Săptămâna trecută am văzut că trezirea spirituală este declanșată în momentul în care citim în Sfânta Scriptură care sunt așteptările lui Dumnezeu cu privire la viețile noastre și realizăm că trebuie să ne pocăim. Este oare suficient să rămânem la stadiul acesta?

Sunt mulți oameni care simt atingerea cercetării Duhului Sfânt în timpul unei predici, mulți care aud chemarea Sa la finalul unui mesaj de evanghelizare, mulți care sunt străpunși până la lacrimi în timp ce citesc din Biblie, iau decizia să-L urmeze pe Domnul și totul se rezumă la acest pas. În modul acesta se aseamănă cu sămânța ce cade pe pământ, prinde rădăcină, însă îngrijororile lumii acesteia sufocă Cuvântul din inima lor. De ce oare? Care este momentul critic ce face diferența între o stare copleșitoare emoționantă și o schimbare radicală care depășeșete primul moment?

Răspunsul la întrebare este ANGAJAMENTUL. Principiul acesta nu este bine înțeles de unii oameni care vin la Domnul. Sunt atât de plăcute momentele cercetării însă acestea lucrează cu adevărat în inima omului când el este gata să încheie un legământ cu Domnul. De la cercetare până la decizie, la hotărâre, la legământ este un pas foarte mic, dar de o importanță crucială. Aici este locul în care mulți se opresc. Aici intervine rușinea față de implicații: cum va reacționa familia, ce vor spune colegii, prietenii, cum voi fi privit, ce se va întâmpla cu mine. 

În versetul 3 din 2 Împărați Cuvântul spune: “Împăratul stătea pe scaunul lui împărătesc și a făcut LEGĂMÂNT înaintea Domnului, îndatorându-se să urmeze pe Domnul și să păzească poruncile, învățăturile și legile Lui, din toată inima și din tot sufletul lui, ca să împlinească astfel cuvintele LEGĂMÂNTULUI acestuia, scrise în Cartea aceasta. Și tot poporul a intrat în LEGĂMÂNT.”

Nu cred că există imagine mai frumoasă și sentiment mai copleșitor decât hotărârea unei întregi națiuni de a intra în legământ de pocăință cu Dumnezeu. Să vezi cum de la mic la mare, toți oamenii se smeresc înaintea Lui, își cer iertare față trăirea în neascultare și se îndatorează luând ca martori ființele cerului că nu vor mai întrista Fața Domnului. Cred din toată inima că în această hotărâre stă trezirea spirituală a unei persoane, a unei familii, a unei biserici, a României, a Americii, a lumii întregi!!! În momentul în care toți își vor recunoaște păcătoșenia și vor promite lui Dumnezeu să trăiască în curăție atunci Creatorul va avea milă de acea națiune.

Este oare posibil lucrul acesta? Unii spun că da, alții spun că nu se va întâmpla niciodată fiindcă trăim într-o societate păgână, complexă, agnostică, atee sau cum vreți să o numiți. Personal când privesc în Scriptură văd că lucrul acesta este posibil. Un exemplu este acesta, când o națiune unde decadența spirituală devenise o normalitate se întoarce cu fața la Dumnezeu în pocăință, iar un alt exemplu este cel descris în Iona. De data aceasta Biblia ne spune despre un popor care nu a auzit niciodată de Dumnezeu, un popor idolatru, un popor crud care avea sanse 0 să audă despre Dumnezeu – ca prin minune experimentează o reformă spirituală iar pocăința a fost atât de profundă încât până și animalele au stat în cenușă. Când Dumnezeu vrea să îngenuncheze o națiune la picioarele Sale o poate face în secunda urmtăroare, așa că noi trăim acum în harul Său și te încurajez dragule cititor să faci un legământ cu Domnul până încă ușa harului este deschisă.   

Istoria prezentată în Scriptură este istoria legămintelor, a unor angajamente luate de către Dumnezeu față de anumiți oameni, dar și de răspunsul acestora: Avraam, Ismael, Noe, Moise sunt doar câteva dintre aceste exemple. Pe lângă acestea, este copleșitor când un om i-a un angajament în dreptul lui și al familiei sale să slujească pe Domnul, iar cel mai cunoscut exemplu este cel al lui Iosua unde el afirmă clar și tare: ,,

Când faci un legământ cu Domnul începi să faci ,,curățenie” generală ca Domnul să-și găsească plăcerea în inima ta. Iosia a făcut curățenie spirituală atât la nivel local, cât și la nivel național iar în timp ce ve-ți citi măsurile luate de acesta veți fi șocați cât de împânzintă era națiunea de locașuri de închinare la idoli, cât de răspândit era păcatul. 

 

Templul. Locul de închinare.

a scos uneltele și sculele folosite în închinarea la idoli (v.4)

a scos Astarteea (v.6)

a eliminat casele sodomiților (v.6)

a scos carele și caii închinați idolilor (v.11)

a distrus altarele (v.12)

 

 Națiunea. Locurile de închinare

a alunga preoții care țineau slujbe pentru idoli (v.5,8)

a distrus înălțimile (v.8,13)

a distrus Tofetul (v.10)

a distrus stâlpii idolești, astarteele (v.14)

a distrus idolii lui Baal (v.15)

 

Ceea ce m-a șocat a fost faptul că în templu existau case ale sodomiților și altare ale Astarteei. Cât de mult poate corupe păcatul ! Nu a fost deloc reținut diavolul de faptul că locul acela semnifica prezenței lui Dumnezeu. În locașul stabilit pentru închinarea la Dumnezeu, diavolul și-a stabilit el locașul lui de închinare. Însă pe cât de coruptă era națiunea, pe atât de ferm a fost acest om al lui Dumnezeu.

Când faci un legământ cu Cel Preînalt, Duhul Sfânt îți dă putere să faci schimbări, să te eliberezi de păcate, să rupi lanțuri ale dependenței, sa fii liber și curat ! Fă un legământ cu Hristos astăzi și vei gusta dulceața curației inimii !!!