Repere spre veșnicie

”Isus i-a zis: “Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6)

 ”Îi veţi cunoaşte după roadele lor.” (Matei 7:16)

 

repereSăptămâna trecută am avut ”Extemporal la religie.” Am constatat că nu poți să trăiești oricum și să ajungi în rai cu Dumnezeu. Meditația de astăzi continuă același mesaj și ne provoacă să ne verificăm viața de credință și să vedem cum stăm cu pocăința. Poți să te înșeli în multe lucruri aici pe pământ dar este grozav să te înșeli în ce privește veșnicia. Suntem ființe create de Dumnezeu pentru a trăi veșnic – /”a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei” (Ecl.3:11)/ – însă nu trebuie să uităm că eternitatea are două compartimente: unul cu semnul plus (viața veșnică) și altul cu semnul minus (chinul veșnic) și că alegerea se face aici și acum. Cred că fiecare muritor tânjește după fericire, atât pe pământ, cât și după moarte dar numai Domnul Isus poate să umple acest gol lăuntric din ființa umană. Există două alternative pe care Scriptura le prezintă însă numai una duce în fericire veșnică. Sunt mulți oameni (chiar creștini) care nu sunt siguri de starea lor spirituală și răspund că ”Domnul știe” atunci când este vorba despre veșnicie. Este adevărat ca Domnul știe dar El dorește să știm și noi. În Cuvântul Său nu există secrete. El ne-a descoperit tot ce trebuie să cunoaștem ca să nu bâjbâim nici cu privire la existența noastră vremelnică și nici cu privire  la cea eternă. Iată de ce te invit să urmărești împreună cu mine câteva repere pe drumul spre veșnicie, repere care te vor ajuta să-ți verifici starea ta de creștin și să înțelegi unde te afli. Ele sunt:

1. Poarta. Marchează pornirea la drum. Orice călătorie are un moment de început  când se dă startul. Itinerarul începe cu o poartă prin care intrăm și pornim. Numai că poarta care dă în drumul spre veșnicie poate să fie o poartă strâmtă sau una largă în funcție de destinația la care alegi să ajungi. Așa avertizează Mântuitorul când strigă: ”Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.” (Matei 7:13-14). Te-am pus la încurcătură: cum poți să ști care este poarta cea bună? Lumea, religia, teologia îți oferă o mulțime de variante. Domnul Isus clarifică lucrurile și explică: Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit.” (Ioan 10:9). Simplu ca bună ziua! Nu o religie, nici o biserică; nu un păstor sau preot; nu o doctrină sau o filozofie, ci Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu este Mântuitorul. Salvarea este monopolul Lui în exclusivitate. Poarta adevărată încă stă deschisă dar ca să fii mântuit trebuie să intri prin ea în mod personal. Este adevărat că e strâmtă dar tocmai acesta e semnul că ai început bine călătoria spre veșnicie.

2. Calea. Desemnează umblarea ta spre veșnicie. După ce  ai trecut de poartă te afli deja pe drum. Poți alege să călătorești împreună cu cei mulți și să ajungi în pierzare: lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea.” Sau poți să intri pe poarta ce strâmtă și să alergi alături de cei puțini ca să sfârșești în fericire veșnică: îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.” (Matei 7:13-14). Calea îngustă  începe la Golgota odată cu nașterea din nou și pe ea se merge ”în șir indian” în timp ce pe calea lată se merge ”la grămadă.”  Nu sunt prea mulți pe ”poteca” mântuirii dar sunt mulțimi pe ”autostrada iadului.” După asta poți să ști unde te afli. Poetul creștin definește în modul cel mai clar drumul pocăinței: ”Pe calea îngustă e luptă, / Plăceri, deșertăciuni pe ea nu-s. / Nu-i împodobită dar dreaptă / Și e bună că duce în sus. / Drept la Cer conduce, / A lupta este bine pe ea.” (#100, C. Ev.). Nu sunt distracții, nici plăceri lumești pe drumul credinței adevărate dar trăiești în mod plenar bucuria sfinților, a celor ce sunt ”lumina lumii” și ”sarea pământului.”  Statutul nostru este clar  iar protecția divină ne este asigurată: ”Chin, dureri vei afla uneori. / Piedici multe vei întâmpina; / Dar vei fi însoțit de Isus, / Și vei merge spre Cer parcă-n zbor!” (#100,C.Ev). Aleluiaaaaaaaa! Câtă pace și liniște la gândul că suntem pe drumul cel bun și că suntem însoțiți de garda cerească a îngerilor lui Dumnezeu. Când ucenicii erau în derivă privind umblarea lor cu Domnul Isus, El clarifică lucrurile și proclamă cuvintele vieții: “Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6). Călător spre veșnicie, oprește-te și verifică drumul pe care te afli. Astăzi mai poți să părăsești calea cea lată și să treci pe cea îngustă. Te așteaptă Fiul lui Dumnezeu! Vrea să te îmbrățișeze și să-și spună ”Bun venit!”

3. Roadele. Reprezintă evaluarea trăirii și slujirii. Viața noastră mărturisește despre călătoria noastră spre veșnicie. În fiecare zi transmitem un mesaj celor din jur. Ei vor realiza dacă am pășit pe ușa  cea strâmtă sau am intrat pe poarta cea largă; dacă înaintăm pe calea îngustă împreună cu cei puțini sau ne distrăm cu mulțimile pe calea cea lată. Iată ce scrie apostolul:Voi sunteţi epistola noastră, … cunoscută şi citită de toţi oamenii.  Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui.” (2Cor.2.2-3). Oamenii ne citesc și identifică starea noastră. Este adevărat că aprecierea lor este relativă. Dar va fi și o certificare fără greșeală a vieții și slujirii noastre pe acest pământ. Mărturia noastră va fi catalogată într-o zi la modul absolut de Împăratul împăraților și Domnul domnilor și ea va fi exhaustivă. Criteriul după care se va face evaluarea va fi următorul: Îi veţi cunoaşte după roadele lor. …  orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. … Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte.” Verdictul final va fi unul categoric: ”Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc.”  (Matei 7:16-20). Pom bun sau pom rău, rai sau iad, fericire veșnică sau foc veșnic, iată alternativele! Presupun că ai ales raiul. Te felicit! Dar te provoc să privești în coroana pomului vieții tale și să vezi cum stai cu roadele. Se apropie ziua când Vierul se va întoarce să culeagă recolta. Ce va găsi și ce verdict va rosti în dreptul tău? Vei auzi ”Vino” sau ”Pleacă!” Mingea este acum la tine în teren. Domnul Isus așteaptă să vadă ce faci cu ea. Pocăiește-te cu adevărat. Asta-i rezolvarea care trebuiește!

RUGĂCIUNE

”Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă!” (Ps.143:10)

 


2 Responses to “Repere spre veșnicie”

  1. Eliel says:

    Ciar, cu adevărat în viața noastră noi umblam pe un drum. Drumul care duce la vesnicie cu domnul este îngust fiindcă este o cărare care ne duce împotriva lumi si dorințele nuoastre lumești, care apar așa de apetisante din afara pe moment dar crude si stricate înăuntru. Iar roadele nuoastre nu sunt pentru ca noi se le culegem și să le mîncă, dar ca alți să guste din iele casă îi atragem la Domnul.
    Thank you Frate Mihai. I choose the hard and narow road which is not easy but worth it. Domnul să vă binecuvinteze 🙂

  2. Crisan Cornel Tiberiu says:

    AMIN!

Leave a Reply

^