply

^