“Şi cine este aproapele meu?” /Luca 10:29/.
“Du-te de fă şi tu la fel”, i-a zis Isus. /Luca 10:37/
Într-o lume ce plutește în derivă, fără direcție și scop precum și fără repere morale și spirituale absolute este tot mai greu să rămâi statornic în încredințarea pe care o ai. Atacurile celui rău sunt fără precedent și scopul lui este să-i încurce pe oameni și să-i abată de la calea lui Dumnezeu. Iată de ce întrebările lor cu privire la religia adevărată sunt legitime: ”Care este religia adevărată?”; ”La care biserică să merg pentru a găsi Calea?”; ”Pe cine să cred din moment ce toți spun că dețin adevărul?” Continuăm dialogul Domnului Isus cu ”expertul” în teologie în jurul întrebării despre viața veșnică. Domnul Isus ”pasează” mingea în terenul adversarului și îl întreabă: “Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?” /Luca 10:26/. Răspunsul este unul pe măsură. Interlocutorul Domnului Isus cunoaște foarte bine ”teoria” și răspunde că adevărata religie te leagă de Dumnezeu, /”Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău”- Luca 10:27/ așa cum am realizat deja în mesajul anterior. Dar nu te lasă suspendat pe verticală, ci te coboară pe pământ printre oameni: ”şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” /Luca 10:27/ – continuă relatarea. Nu Dumnezeu a inventat mănăstirile și schiturile. ”Nu Te rog să-i iei din lume” spune Domnul Isus la Ioan 17:15. Locul urmașilor Lui este în lume. Efectul relației cu Dumnezeu trebuie să se vadă în relațiile cu semenii. Cum se traduce acest mesaj pe înțelesul nostru? Cine este abilitat să dea răspunsul corect? Firește că singura autoritate spirituală este Sfânta Scriptură, Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. Ce spune ea? Dacă înțelegem mesajul ei ceva se va schimba în bine în viața și familia noastră precum și în relațiile cu cei din jurul nostru.
2 . ”Și pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Expertul în Legea Vechiului Testament oferă răspunsul complet la întrebarea Domnului Isus și continuă: ”şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” După care urmează aprecierea: “Bine ai răspuns”, i-a zis Isus; dar și completarea necesară:“fă aşa, şi vei avea viaţa veşnică.”/v 28/. Parafrazând, mesajul Domnului Isus sună cam așa: ”Bravo băiete! Teoria o ști la perfecție. Dar cum stai cu practica?” Discuția s-ar fi putut opri aici dacă ”doctorul în teologie” n-ar fi continuat argumentarea lui în mod agresiv: ”Dar el, care vroia să se îndreptăţească, a zis lui Isus: “Şi cine este aproapele meu?” /v29/. ”Dacă tăcea, filozof rămânea” – spune o vorbă din popor. În acest punct Domnul Isus preia conducerea discuției și aduce în scenă unul dintre cele mai frumoase pasaje din Scriptură. Ca să definească noțiunea de ”aproapele” Mântuitorul creionează portretul celui căzut între tâlhari și definește iubirea în trei definiții simple. Eros este iubirea egoistă (ce-i al meu, e-al meu și ce-i al tău e tot al meu); ea definește pe tâlhari. Fileo este iubirea indiferentă dintre doi prieteni (cât îmi dai, atâta-ți dau; fifty-fifty). Dacă ești din categoria mea este OK; dacă nu, nu mă interesează. Este porțiunea din pasaj care aduce în scenă preotul și levitul, reprezentanții religiei iudaice. Agape definește iubirea altruistă a samariteanului care era în călătorie (te iubesc și dacă nu mă iubești; îți dau și dacă nu-mi dai; te ajut și dacă nu meriți). Există o logică simplă în această abordare a Domnului Isus: relația pe verticală se verifică prin relația pe orizontală. Ca la tramvai: ca să meargă pe șine trebuie să fie cuplat la rețeaua de înaltă tensiune. Zici că-L iubești pe Domnul Isus? Ei bine: arată-l, iubind pe semenii tăi. Mi-aduc aminte de ilustrația cu o bătrână care, după ce a auzit un mesaj despre aproapele a zis: ”Cu Dumnezeu, Drăguțu-i mai ușor; cu aproapele-i mai greu, maică.” Domnul Isus decretează ”porunca 11-a” făcând lumină cu privire la mărturia pe care trebuie să o aibă un pocăit adevărat: ”Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” /Ioan 13:34-35/. Oamenii fără Dumnezeu Îl vor putea găsi privind la relațiile noastre. După Domnul Isus, cel mai aproape semen al tău este partenerul de viață. Cum stau lucrurile între voi ca și soți? Dar între voi părinți și copiii voștri? Care este starea de fapt din adunarea în care faci parte? Iacov declară în modul cel mai clar felul în care trebuie să se manifeste copiii lui Dumnezeu vizavi de lumea din jur: ”Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume.” /Iacov 1:27/. Pentru că avertizarea cu privire la mărturia falsă a creștinilor nu lasă loc la nici un fel de comentariu este înțelept să luăm aminte la Cuvânt: ”Dacă zice cineva: “Eu iubesc pe Dumnezeu”, şi urăşte pe fratele său, este un mincinos; căci cine nu iubeşte pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?” / 1 Ioan 4:20/. Mărturia falsă este minciună, iar mincinoșii ajung în iad. La fiecare pas întâlnim semeni de-ai noștri care au nevoie de Dumnezeu dar se pare că trăim zilele când cei ce poartă numele Mântuitorului au ”doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea.”/2Tim.3:5/. Iată de ce poetul creștin anonim trage un semnal de alarmă cu privire la mărturia pocăiților: ”Al judecății gong deja răsună peste munți/ și-n jurul nostru-atâția cad./ Ce mulți se pierd, ce mulți!/ Obligă Tu Biserica să ducă vestea Ta/ și-ncepe lucrul sfânt chiar din inima mea.” Este mare nevoie de cercetare și de trezire spirituală în poporul lui Dumnezeu. Mă rog ca El să te sensibilizeze chiar acum să iei decizia de a sluji semenilor tăi. Primii creștini au avut impact asupra lumii prin faptul că oriunde ajungeau, toți cei cu care veneau în contact rămâneau uimiți deoarece: ”au priceput că fuseseră cu Isus.” /F.A.4:13/. Încheiem meditația din săptămâna aceasta cu mărturia filozofului creștin Aristide despre primii creștini: ”Ei își trăiesc viața în toată smerenia și bucuria. Nu vei găsi falsități între ei. Se iubesc unii pe alții. Nu sunt nepăsători la nevoile văduvelor și izbăvesc pe orfani de persoanele care-i asupresc. Într-adevăr acești oameni sunt făpturi noi și este ceva dumnezeiesc în mijlocul lor.” (Petru Popovici ”Mai multă lumină”, pag.270).Nu este de mirare că neamurile erau afectate atât de profund de comportamentul lor, încât ripostau foarte agresiv, strigând:“Oamenii aceştia ne tulbură cetatea!” /F.A.16:20/ sau “Oamenii aceştia, care au răscolit lumea, au venit şi aici.”/F.A.17:6/. Care este starea de fapt din viața ta? Dar din familia ta? A venit momentul ”să te ștergi la ochi” și să privești drept realitatea din viața ta. Stăpânul are nevoie urgent de tine ca să-L slujești, slujind semenii tăi. Începe chiar acum din casa ta! El să te ajute!
RUGĂCIUNE
Părinte din Cer! Ne-ai lăsat în lume ca să fim ”lumina lumii” și ”sarea pământului” și astfel să te ducem pe Tine celor ce mor în păcat. Iartă-ne, Tată pentru comoditatea și lenea de care dăm dovadă și aprinde în noi focul Duhului Sfânt ca să mergem și să spunem semenilor noștri despre salvarea prin jertfa de la Calvar. Ascultă-ne și începe trezirea chiar acum. Amin!.
Va urma.