”Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.”/Apoc. 3:11

A fost o vreme când părinții mei au lucrat la poștă. Îmi amintesc cum veneam de la școală (aveam 13-14 ani) împreună cu fratele meu, iar acasă ne aștepta pe fiecare câte o geantă cu ziare, scrisori, reviste, mandate poștale cu bani și mai rar, telegrame care urma să le împărțim la cele 700 de case din Cărbunari și Știnăpari, județul Caraș-Severin. Ce amintiri extraordinare. Oamenii se bucurau să ne primească și să la aducem corespondența sau ziarele la care erau abonați sau banii de la pensie dar nu se bucurau când primeau telegrame. Este mai greu astăzi să înțelegem acest lucru deoarece sistemul de comunicare de acum este total diferit de cel cu 45 de ani în urmă. Nu erau telefoane decât foarte rar și oamenii nu-și trimiteau telegrame de felicitare. Telegrama era asociată cu ceva rău. Când cineva primea o telegramă, asta însemna un necaz, moarte, accident sau boală. Oamenii se speriau când le duceam telegrame. Trebuia să îi legitimăm și să îi punem să semneze că au primit-o, iar apoi trebuia să trecem ora și minutul când am predat telegrama. Mesajul acestei meditații este precum telegrama de altădată. Mă consider” poștașul” care bate la ușa inimii tale ca să-ți înmânez un mesaj de la Tata din Cer. Este un mesaj simplu dar foarte urgent. Citind această meditație” semnezi” că ai primit telegrama și că într-o zi va trebui să dai socoteală de felul cum ai pus în practică mesajul ei. El conține un anunț, o atenționare și o anticipare. Hai să le luăm pe rând și să-L rugăm pe Duhul Sfânt să ne ajute să descifrăm împreună semnificația lor.

1. Anunțul. Domnul Isus se adresează Bisericii din Filadelfia printr-un anunț scurt: ”Eu vin curând” (Apoc.3:11/a), anunț care se adresa în mod direct fiecărui credincios din adunare. Care ar trebui să fie efectul acestui mesaj? Când ești anunțat că vine copilul în vacanță sau feciorul din armată sau rudeniile din străinătate, nu-i așa că ești cuprins de o bucurie imensă? Nu mai dormi în noaptea aceea și te gândești cum să faci momentul revederii cât mai plăcut. Dimineața te apuci de curățenie și te gândești la cele mai alese bucate care să le pregătești pentru” sărbătoarea” din casa ta. Toate gândurile tale converg numai spre momentul întâlnirii cu cei dragi pe care nu i-ai văzut de atâta vreme. Anunți și pe cei din jurul tău despre vestea pe care ai primit-o și încerci să faci din momentul revenirii celui drag preocuparea vieții tale. Exact așa ar trebui să fie și la gândul că Domnul Isus se întoarce. Copiii lui Dumnezeu ar trebui să fie exaltați de această veste. Bucuria vieții și preocuparea zilnică a urmașilor Mântuitorului ar trebui să ne marcheze existența ca și creștini, așa încât oamenii din jurul nostru să-și pună întrebări serioase despre relația lor cu Dumnezeu. Primii creștini ”au răscolit lumea” prin modul lor de viață și prin mărturia ”că este un alt Împărat: Isus.“ (F.A.17:6-7). În Tesalonic pocăiții au ajuns fanatici în ce privește revenirea Mântuitorului și au încetat să mai muncească, Apostolul Pavel fiind nevoit să le scrie două scrisori în care să le explice și să-i învețe cu privire la acest eveniment.” Eu vin curând” a fost un anunț urgent pentru biserica primară; el rămâne un anunț foarte urgent pentru creștinismul zilelor noastre. Cât de mult te bucuri că vine Isus? Cât” te frământă” acest lucru vizavi de cei nemântuiți din jurul tău? Cum te-ai pregătit tu ca să-L întâmpini pe El? Care este starea în familia ta? Dar în adunarea din care faci parte?

2. Atenționarea. După anunțul scurt și concis telegrama continuă cu un mesaj de atenționare foarte serios: ”Păstrează ce ai” (Apoc.3:11/b). Spus cu alte cuvinte mesajul sună:” Ai grijă! Există riscul să pierzi ce ai!” Nu intenționez în nici un fel să generez o polemică despre pierderea mântuirii dar strigătul Domnului Isus pentru urmașii Săi este clar. El întreabă în Luca 18:8: ”Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?” Mă gândesc că va fi un timp când oamenii vor avea” tone” de religie dar credința veritabilă va lipsi cu desăvârșire. Poetul creștin Vasile Militaru scrie: ”Poți să pierzi averi și ranguri/bogății cu rai în spic. /Dacă n-ai pierdut credința/încă n-ai pierdut nimic,” iar apostolul iubirii face lumină în I Ioan 5:4 explicând că ”Ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii, este credinţa noastră.” Din închisoare Apostolul Pavel îi îndeamnă pe pocăiții din Filipi să nu glumească cu pocăința:”duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur.” (Fil.2:12). Nu e nimic neclar în acest strigăt de aceea vă invit să privim introspectiv și să ne verificăm relația noastră cu Domnul. Barca este bună pentru apă, atâta timp cât nu intră apa în ea. Când apa intră în barcă ea își pierde rațiunea pentru care există. Exact așa sunt și creștinii. Ei rămân” sarea pământului” și” lumina lumii” atâta timp cât lumea nu afectează relația lor cu Domnul. În momentul în care lumea intră în biserică, ea devine club. Are nume dar n-are viață; are religie dar nu mai are relație; are doctrină dar nu mai are credință. Așa că, luați aminte la atenționare și ”ţineţi cu tărie ce aveţi, până voi veni!” spune Domnul Isus la Apoc.2:25.

3. Anticiparea. Este marcată de cuvântul” cununa.” Ea reprezintă o” coroană cu care erau încununați în antichitate învingătorii (în război, la concursuri sportive sau literare)” conform definiției din DEX. Biblia descrie mai multe feluri de cununi dar nu ne propunem un studiu al cununilor aici. Vorbim despre cunună la modul general în sensul de” răsplătire.” Viața de credință este marcată de încercări și de ispite; este testată în boală și persecuție; este presărată cu lacrimi și durere. Dar Fratele Iacov ne încurajează în epistola sa la capitolul 1:12 și ne spune: ”Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.” Iar din închisoarea Romei Apostolul Pavel scrutează” podiumul de premiere” al veșniciei și proclamă cu o deplină certitudine: ”mă aşteaptă cununa” și asta pentru că ”M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.” (2Tim.4:7-8). Câtă pace și liniște în fața morții. Finalul contează! Ce se poate spune despre tine? M-aș bucura să primești provocarea Domnului Isus din Apoc.2:10: ”Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.” Ce perspectivă extraordinară a pregătit Fiul lui Dumnezeu pentru noi! Și nu mai este mult. Suntem pe” ultima sută de metri.” Se aud pașii Lui, coborând spre noi ca să ne ridice la cer. Un prieten care a practicat atletismul de performanță mi-a mărturisit că cel mai greu moment al unei curse de alergări este ultima sută de metri. Atunci te lasă toate și dacă nu ști să te concentrezi ai pierdut cursa.” Mai avem puțin, puțin/Pân-la Sfânta Întâlnire, /În văzduhul cristalin, /Cu Isus, Preascumpul Mire” este strigătul Fratelui Niculiță Moldoveanu, iar Mirele Isus ne pretinde să fim gata: ”Mijlocul să vă fie încins, şi făcliile aprinse.” (Luca 12:35). Telegrama a fost transmisă. Te implor, stai lângă El până la sfârșit. Doresc să petrecem veșnicia împreună! Iar tu prietene drag, aruncă-te în brațul Lui și împacă-te cu El chiar acum!

RUGĂCIUNE

Tatăl nostru care ești în Ceruri. Sunt uimit să văd cât de mult îți pasă de noi și cum ne urmărești cu dragostea ta. Nu vom scăpa de Tine nici aici și nici în veșnicie. De aceea te rog sensibilizează-ne să fim atenți la vocea și la voia Ta și să trăim ca atare. Lucrează la ”pocăinţa pocăiților” și prin ei adu mântuire pentru cei pierduți. Te rog să mă asculți. În Numele Domnului Isus, Salvatorul nostru. Amin.