Pași spre rutină

“Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.” (Apoc.2:4)

“Când între voi sunt zavistii, certuri şi dezbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni?” (1Cor.3:3)

spritDin momentul în care a apărut pe scena istoriei, Biserica lui Isus Christos a fost atacată și încolțită din toate părțile. Biserica și familia au fost create de Dumnezeu cu scopul să înalțe și să proclame numele Său. Pentru că Diavolul nu a reușit să le distrugă a încercat să diminueze mesajul lor în societate și să le deturneze de la scopul pentru care au fost concepute. Așa se face că nu prea mai găsești familii adevărate și nici biserici care să-L reprezinte pe El cu adevărat. O stare de moleșeală și delăsare cu așa ziși creștini care au doar o formă de evlavie dar fără impact este la ordinea zilei. Profeții falși sunt la mare căutare, iar atmosfera de la Hollywood este tot mai prezentă în adunări. Adevărata închinare este înlocuită cu imitații false, iar  focul și esența slujirii sincere au degenerat în rutină. /RUTÍNĂ înseamnă ”deprindere de a lucra, de a gândi mecanic, mereu în același fel; respectare prea servilă a unor reguli și deprinderi învechite.”(DEX)/. Cum s-a ajuns aici? Care sunt pașii făcuți pe nesimțite de biserică și care au provocat în cursul anilor stările cu care ne confruntăm astăzi? 

1. Au coborât standardul /ștacheta/. O biserică fantastică ce și-a înțeles menirea și a ieșit în față cu un mesaj clar și fără compromis primește o notă de apreciere aparte: “Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi. Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui meu, şi că n-ai obosit.” (Apoc.2:2-3). Dar s-a întâmplat ceva în timp: încet, încet pocăiții au coborât ștacheta și au ajuns să aibă valorile lor vizavi de etalonul lui Dumnezeu. Iar mesajul Stăpânului este direct și fără menajamente: ”Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.” Soluția este una singură: pocăința:Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintâi.” (Apoc.2:2-5). Nu-i așa că seamănă leit cu ce se întâmplă în adunările din zilele noastre? Râdem când ni se spune cum a fost pe vremea părinților și a bunicilor noștri. Old fashion! Depășiți! Relicve! Oare nu cumva ei au avut dreptate, iar noi am coborât standardul credinței adevărate? Oprește-te și gândește-te bine!  Apoi întoarce-te la etalonul pocăinței adevărate și al dragostei dintâi. Am fost la Efes și tot ce am văzut acolo sunt doar niște ruine. Nu te înfiori?

2. Au acceptat învățături false. Ori și unde apare ceva veritabil, imediat apare și imitația. Există o bătălie uriașă împotriva lucrurilor contrafăcute. Dar ele au apărut și în lucrarea lui Dumnezeu încă de la început. Pe urmele Apostolului Pavel au venit iudaizatorii. La Pergam au apărut nicolaiții, iar la Tiatira s-a ridicat Izabela. Gnosticii și agnosticii au lovit în biserică în vremea Apostolului Ioan.  Iar lista poate continua până în zilele noastre. Postmodernismul anulează Adevărul absolut și-l înlocuiește cu adevărurile mărunte ale oamenilor. Toți avem dreptate și nimeni n-are voie să te contrazică. Trebuie să fii ”politically correct” ca să trăiești în pace. Închinarea la Satana este la ordinea zilei. Ce trist! Bisericile se împart și se despart în zeci de părți din cauza învățăturilor false. Așa cum a profețit Scriptura: ”vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare.” (2Petru 2:1) șiîşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.” (2Tim.4:3-4). Oamenii umplu bisericile ca la Areopagul din Atena: să audă ceva nou. Iar mesajul Evangheliei este diluat și înlocuit cu ”ultimele știri” și cu predici luate de pe internet. Nu știu la ce adunare mergi dar îndrăznesc să te rog să ai grijă la învățăturile pe care le primești și la felul în care te închini lui Dumnezeu. Ia Biblia și confruntă mesajele cu Adevărul. Apoi, încearcă să trăiești la nivel de excelență ca să-L onorezi pe Domnul.

3. Au avut loialități incorecte. Ca zidească Biserica,  Dumnezeu a folosit oameni speciali pe care i-a ridicat ca o mărturie vie a prezenței Lui. Însă dincolo de mesajul și slujirea acestor urmași ai lui Christos, ei au lasat și o moștenire în urmă: s-au investit în oameni. Oameni care s-au legat mai mult de unii decât de alții deși menirea apostolilor a fost să-i lege pe toți de Domnul Isus, nu de persoana lor. Având loialități greșite au ajuns la dispute care au degenerat în certuri și partide. La aflarea acesotr vești triste Apostolul scrie: ”Fraţilor, am aflat despre voi de la ai Cloei, că între voi sunt certuri. Vreau să spun că fiecare din voi zice: “Eu sunt al lui Pavel!” – “Şi eu, al lui Apolo!” – “Şi eu, al lui Chifa!” – “Şi eu, al lui Hristos!” Hristos a fost împărţit? Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel aţi fost voi botezaţi?” (1Cor.1:11-13). Ca în zilele noastre. Dacă nu ne place de ”Pastorul X” ne grupăm și facem adunare cu ”Reverendul Y.” În loc să promovăm mărturia unității și a părtășiei transmitem mesajul urii și al separării. Apostolul continuă să explice și să întrebe: ”când între voi sunt zavistii, certuri şi dezbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni?” (1Cor 3:3-4). Iată loialitatea corectă la care îi îndeamnă pe frați să se deicdă: ”Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească: aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească.”(1Cor 3:6-7). De partea cui ești? A lui Apolo? Sau a lui Chifa? Sau a lui Pavel? Oprește-te și treci de partea Domnului Isus! E tot ce trebuie să faci ca să fi în rânduială! Fii loial Celui care te-a salvat din păcat și moarte veșnică!

4. Au ajuns plini de sine. Se pare că evanghelia prosperității a afectat bisericile încă din fașă. Laodicea este cel mai bun exemplu. Iată ce părere aveau ei despre ei:Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic!” (Apoc:3:17). Câtă aroganță și ce sfidare la adresa lui Dumnezeu. Numai că din glorie tabloul acesta se vede diferit: “eşti căldicel, nici rece, nici în clocot” iar această stare atrage cu sine sentința Stăpânului:am să te vărs din gura Mea.” (Apoc.3:16). Însă niciodată Dumnezeu nu aplică pedeapsa până nu mai oferă încă o șansă de salvare. Iată ce propune El unor oameni mulțumiți și plini de ei înșiși: ”te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi.” Cum poți să beneficiezi de tot ce-ți oferă Mântuitorul? Simplu: ”Fii plin de râvnă dar, şi pocăieşte-te! (Apoc.3:18-19). Creștinule care trăiești în vremurile de la urmă! Trezește-te! Este adevărat că sunt vremuri grele de aceea nu încerca să la faci mai ușoare trăind într-o stare de automulțumire și de nepăsare. Dumnezeu are nevoie de martori realiști și pocăiți care înțeleg la ”cât este ora pe ceasornicul Lui” și care sunt dedicați și consacrați trăirii unei vieți de excepție, fiind mărturie în locul unde I-a așezat Stăpânul. Așa cum te provoacă și poetul: ”Cineva bine a luptat, / Pe mulți la Isus i-a-ndrumat; / Cineva nobil a trăit, / Pentru alții mulți s-a jertit. /  Fost-ai acela Tu? Fost-ai acela tu? (C.Ev.#653). Așteaptă răspunsul tău chiar acum. Hotărăște-te pentru El!

RUGĂCIUNE  

”Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale, şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă!” (Ps.51:12)


One Response to “Pași spre rutină”

  1. Florin Arnaut says:

    Amin Amin Amin!!!
    Preach brother preach, may God continuing give you the curage and zeal to stand up for our God (Father) and His message of repentance .

Leave a Reply

^