Și-a venit în fire

”Şi-a venit în fire, şi a zis: “Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici!  Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, şi-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta  şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.” (Luca 15:17-19)

fireIstoria fiului risipitor este fascinantă. O adevărată aventură a unui tânăr căruia nu-i lipsea nimic  din cele trebuincioase vieții de zi cu zi. Locuia într-o familie plină de căldură și înțelegere, avea un tată iubitor și înțelept  și un frate harnic și gospodar. Dar ”a privit în curtea vecinului” și a văzut și un alt fel de a trăi. Așa că a decis și el să încerce să trăiască altfel decât în casa părintească. A plănuit în mintea lui un scenariu și apoi a încercat să-l pună în acțiune și a reușit. ”Avocatul” i-a spus că are dreptul – potrivit legii –  să-și revendice partea de avere din agoniseala tatălui: ”Şi tatăl le-a împărţit averea.” (Luca 15:12). Scriptura ne face cunoscut ce s-a întâmplat în continuare: ”fiul cel mai tânăr a strâns totul, şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea, ducând o viaţă destrăbălată.” (Luca 15:13-15). Restul este istorie. Banii s-au terminat, prietenii l-au părăsit, iar în ținutul acela a venit o foamete mare. Cel mai bun job care l-a găsit a fost să păzească porcii unui fermier (ceea ce era  urâciune pentru evrei) cu interdicția de a se hrăni din roșcovele care cădeau din copaci. L-a porci a început ”să se deruleze videocaseta vieții lui” și să-și aducă aminte de zilele de belșug și pace din casa tatălui. Acum plănuiește un alt scenariu care să-l ajute să repare ce a stricat atunci când a plecat de-acasă. S-a trezit din starea lui și: ”Şi-a venit în fire …” (Luca 15:17). Aceasta s-a întâmplat în împrejurări care i-au marcat viața și viitorul: 

1. Când și-a văzut starea. Ce situație tristă! Ieri avea de toate, azi este un cerșetor! Ieri era liber, azi a ajuns sclav. Ieri era cu familia, azi este un pribeag singuratic. Ieri trăia în belșug, azi este muritor de foame. Urmăriți cât de sumbru descrie Scriptura starea în care a ajuns acest fiu aventurier: După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.  Atunci s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii.” (Luca 15:14-15). Acolo a înțeles că nu există libertate în sens absolut și că adevărata libertate este atunci când stai lângă tata. Când pleci de lângă el – mai devreme sau mai târziu – te vei lipi de ”celălalt stăpân” care te va trimite la porcii păcatului. Păzind porcii și neavând ce să facă toată ziua mintea lui a început ”să macine” și să gândească drept, realizând cât de grav a păcătuit atât pe verticală cât și pe orizontală, iar apoi să recunoască: ”am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta” (Luca 15:18). Aplicat la întreagă rasa umană este real faptul: ”că toată lumea zace în cel rău” (1Ioan 15:9) și slujește la porcii păcatului a cărui recompensă finală este moartea. Primim foarte des mesaje în care ni se cere ajutorul în rugăciune pentru cei căzuți în păcat în special cu drogurile. Adăugați păcatul adulterului care face ravagii; deasemenea materialismul și internetul, confortul și nepăsarea sunt la ordinea zilei. Dacă ai ajuns să citești meditația aceasta te rog și te implor, oprește-te până nu e prea târziu. Vino-ți în fire chiar acum și ridică-te hotărât să spui nu păcatului.

2. Când și-a adus aminte de Tata. În arșița zilei din acel pustiu tânărul captiv începe să mediteze la trecut și să gândească la viitor. Ce-ar putea să facă și să scape de coșmarul prezentului? Acolo la porci conștiința a început să lucreze și a aprins beculețul nostalgiei: ”Şi-a venit în fire, şi a zis: “Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici!” (Luca 15:17). Dorul după tata și după casa părintească i-a topit inima. E mai bine la TATA decât oriunde în lumea aceasta deoarece: ”în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa” (F.A.17:28). Un creștin adevărat, născut din nou recunoaște că: ”pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi.” (1Cor.8:6). Soluția care rezolvă problema păcatului și a morții este să te întorci cu credință și pocăință la TATA care a plătit prețul salvării și eliberării rasei umane din păcat și chin veșnic prin sacrificiul suprem al Domnului Isus Christos pe crucea de la Golgota. Iată de ce ucenicul iubirii avea să exclame și să proclame: ”Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem.” (1Ioan 3:1). Nu știu pe ce cărări ale lumii pribegești tu dragul meu prieten dar știu că există un TATĂ în Cer care nu mai poate de dragul tău. Poetul a înțeles acest adevăr și scrie așa de convins: ”Ce bine e ca să ști / Că ai în Cer Tată. / Asupra-ți orice-ar veni, / Uitat nu te lasă.” (C.Ev.#183). Iar eu te chem cu toată dragostea să vii acasă la Tata. Să te-ntorci la Cel ce Te-a creat ca să fii fericit și împlinit.

3. Când și-a făcut socotelile. Gândind la toate cele întâmplate fiul risipitor  a compus o poezie cu care să-l întâmpine pe tatăl său. Iată ce spune el: ”Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, şi-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.” (Luca 15:18-19). Și-a făcut socoteala și – hotărând să se întoarcă acasă – a înțeles că după tot ce a făcut, tot ce i s-ar putea cuveni este să fie acceptat ca unul din slujitorii de la casa tatălui. Zis și făcut! Decât rob la porci statutul de slujitor la tata acasă este cu mult mai bun. N-a mai stat pe gânduri și a plecat spre casă. Nespălat și în zdrențe nu mai semăna deloc cu tânărul care a plecat de-acasă cu ceva timp în urmă. Dar se întâmplă minunea și: ”Când era încă departe, tatăl său l-a văzut, şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui, şi l-a sărutat mult.” (Luca 15:20). În poarta casei tata aștepta să se-ntoarcă. A știut că așa va fi. Când a început să-și spună poezia și a ajuns la: ”nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.” (Luca 15:21), tatăl l-a oprit și n-a mai apucat să explice felul în care dorește să fie primit acasă. Ba, mai mult: dă ordin să aducă o garderobă pentru un fiu (nu pentru un argat) și să se pregătească de sărbatoare deoarece: ”acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit.” (Luca 15:24). Fantastic. Când decizi să fii rob al Tatălui, El te face fiul lui. Asta înseamnă mântuire. Primești cea mai înaltă poziție de sub soare: cea de copil al lui Dumnezeu. Și mai ține minte că: ”acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.” (1Ioan 3:2). Toată istoria vieții tale este cuprinsă în acest mesaj. Viața ta pământească și veșnicia ta sunt asigurate din cauză că L-ai primit pe Domnul Isus în inima ta. Iar tu prietenul meu ascultă și înțelege ce spune mesajul poetului: Tu nu ştii că sus, la Golgota, / Cu pieptul de o lance străpuns, / Sub norii ce-ntunecă bolta / Te-aşteaptă, cu lacrimi, Isus!” (C.Ioanid – E plin de miraje pământul). Te-așteaptă AZI! Mâine s-ar putea si fie prea târziu. Așa că vino chiar acum!

RUGĂCIUNE
“Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău;
vină împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.” (Matei 6:9-10)


Leave a Reply

^