“Oamenii aceştia, care au răscolit lumea, au venit şi aici şi Iason i-a găzduit. Ei toţi lucrează împotriva poruncilor Cezarului, şi spun că este un alt Împărat: Isus.” (F.A. 17:6-7)
”Apoi le-a zis: “Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.
Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei, şi întărea Cuvântul prin semnele, care-l însoţeau. Amin.” (Marcu 16:15,20)
Marea trimitere înseamnă autoritate, viziune, doctrină și protecție completă pentru urmașii Mântuitorului. Răspunsul creștinilor din primul veac a fost pe măsura chemării: ”Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni” relatează Scriptura la Marcu 16:20. Mărturia lor a fost așa de puternică și de agresivă încât i-a speriat pe oamenii la care ajungeau. Nu a existat putere care să-i oprească deoarece Domnul Însuși acompania slujirea și mărturia lor cu semne și minuni. În prima sută de ani Evanghelia a penetrat în toată lumea cunoscută atunci. Sfinții erau prezenți chiar și în casa cezarului. Vestea cu care ne întâmpină Domnul în acest mesaj este că ”Decretul de evanghelizare al lumii” nu a fost abrogat. Dumnezeu nu Și-a terminat lucrarea și are nevoie de voluntari pe câmpul de misiune. Primii creștini ”au răscolit lumea”(F.A.17:6) și aceiași nevoie acută este și azi. Ce au făcut ei și cum au trăit de au avut un impact atât de puternic în lumea de atunci? Cum se poate cuceri lumea de azi pentru Christos, când avem la dispoziție toate mijloacele posibile? În același fel ca și atunci.
1. Practicând. Adică trăind așa cum a trăit Domnul Isus. Modul de viață practicat de ei 24/7 vorbea fără cuvinte despre Mântuitorul. Au și fost numiți de cei din jur după numele Lui (creștini) pentru că ”au priceput că fuseseră cu Isus.” (F.A. 4:13). Ce onoare dar și ce responsabilitate! Să-I porți numele dar și să trăiești viața Lui. Iată ce a scris filozoful creștin Aristide într-o scrisoare adresată împăratului Adrian despre traiul primilor creștini: ”Ei își trăiesc viața în toată smerenia și bucuria. Nu vei găsi falsități între ei. Se iubesc unii pe alții. Nu sunt nepăsători la nevoile văduvelor și izbăvesc pe orfani de persoanele care-i asupresc. Într-adevăr acești oameni sunt făpturi noi și este ceva dumnezeiesc în mijlocul lor.” (Petru Popovici – Mai multă lumină). Dorința după o viață creștină autentică ne-a motivat pe cei de la New Life să luăm drept ”motto” al slujirii și trăirii noastre cuvântul din 2 Cor. 5:17 : ”Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” Dorința Stăpânului pentru mine și tine se confundă cu cea a poetului: ”Să se vadă-n a ta viață / Din iubirea lui Isus. / Fii scrisoare sfântă, scrisă / chiar de mâna dulce-a lui Isus.” (Nr.549 – Cântările Evangheliei). Doamne ajută-ne!
2. Proclamând. Ce să proclami? Evanghelia dragostei lui Dumnezeu. La Rusalii și după aceea Petru și apostolii au propovăduit pe ”Acest Isus!” (F.A.2:32,36), ”pe Robul Său Isus” (F.A. 3:13,26), ”în Numele lui Isus Hristos din Nazaret” (F.A. 4:10),”pe Hristos cel răstignit” (1Cor.1:23). Atât de presantă a ajuns această nevoie încât apostolul Pavel strigă:”… trebuie s-o vestesc; şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia!”(1Cor.9:16). Evanghelia – adică Vestea Bună – acesta este mesajul pe care-l proclamă urmașii Domnului Isus și așa ajung să răscolească lumea. Nu este o opțiune, ci este un ”decret de lege!” Atât de urgent este acest adevăr încât în ultimele momente de viață, Fratele Pavel trimite din închisoare ca un testament mesajul următor: ”Te rog fierbinte … propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi ne la timp.” (2Tim.4:1-2). Se pare că suntem la peste două mii de ani depărtare de primii creștini atât la propriu, cât și la figurat. Trebuie să ne întoarcem la Biblie și la camera de sus. De aici vine puterea. Apoi trebuie să ieșim și să proclamăm cu toată autoritatea Cuvântul lui Dumnezeu. Care este răspunsul tău la întrebările Scripturii: ”Cum vor crede în Acela, despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor?” (Rom.10:14). Stop! Oprește-te și apucă-te de treabă! Nu mai este multă vreme și sunt miliarde de oameni care merg în iad. Este urgent! Fă ce ai de făcut în dreptul tău!
3. Provocând. Provocare înseamnă să stârnești sau să determini pe cineva să ia o atitudine față de o acțiune a ta. Adică prin proclamarea Evangheliei să stârnești în oameni dorința de a-L primi pe Domnul Isus în inimă și de a-L mărturisi apoi în mod public. Asta înseamnă să se pocăiască și să devină copii ai lui Dumnezeu. Când eu iau în serios vestirea Cuvântului oamenii se vor împărți. Nu se vor pocăi toți dar nici nu se vor putea dezvinovăți la judecată că n-au auzit. Îmi place enorm declarația lui Pavel din Romani 1:16 : ”Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu.” Închei meditația cu o mărturisire sinceră: ”Scopul vieții mele este să ajung în Cer, iar pasiunea vieții mele este să duc cât mai mulți oameni de pe pământ acolo.” Cum stau lucrurile în dreptul tău și al casei tale? Câți oameni au auzit Vestea Bună din gura ta și câți s-au pocăit la mărturisirea ta? Aș dori ca această meditație să te pună pe gânduri și să n-ai liniște și pace până când nu începi să propovăduiești Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Acum este timpul cel mai potrivit să iei startul și să intri în grupul ”oamenilor care au răscolit lumea.”
RUGĂCIUNE
”Doamne viața mea Ți-o dau. / Pe deplin eu mă predau. / Mă condu Tu pas cu pas / Ziua, noaptea-n orice ceas.”