Rugăciune în vreme de criză

“Însufleţeşte-Ţi lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut în trecerea anilor! Dar, în mânia Ta, adu-ţi aminte de îndurările Tale!” (Habacuc 3:2)

Corupţie şi hoţie; religie falsă şi apostazie; indiferenţa faţă de mesajul Domnului transmis prin profeţi şi păcatul care era băut ca apa – aceste expresii creionează situaţia dezastruoasă în care a ajuns poporul lui Dumnezeu. Un “străjer” observă toate aceste lucruri din “turnul lui de strajă” şi îl întreabă pe Dumnezeu:“Până când voi striga către Tine, Doamne, fără s-asculţi? Până când mă voi tângui Ţie, fără să dai ajutor? Pentru ce mă laşi să văd nelegiuirea, şi Te uiţi la nedreptate? Asuprirea şi silnicia se fac sub ochii mei, se nasc certuri, şi se stârneşte gâlceavă. De aceea legea este fără putere, şi dreptatea nu se vede, căci cel rău biruieşte pe cel neprihănit, de aceea se fac judecăţi nedrepte. “(Hab. 1:2-4). La care Dumnezeu nu aşteaptă prea mult şi Îi răspunde lui Habacuc: “Iată, voi ridica pe Haldei, popor turbat şi iute, care străbate întinderi mari de ţări, ca să pună mâna pe locuinţe care nu sunt ale lui. El este grozav şi înfricoşat; numai din el însuşi îi iese dreptul şi mărirea lui.” (Hab. 1:6-7).

Wow! În loc să simplifice lucrurile se pare că Domnul “le încurcă”: cum poate un Dumnezeu drept să pedepsească un popor neascultător şi rău printr-un popor mai nedrept şi păgân? Dialogul dintre “străjer” şi Dumnezeu continuă cu motivarea şi explicarea deciziei pe care El a luat-o faţă de Israel şi când Habacuc înţelege situaţia nu-I mai rămâne altceva de făcut decât să se roage. Nu se roagă pentru iertare/eliberare din această stare/şi renunţare la decizie, ci face o rugăciune foarte interesantă, izvorâtă din inima unui patriot care doreşte salvarea poporului său. Cum ne rugăm în situaţii de criză? Ne învaţă Habacuc. El s-a rugat pentru:

1. Trezire. Însufleţeşte-Ţi lucrarea în cursul anilor, Doamne!” (Hab. 1:2/a). Aceasta era nevoia poporului lui Dumnezeu. Era “în comă” spirituală şi avea nevoie de trezire. Erau adormiţi şi amorţiţi. Aveau doar religia dar nu mai aveau relaţia; aveau numele dar nu mai aveau viaţa; aveau legea dar nu mai aveau credinţa. Ce jalnic! Să crezi că eşti poporul lui Dumnezeu dar, de fapt, să fi lepădat. Seamănă mult cu ceea ce trăim astăzi. Biserici pline dar fără Dumnezeu. Religie fără relaţie. Nume fără viaţă. Doamne, ai milă de noi şi adu trezirea în poporul tău. Amin! Binecuvântările şi prosperitatea unui popor sunt generate de o relaţie corectă a unei persoane (familii, comunităţi, naţiuni) cu Dumnezeu. “Dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele. – Îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul, şi-i voi tămădui ţara.” (2 Cr. 7:14)

2. Evanghelizare. Fă-Te cunoscut în trecerea anilor!” (Hab. 1:2/b). După ce are loc trezirea poporului lui Dumnezeu, pasul următor este evanghelizarea celor nemântuiţi. Este “logica” lui Dumnezeu de a-şi face Numele de slavă într-o naţiune. “Pocăinţa pocăiţilor” generează evanghelizarea naţiunii. Dumnezeu a acordat “clauza naţiunii celei mai favorizate” lui Israel – aceea de a-L face cunoscut printre popoare, de a evangheliza lumea. Dar evreii au abandonat misiunea de a fi ambasadorii lui Dumnezeu în lume. Acum Habacuc se roagă ca Dumnezeu să readucă poporul (chiar cu preţul unei intervenţii dureroase) la chemarea lui adevărată şi aşa El să fie revelat popoarelor. “Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumină ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” (Matei 5: 14-16)

3. Îndurare. Dar, în mânia Ta, adu-ţi aminte de îndurările Tale!” (Habacuc 3:2/c). Dumnezeu a decis să pedepsească o naţiune lepădată şi neascultătoare şi Habacuc este conştient că El nu-şi schimbă hotărârea. Ce schimbă Dumnezeu este doar orarul dar nu şi planul. Ce era de făcut? Nimic altceva decât să ceară îndurare pentru un popor încăpăţânat în aşa fel ca Domnul să-şi aducă aminte de “rămăşiţa” credincioasă. Şi Dumnezeu face asta. Iată ce spune Cuvântul Lui în Ezechiel 33:19: “Dar dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui şi face ce este bine şi plăcut, va trăi tocmai din pricina aceasta!” Cu privire la vremea sfârşitului lucrurile sunt clare în Scriptură. Apelul din finalul acestei meditaţii este pentru cei ce se numesc “copiii lui Dumnezeu.” Este vremea trezirii într-un creştinism aflat pe moarte; trezire personală, apoi în familie. Trezire în adunare şi evanghelizare în comunitate şi în naţiune. Acesta este strigătul presant pentru vremea în care trăim şi pentru ţara în care suntem. Este un S.O.S. din partea Creatorului pentru creatura Lui. Este şi condiţia Mântuitorului pentru ca “rămăşiţa” să capete îndurare la vreme de necaz. “Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.” (Apoc. 3:20). Fă linişte în sufletul tău dragul meu prieten şi deschide uşa. Are “tone” de binecuvântări, atât pentru tine şi casa ta, cât şi pentru adunarea la care mergi. Să te ajute Tata ca să înţelegi apelul Lui chiar acum! Amin!

 

RUGĂCIUNE

Tatăl nostru care eşti în Ceruri ne închinăm înaintea măreţiei Tale şi îţi mulţumim că Tu conduci istoria şi că eşti Suveran peste popoare şi naţiuni. Îţi mulţumim că eşti plin de dragoste şi îndurare dar eşti şi drept. Te rugăm să ne sensibilizezi duhul ca să înţelegem şi să acceptăm Voia Ta pentru viaţa noastră ca să beneficiem de harul Tău şi să nu ne expunem mâniei Tale. Doamne, Te rugăm lucrează trezire spirituală în poporul Tău şi apoi, foloseşte pocăiţii ca să mântuieşti oamenii din jur. Slavă Ţie că ne vei întări ca să rămânem credincioşi până la sfârşit şi aşa să ne regăsim cu toţii împreună cu Domnul Isus “L-acele ţărmuri, dincol’ de rău…” Amin.


^