“Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău,” /Luca 10:27/

“Du-te de fă şi tu la fel”, i-a zis Isus. /Luca 10:37/

O preocupare fundamentală care marchează existența umană este cea referitoare la viața veșnică. Un ”învățător al Legii” (”doctor în teologie” – într-o traducere franceză) Îl provoacă pe Domnul Isus, întrebându-L: “Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” /Luca 10:25/. Întrebare foarte bună, adresată la timpul cel mai potrivit, Celei mai competente persoane care putea să lămurească lucrurile. Finalitatea unei religii adevărate este viața veșnică. Iată de ce întrebarea este repetată și astăzi de foarte multe ori. În slujirea de evanghelist am fost confruntat adesea cu această întrebare. Sunt atâtea religii:”Care este cea adevărată?”  întreabă oamenii sinceri. Sunt o mulțime de biserici: ”La  care biserică să merg ca să ajung în Cer?”  se interesează mulți. ”Toți spun că dețin adevărul; pe care să-i credem?” este îngrijorarea altora. Oamenii sunt încurcați și se pare că au dreptate. În amalgamul de religii și credințe pestrițe din zilele noastre răspunsul adevărat nu-l găsim la oameni, ci numai la Domnul și în Cuvântul Lui. Chiar El Îl trimite pe ”teologul” care L-a provocat la Scriptură, întrebându-l: “Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?” Singura autoritatea spirituală în materie de credință este ”Biblia! Plus nimic, minus nimic!” Ceea ce Domnul Isus a spus atunci rămâne valabil pentru toate generațiile. Iată de ce, mă rog ca Dumnezeu să folosească  acest mesaj inspirat unui slujitor nevrednic ca să atingă cât mai multe inimi și să schimbe cât mai multe vieți. Rămâneți cu mine și haideți să urmărim în ”Pilda samariteanului milostiv” din Evanghelia după Luca 10:25-37 care sunt argumentele Scripturii folosite de Domnul Isus ca să definească religia adevărată și să dea o lecție celui care venise cu intenția  să-L ispitească și să-L ”pună la colț”.

1 . Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău. Învățătorul Legii a venit extrem de pregătit pentru această confruntare și răspunde impecabil la întrebarea Domnului Isus. În versetul 27 aflăm că: ”El a răspuns: “Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău,” răspuns care este apreciat de Mântuitorul. Descifrând mesajul înțelegem că adevărata religie te leagă de Dumnezeu; adică te înalță până la Dumnezeu sau – reciproc – ți-L aduce pe El până în inima ta.  Credința veritabilă este mai mult decât o religie: este o relație bazată pe pocăință și credință cu cea mai important Persoană din Univers, cu Domnul Dumnezeu!  Mă bucur când aud creștinii rugându-se: ”Tatăl Nostru care ești în Ceruri” însă mântuirea înseamnă mai mult decât atât. Cu adevărat El este Tatăl nostru. Este Stăpânul Universului, Cel ce ține în mâna Lui constelațiile și galaxiile, microcosmosul și macrocosmosul. El este Dumnezeul istoriei, al familiei și al bisericii; totul este controlat de EL și este fantastic să-L recunoști și să-L întâlnești în felul acesta. Dar la capitolul mântuire și viață veșnică singurul fel valabil este ca El să fie ”al tău.” Exact cum a proclamat Toma la 8 zile după înviere în Ioan 21:28 când a rostit cuvintele memorabile ale mărturisirii lui de credință: “Domnul meu şi Dumnezeul meu!” O relație adevărată și corectă cu Dumnezeu trebuie să fie una personală. Nimeni nu poate crede în locul tău și nimeni nu poate să mărturisească în dreptul tău. Pocăința înseamnă o întâlnire personală cu El și acceptarea de bună voie și nesilit de nimeni a domniei Lui în viața ta întreagă. Relația cu El pretinde o dăruire totală: ”cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău,”/v 27/. O recunoaștere sinceră a domniei Lui asupra ta. Te plasezi de bună voie și necondiționat sub autoritatea Lui și El devine Domnul Tău. Ce magnific mărturisește poetul Costache Ioanid acest adevăr în poezia ”Există Dumnezeu”: ”Nu, nu suntem un vis, o întâmplare,/ un lut de sine însuși frământat./ Ci ne-a zidit o Forță creatoare,/ o-nțelepciune fără de hotare./ Există Dumnezeu cu-adevărat!/  Nu, nu suntem jivine-ntunecate,/ gonite de un bici ne’nduplecat./ Ci noi avem un duh și-o libertate/ Și-o inimă ce pentru ceruri bate./ Există Dumnezeu cu-adevărat!/ … Avem cu noi Scriptura ca dovadă,/ avem minuni și semne ne’ncetat./ Iar cine vrea pe Dumnezeu să-L vadă/ să stea în fața Lui pe baricadă!/ Există Dumnezeu cu-adevărat!/ …  Nu, nu suntem neant! Ce fericire!/ Supremul adevăr S-a revelat./ Isus e-n noi, lumină și iubire./ Iar moartea e un zbor spre nemurire./ Există Dumnezeu! Ce minunat! Aleluia! Trăiască Domnul! El există cu adevărat! Dar întrebarea revine: ”Este EL al tău? Ești tu proprietatea Lui 100%?” În Amos 4:12 profetul avertizează în modul cel mai categoric:  ”pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău!” Adică este sigur că la sfârșit Îl vei întâlni dar este EL Dumnezeul tău? De-aici începe tot restul problemei. Cum stai ”pe verticală?” Poate ești un om religios care trăiești o viață corectă și te achiți cu cinste de toate obligațiile impuse de religia ta. Nu lipsești de la biserică, cânți, te rogi, dai și bani, poate și predici dar întrebarea cere un răspuns: ”Este El Dumnezeul tău?” A sosit momentul unei evaluări sincere a relației tale cu Domnul. Nu te juca ”de-a religia!” Întoarce-te cu inima spre El și -L să intre în ea. Fă-L cu adevărat Domnul tău și Dumnezeul tău chiar acum!

RUGĂCIUNE

Slăvitule Tată! Îți mulțumim că nu ne-ai lăsat de capul nostru într-o lume dominată de păcat. Iți suntem recunoscători că ne-ai căutat și că ne vrei ”legați” de Tine pentru pământ și pentru eternitate. Ajută-ne să trăim ca adevărați copii ai Tăi și să mărturisim cu viața că Tu ești Tatăl Nostru dar și al fiecăruia în parte. Lasă ca alții să vadă această realitate în viața noastră și așa să te cunoască pe Tine. Amin!

Va urma …