Salutări de la N.L.R.C.

“Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Cor. 5:17)

N.L.R.C. reprezintă iniţialele numelui bisericii la care ne adunăm şi slujim. Ele se traduc prin New Life Romanian Church. Care este semnificaţia acestui nume? La începutul lunii Februarie, 2012 Duhul Sfânt al lui Dumnezeu ne-a inspirat să începem o lucrare care să fie “nouă” atât în formă ei cât şi în modul de închinare. Baza acestei lucrări este Cuvântul lui Dumnezeu şi mântuirea adusă prin jertfa Domnului Isus la Calvar, iar scopul ei este glorificarea lui Dumnezeu prin prezentarea fiecărui credincios al bisericii desăvârșit în Cristos. Viziunea pe care am primit-o este aceea de a ne apropia de semenii noştri români (şi nu numai) în aşa fel ca să simtă prezenţa Duhului Sfânt. Întotdeauna Duhul aduce “noul” în gândire, în slujire şi în relaţiile cu cei cei din jur. Acelaşi Duh ne-a inspirat şi un verset (postat mai sus) care să reprezinte salutul nostru precum şi starea de spirit de la New Life. El conţine esenţa viziunii şi perspectiva lucrării şi slujirii la N.L.R.C. şi are un “laitmotiv” foarte clar: “făptura nouă” şi “lucruri noi” care le înlocuiesc pe cele vechi care “s-au dus”. Împărtăşim acest salut cu toţi prietenii noştri şi vă provocăm să urmăriţi împreună cu noi valorile noi pe care le promovează Cuvântul în acest verset.

1. O POZIŢIE NOUĂ. Dacă este cineva în Hristos…” Din lumea care “zace în Cel Rău” direct “în Hristos”. De la “Stăpânitorul lumii acesteia” la “Împăratul Împăraţilor” şi “Domnul Domnilor. De la întunerec la lumină şi din iad în rai. De sub domnia lui Satan sub autoritatea Domnului Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Ce mutare senzaţională şi ce transfer de proprietate şi autoritate. Aceasta este realitatea pe care Dumnezeu o realizează numai prin pocăinţă şi credinţa. Cuvântul “metanoia” (grec.) folosit pentru a desemna termenul de “pocăinţă” înseamnă “înnoirea minţii”, “schimbarea gândirii”, o nouă concepţie despre lume şi viaţa adusă de Mântuitorul lumii. “Tasubah” (ebr.) este cuvântul ebraic pentru “pocăinţa” şi el înseamnă “întoarcere” sau – în termeni militari – “la stânga-mprejur”. Adică, ai fost pus într-o poziţie nouă şi ai pornit pe un drum cu sens unic. Un pocăit adevărat este o persoană cu două adrese: una fizică (în zona în care trăieşti) şi alta spirituală (în Hristos). Este ceea ce subliniază Apostolul Pavel când scrie: “Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, către sfinţii care sunt în Efes şi credincioşii în Hristos Isus.” (Efeseni 1:1). Ce onoare! Dar şi ce răspundere!

2. O PERSOANĂ NOUĂ. Un om care se întoarce la Dumnezeu nu este pus doar într-o poziţie nouă, ci primeşte şi o identitate nouă. Expresia o făptură nouă” înseamnă o creaţie nouă. Dumnezeu nu face reformă, nici nu transformă, ci naşte din nou. Pocăitul este o persoană “născută din nou”, cu un nume nou şi o viaţă nouă. Dacă înainte ţi se spunea “mincinosul” sau “beţivul” sau “hoţul” sau “curvarul”, acum ţi se va spune “pocăitul”. Nu e un nume de batjocură, ci este o identitate nouă care te onorează şi te face părtaş la binecuvântările cereşti dar şi la încercările prin care Domnul îngăduie să treci. “Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” spune apostolul iubirii la I Ioan 3: 2. Apoi el continuă în versetul 3 şi întăreşte afirmaţia de mai sus: “Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă”. Suntem “copii” ai Tatălui din Ceruri. “Ambasadori” ai Cerului în Împărăţia lui Dumnezeu pe acest pământ şi candidaţi la “un cer nou şi un pământ nou.” (Apoc. 21:1) Ideologia comunistă s-a străduit să forţeze (din afară spre înăuntru) apariţia omului nou şi a eşuat lamentabil. Isus Hristos produce de mii de ani caractere noi în serie din toate naţiunile pământului şi asta pentru că El schimbă inima şi schimbarea din interior se manifestă în exterior. Care este numele tău printre oameni! Ştiu ei că eşti pocăit, fiu de Dumnezeu? Sau te ruşinezi de acest nume. Este riscant să faci asta. “Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.” (Luca 9:26).

3. O PERSPECTIVĂ NOUĂ. Care este perspectiva cea nouă care se deschide prin mântuire? Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Cor. 5:17). Un mod de viaţă nou. Fiind plin de Duhul Sfânt creştinul adevărat este încărcat cu roada Duhului. Faptele firii pământeşti au dispărut şi au lăsat loc valorilor împotriva cărora “nu este lege.” (Gal.5:23/b). Priorităţi noi: caută în primul rând “Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui” iar “toate aceste lucruri lucruri” (Matei 6:33) vin “pe deasupra.” Nu se teme de final. El este glorios. “Ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.” (I Ioan 3:2/b). Nici o urmă de incertitudine. Nici vorbă de teamă. Nici o nesiguranţă. Basmul scris de Petre Ispirescu “Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte” îşi găseşte împlinirea în veşnicia pe care o vom petrece cu Domnul Isus. Cuvântul “ştim” face diferenţa. Dacă nu ai această perspectivă, atunci este un mare semn de întrebare în dreptul tău. Meditează la viaţa ta şi dă voie Stăpânului să facă ordine chiar acum.

 

RUGĂCIUNE

Gloriosule Tată din Ceruri! Ne apropiem de Tine cu sfială şi recunoştinţa pentru că ne-ai scos din mizeria în care am ajuns prin păcat şi ne-ai ridicat la o stare nouă, aceea de copii ai Tăi, născuţi din nou, purtători ai Tăi pe pământ şi moştenitori împreună cu Tine ai Cerului veşnic. Slavă Ţie, Tată pentru Domnul Isus care a făcut posibil acest lucru. Îţi aducem fiinţa noastră ca să ne curăţeşti de tot ce nu-Ţi aparţine şi să ne sfinţeşti duhul, sufletul şi trupul pentru a trăi în aşa fel ca Tu să fi slăvit prin viaţa noastră. Dă-ne putere, te rugăm, să rămânem “ai Tăi” până când vom ajunge ACASĂ şi vom petrece eternitatea împreună cu Tine şi cu toţi sfinţii. Amin!


^