“Încă puţină, foarte puţină vreme”, şi “Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi.” (Evrei 10:37)

Cuvântul ”advent” din limba latină la fel ca și cuvântul ”parousia” din limba greacă înseamnă ”venire.” Amândouă cuvintele se referă atât la prima, cât și la cea de-a doua venire a  Domnului Isus. Credem ca așa cum s-a întâmplat la prima venire a Mântuitorului se va întâmpla și la revenirea Lui. Mărturiile despre întâia venire a Fiului lui Dumnezeu pe pământ sunt fascinante și ele se vor repeta și la cea de-a doua Lui venire. Scriptura, istoria ,societatea, biserica, Israelul  – toate strigă fără vorbe că Domnul Isus vine să împlinească ultimele capitole din profețiile Scripturii. Dacă acum două mii de ani Scriptura a afirmat că mai este “Încă puţină, foarte puţină vreme”, atunci înseamnă că în zilele care le trăim:“Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi” (Evrei 10:37) cu adevărat! Oare există argumente în sprijinul afirmațiilor de mai sus? Dacă întoarcerea Domnului Isus este iminentă, atunci încotro trebuie să privim ca să ne liniștim sufletul și inima? Firește că în Scriptură deoarece ea reprezintă singura autoritate în materie de credință. Haideți să facem liniște și să urmărim câteva puncte de reper care jalonează mărturiile despre ultimul advent. Ele sunt:

1. Lumea. /Situația politică/.Doctorul Luca consemnează cu foarte mare grijă orice detaliu și ne lasă în scris numele câtorva ”actori” de pe scena istoriei pentru a garanta și din punct de vedere științific relatarea lui /Luca cap. 2 și 3/. Evanghelistul Matei fiind obișnuit cu statistica consemnează și el numele altor reprezentanți ai puterii romane /Matei cap.2/. Imperiul Roman domina lumea. Reformele intreprinse de Cezar August în toate domeniile au adus imperiul într-o situație de prosperitate fără precedent în istorie. De neînvins și fără rivali, romanii au instaurat așa numita ”Pax Romana” – o pace impusă de forța armelor pentru a avea liniște și pentru a putea controla totul. Sistemul de comunicare era cel mai performant din lume. Drumurile romane, precum și sistemul de poștă, dregătorii și guvernatorii care țineau legătura cu Roma și limba oficială în care se comunica făceau ca sistemul de guvernământ să fie ”fără cusur.” Legiunile romane erau ”stat în stat,” controlau totul și se bucurau de privilegii de excepție. Așa arăta ”vremea aceea,” vremea când trebuia să se nască Mesia. Aducând tabloul ”la zi” ne dăm seama cât de mult se potrivește cu vremea în care trăim noi. Încep să tresar la gândul că Domnul Isus se întoarce. Dar tu? Privește în jur și ia aminte. O super putere domină lumea și nu lasă nimic să-i scape neobservat. Fără rival, Statele Unite sunt numite ”polițistul lumii” și sunt prezente peste tot. Comunicarea este fără precedent. Internetul și social media îți aduce lumea în casă 24/7. Televiziunea și agențiile de știri te pun în contact cu ultimele evenimente din orice colț al globului. Prin sateliți, telefonie mobilă și internet se preconizează ca fiecare persoană de pe Terra să fie monitorizată și  urmărită nonstop. Se vorbește tot mai mult despre microchipul care va fi implantat pe frunte sau pe mîna dreaptă a fiecărui locuitor de pe pământ. Ți se taie respirația meditând la ceea ce se întâmplă chiar sub privirile noastre. Dacă te gândești sincer și serios îți dai seama că  te afli față-n față cu Cel ce vine. Lumea de-atunci seamănă leit cu lumea de-acum, argument suficient să pricepem la cât este ora pe ceasornicul lui Dumnezeu.

2. Lumea. /Starea spirituală/. La primul advent lumea era dominată de întuneric spiritual. Au trecut aproape patru sute de ani de când Dumnezeu a vorbit ultima dată în mod clar și răspicat. Se părea că El a abandonat lumea pe care a creat-o și poporul Său ales. Oamenii au ajuns să trăiască exact ca în profeția lui Isaia când spunea:  ”Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui.” (Isaia 53:6). Astăzi lucrurile sunt la fel. Postmodernismul L-a exclus pe Dumnezeu din ideologia lui. Nu mai există valori absolute; fiecare are valorile lui. Creștinismul este diluat sau pe cale de dispariție. Învățăturile false și proorocii mincinoși sunt la mare căutare, iar creștinii adevărați este cotați ca fiind ”radicali.” (vezi cazul Fam. Bodnari din Norvegia). Se încearcă instituționalizarea anarhiei și a valorilor Sodomei și Gomorei. Nu va trece mult și adevărații urmași ai Mântuitorului vor deveni o minoritate care va fi persecutată.  Bisericile sunt pline cu oameni ca și cei prezentați de apostolul Pavel când scrie: ” … iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea.” (2Tim.3:2-5). Nu ești la curent cu asemenea stări? Închinare fără Isus! Religie fără relație! Nume fără viață! Scriptură fără credință! Cât despre rugăciune și post, ele sunt pe cale de dispariție. Praznice și sărbători, moaște și sfinți, spectacole și concerte – toate sunt la ordinea zilei cu scopul de a glorifica omul și nu pe Dumnezeu. Se fac afaceri și se spală bani în numele religiei. Ce trist. Ar trebui să te trezești și să  ștergi la ochi și văzând cum stau lucrurile să-ți pui viața în rânduială. Tocmai pe un asemenea scenariu de întuneric spiritual Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său la primul advent și a sosit vremea ca El să vină din nou. Va fi ultimul advent și vom asista la încheierea socotelilor. Unde vei fi atunci? Ce se va întâmpla cu tine? Gândește-te bine și ia atitudinea care trebuie. Iar aceasta se numește pocăință.

3. Lumea. /Așteptarea/. Aproape nimeni nu L-a așteptat pe Domnul Isus la prima Lui venire. Națiunea evreiască nu se mai gândea la Mesia. Ierusalimul nu era interesat de venirea Lui; nici marii preoți măcar. Betleemul nici atât.  Scriptura relatează doar despre vreo șase persoane care L-au așteptat. Este vorba de Iosif și Maria care au acceptat să fie purtători ai  Fiului lui Dumnezeu. Apoi Zaharia și Elisabeta, cei care au fost informați de vestea îngerului care venise la Maria și care trăieseră și ei minunea nașterii lui Ioan. În sfârșit, găsim pe Simeon și pe Ana la închinare, oameni în vârstă,  credincioși care așteptau împlinirea Scripturii și care rămân extaziați de bucurie întâlnindu-L pe Prunc în templu. Asta a fost totul la prima lui venire. După mai bine de două mii de ani situația a rămas aceiași: ”să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor, şi vor zice: “Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!” (2Petru 3:3-4). Aici ne aflăm. Starea de amorțire este evidentă. Afacerile și poziția, relațiile și religia, confortul și plăcerile sunt mult mai importante decât venirea Fiului lui Dumnezeu. Dar, indiferent dacă-L aștepți sau nu, El va veni din nou. Ultimul advent este pe agenda lui Dumnezeu și se va întâmpla sigur. Dar, pune-ți centura de siguranță și fii atent la ceea ce te așteaptă: ”Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.” (Apoc.1:7). S-ar putea să nu te intereseze acum și să consideri că sunt ”povești de-ale pocăiților.” Dar eu îmi fac datoria să-ți ies în cale și să te rog să te oprești. Mesajul poetului este clar și categoric: ”Aici raiul, colo iadul. / De nu te pocăiești, te pierzi. / Tare-i acest cuvânt și sfânt, / Nu om, ci Domnul L-a grăit.” (C.Ev.#132). Dacă nu te oprești acum, o vei face sigur într-o zi. Mă gândesc că în ziua aceea s-ar putea să fie prea târziu. Vino astăzi și împacă-te cu El ca să ai Sărbatori fericite și aici și în veșnicie. Dumnezeu să-ți ajute să faci asta! Amin!

RUGĂCIUNE

”Nu mă lepăda de la Faţa Ta, şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt.

Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale, şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă!” (Ps.51:11,12)