“Nu vă înţepeniţi grumazul, ca părinţii voştri; daţi mâna Domnului, veniţi la sfântul Lui locaş, pe care l-a sfinţit pe vecie, şi slujiţi Domnului, Dumnezeului vostru, pentru ca mânia Lui aprinsă să se abată de la voi.” (2 Cr.30:8)

Mergem crescând în relaţia cu Domnul. Suntem în mâinile Lui şi “locuim” în Casa Lui unde ne hrănim din Cuvântul Lui. Dar nu este totul. Ca răspuns la tot ce ne oferă relaţia noastră cu Domnul suntem provocaţi la slujire. În DEX verbul “a sluji” înseamnă (printre altele) şi “a munci pentru altul; a fi la dispoziţia unui stăpân”. Adică prin ceea ce faci tu, succesul să fie al stăpânului tău. Pare ciudat dar există o logică reală în această exprimare. Slujirea lui Dumnezeu este mai mult decât o slujbă. Cum trebuie să înţelegem slujirea Domnului? Ce trebuie să ne motiveze ca să slujim cu adevărat! În primul rând îndreptaţi-vă atenţia spre persoana Domnului. Apoi, haideţi să înţelegem misiunea Lui. În final, imaginaţi-vă ce ne aşteaptă în glorie când Îl vom vedea faţă în faţă. Veniţi acum să descifrăm frumuseţea slujirii şi să ne îndrăgostim de Prea Iubitul sufletului nostru.

1. Slujirea Domnului este o onoare. Asta înseamnă să şti cine este Stăpânul. Este Regele Regilor, Împăratul Împăraţilor şi Domnul Domnilor! Preşedintele Preşedinţilor! Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul! Cel Viu, Cel Vrednic, Cel Atotputernic! Capul Bisericii! Aleluiaaaa! Slăvit să fie El! Iar eu sunt provocat să-L iau în serios şi să-L reprezint cu credincioşie pe Domnul în Împărăţia întunerecului. Vă redau câteva afirmaţii clare ale apostolului Pavel cu privire la “fişa postului” în slujirea lui Dumnezeu: “Nişte slujitori ai lui Dumnezeu”, “noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu” (I Cor 2:4,9) “nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu” (I Cor.4:1),” vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.” (2 Cor 2:17), “Noi dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos.” (2 Cor 5:20). Cât de onoraţi ar trebui să ne simţim la gândul că Stăpânul ne ridică pe fiecare la rangul de “ambasador extraordinar și plenipotenţiar” al Cerului, aici pe pământ! Ce favoare şi ce răspundere! În timp ce citeşti aceste cuvinte, cere de la Dumnezeu înţelepciune ca să pricepi adevăratul sens al mesajului şi să accepţi provocarea de a-L onora în fiecare zi ce o trăieşti pe pământ, slujindu-L cu dedicare şi credincioşie.

2. Slujirea Domnului este o datorie. Nu este o opţiune, ci o însărcinare. Este “încorporată” în decretul de evanghelizare a lumii pe care Domnul Isus îl promulgă la înălţare: “Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le-a zis: “Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” (Matei 28:18-20). Avem mult de lucru! Un Mântuitor viu, recrutează voluntari pentru cea mai mare bătălie din istorie: cucerirea omenirii pentru cer. Pune la dispoziţia lor întregul arsenal de care au nevoie (toată autoritatea, toată viziunea, toată logistica, toată protecţia) pentru împlinirea cu succes a misiunii încredinţate. Ba, mai mult se pune pe Sine (prin Duhul Sfânt) la dispoziţia lor: “voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.” (F.A. 1:8). Nu ne lipseşte nimic decât să avem voinţa de a împlini însărcinarea. Apostolul Pavel îşi motivează slujirea („Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s-o vestesc; şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia!” I Cor. 9:16) apoi face dovada slujirii lui, atât în faţa oamenilor, cât şi a Stăpânului când “raportează” fraţilor: “Iată la ce lucrez eu, şi mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine.” (Coloseni 1:29). El a făcut-o sincer şi deschis! Tu ce poţi să spui în dreptul tău? E cel mai potrivit moment să priveşti în viaţa ta şi să te (mai) pocăieşti. Provocarea Domnului Isus este clară şi fără replică: “Cine nu-şi ia crucea lui, şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine.” (Matei 10:38)

3. Slujirea Domnului este încununată de răsplătire. “Ferice de robul acela, pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!” (Matei 24:46). În ce constă fericirea pe care o anunţă Domnul la revenirea Sa? Ce trebuie să faci “aici” ca să fi fericit “acolo?” “Şi oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit, şi va moşteni viaţa veşnică.” (Matei 19:29). Cea mai grozavă “afacere” o faci numai cu El: îţi predai viaţa Lui 100% şi El îţi garantează binecuvântări 100% şi aici dar şi în veşnicie. Din închisoare apostolul Pavel priveşte spre “podiumul de premiere” al cerului şi exclamă: “mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, în “ziua aceea”, Domnul, Judecătorul cel drept”, iar apoi se uită la toţi urmaşii Mântuitorului şi continuă: “Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” (2Tim 4:8). Adică şi mie dar şi ţie. Finalul va fi fantastic: “Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi.” (Apoc 21:3-4). Imaginaţia omului nu poate descrie perspectiva pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru cei ce L-au slujit. El va rămâne Domnul, iar noi robii. Am slujit aici, vom sluji şi acolo dar pe alte coordonate. Asta e tot. Simplu! “Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte” nu este doar un basm; este realitatea pe care Dumnezeu o oferă celor care şi-au trăit viaţa slujindu-L. “Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor. Şi vor împărăţi în vecii vecilor.” (Apoc 22:3-5). Nu este un sfârşit, ci un nou început la care eşti invitat şi tu. Primeşte provocarea şi aliniază-te în coloana celor mântuiţi chiar acum! Dumnezeu să te binecuvânteze!

RUGĂCIUNE

Tată din Cer! Ceea ce mintea omului nu poate să înţeleagă, ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, lucruri mai presus de priceperea noastră – aşa ceva ai pregătit Tu pentru toţi cei ce te slujesc. Slavă Ţie, Doamne pentru tot ce trăim aici şi pentru tot ce vom primi acolo. Ne ruşinăm la gândul că n-am făcut tot ce puteam ca Tu să fi slăvit prin viaţa noastră. Te rugăm, iartă-ne şi ajută-ne să ne trezim şi să lucrăm pentru Împărăţia Ta cu credincioşie. Şi adu-Ţi aminte din nou de cei nemântuiţi din casele şi din jurul nostru. În Numele Domnului Isus te rugăm şi îţi mulţumim. Amin.