“Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm; dar ucenicii nu ştiau că este Isus. “Copii”, le-a zis Isus, “aveţi ceva de mâncare?” Ei i-au răspuns: “Nu”. El le-a zis: “Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corabiei, şi veţi găsi.” Au aruncat-o deci, şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor. Atunci ucenicul, pe care-l iubea Isus, a zis lui Petru: “Este Domnul!” 

Ioan 21:4-7

Pasajul de mai sus reprezintă o secvență din slujirea Domnului Isus după învierea Sa din mormânt. Era într-o dimineață pe țărmul Mării Tiberiadei. Petru împreună cu grupul de ucenici se întoarce din larg după o noapte de pescuit cu barca goală. Ași în ale pescuitului, Petru et comp. sunt falimentari de data asta. Cel Viu care i-a urmărit ”din umbră” îi așteaptă pe țărm și îi provocă, întrebându-i dacă au ceva de mâncare (dacă au pescuit ceva – într-o altă traducere) la care ei răspund ”Nu” în modul cel mai sincer. Suficient pentru ca Domnul Isus să treacă la acțiune și să-I examineze în trei domenii majore ale vieții: pescuit, iubire și misiune.”Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeţi…” scrie Ioan la capitolul 20:31, adică ceea ce a fost valabil atunci rămâne valabil și acum. Ceea ce Domnul Isus I-a învățat pe ucenici la Marea Tiberiadei vrea să ne învețe și pe noi astăzi. Haideți să parcurgem împreună cu Învățătorul ”chestionarul” cu testele de pe țărm și să luăm lucrul care trebuiește pentru viața noastră de slujire.

1. Testul pescuitului. Echipa de pescari era una demnă de cartea recordurilor. Petru pescuise singurul pește cu un ban în gură din mare, iar Iacov și Ioan împreună cu tatăl lor aveau o companie de pescuit. Totul era de nota zece: aveau barcă și unelte; erau ”specialiști” în materie de pescuit. Au plecat la timpul potrivit (în Marea Tiberiadei se pescuia numai noaptea din cauză că apa era foarte limpede) în locul potrivit. Dar după o noapte de nesomn se întorc la țărm cu barca goală. Unde au greșit? Au plecat în noapte, adică în inima lui Petru era încă noapte și” cânta cocoșul.” Apoi, au plecat de capul lor. Petru n-a chemat pe nimeni doar a gândit cu voce tare spunând: “Mă duc să prind peşte.” ”Spiritul de turmă” a funcționat perfect: “Mergem şi noi cu tine”, i-au zis ei. (Ioan 21:3). Cu vreo trei ani în urmă au renunțat la barcă și la mreje ca să fie pescari de oameni. Acum se întorc din nou de unde au plecat. Ce trist! Experiența lor este a multora dintre urmașii de azi ai Mântuitorului. Când L-am mărturisit pe EL în apa botezului am acceptat să fim pescari de oameni și am cântat” Nu-i drum ‘napoi/nu-i drum ‘napoi.” De ce n-au prins nimic în noaptea aceea? Pentru că au uitat ce le-a spus Mântuitorul în Ioan 15:5: “căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” Aici este secretul reușitei: Isus în barcă la cârmă. De El ascultă vântul și valurile și ascultă și peștii, lucru dovedit în acea dimineață. Ce ai adunat în barca vieții tale? Câți pești ai pentru veșnicie? Mulți au barcă, unelte de pescuit, dorința să adune ceva pentru Cer dar lipsește produsul finit: peștele. Cum stau lucrurile în dreptul tău? Dacă El ar reveni astăzi cu ce-L vei întâmpina? Oprește-te puțin! Pe țărmul vieții tale stă și așteaptă Domnul Isus. Gata să-ți umple barca și viața. Privește și ia aminte! Ucenicii L-au ascultat și au experimentat minunea. Exact asta vrea Domnul și cu tine!

2. Testul dragostei. Pescuirea ia sfârșit cu un breakfast” la iarbă verde.” Meniul este simplu: pește prăjit și pâine. Asta pentru stomac. Dar în timpul acesta Domnul Isus pregătea un alt test pentru sufletul lui Petru: testul dragostei adevărate. “După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: “Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” (Ioan 21:15-17). Întrebarea se repetă de trei ori și tot de atâtea ori răspunsul este pozitiv: “Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, “ştii că Te iubesc.” La care Domnul Isus Îi prezintă lui Petru imaginea completă a lucrării Lui: mielușeii, oițele, oile. Parafrazând dialogul, Mântuitorul parcă ar vrea să-i spună: dragostea care trebuie să mi-o dai Mie, împarte-o cu ei. Dacă mă iubești pe Mine, fă ca acest lucru să-l simtă cei din jurul tău. Oare nu aceasta a fost porunca Mântuitorului din Joia Mare în camera de sus în Ioan 13:34-35? “Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” Relația ”pe verticală” se verifică prin relația” pe orizontală.” Te urmăresc în relația cu aproapele ca să înțeleg care este relația ta cu Dumnezeu. Simplu! “Dacă zice cineva: “Eu iubesc pe Dumnezeu”, şi urăşte pe fratele său, este un mincinos; căci cine nu iubeşte pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? Şi aceasta este porunca, pe care o avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu, iubeşte şi pe fratele său.” (I Ioan 4:20-21). Creștinismul autentic este religia dragostei adevărate. Primii creștini au cucerit lumea cunoscută atunci prin iubire. Caracterul și slujirea Mântuitorului străluceau în viețile lor. Iată de ce oamenii privind la pocăiții de-atunci i-au numit creștini (după numele Domnului Isus Christos) deoarece “au priceput că fuseseră cu Isus.” (F.A. 4:14). Adevărurile de mai sus ar trebui să ne pună pe gânduri. Ce zici? Cum stai cu dragostea față de aproapele tău? Dar față de dușmanii tăi?

3. Testul slujirii. Testul final din acea dimineață are de-a face cu slujirea. După ce rezolvă” problema stomacului și a inimii”, Domnul Isus se ocupă de misiune: “Adevărat, adevărat, îţi spun că, atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile, şi altul te va încinge, şi te va duce unde nu vei voi.” A zis lucrul acesta ca să arate cu ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu. Şi, după ce a vorbit astfel, i-a zis: “Vino după Mine.” (Ioan 21:18-19). Viața creștină își găsește împlinirea numai pe terenul slujirii. Suntem mădulare unii altora și funcționăm bine ca și trup doar când ne împlinim menirea pentru care am fost creați. De aceea Domnul Isus îl provocă pe Petru de două ori să vină după El. Chemarea ”Tu vino după Mine” (v. 22) reprezintă esența slujirii. Nu după oameni, ci numai după El! Slujirea lui Dumnezeu este un drum cu sens unic. Numai că asta înseamnă jertfă și presupune plătirea unui preț. Timpul, sănătatea, libertatea, casa, mașina, banii, diploma, afacerea și chiar familia – toate trebuie puse în slujba Regelui. Secerișul e mare, iar lucrătorii sunt puțini – este constatarea Mântuitorului. El are nevoie urgentă de voluntari pentru misiune în ”aventura” salvării oamenilor de la moarte veșnică. Este oră târzie pe ceasornicul universului. Domnul Isus va reveni și te provocă să te ridici și să mergi după El! Are nevoie de tine. Acum e vremea ta. Petru a acceptat provocarea și a mers după Domnul până la capăt, plătind prețul suprem al slujirii. Te rog să faci liniște în viața ta ca să poți auzi strigătul Lui: ”Tu vino după Mine” chiar acum. Amin.

RUGĂCIUNE

Glorie Ție Tată din Cer pentru provocarea din această meditație. Ne-ai arătat cât de urgentă este nevoia de implicare în salvarea celor pierduți și ce trebuie să facem ca slujirea noastră să fie cu folos. Dă-ne putere și înțelepciune să ne cheltuim iubind și plătind prețul slujirii ca cei din jurul nostru să Te cunoască și să te accepte ca Domn și Mântuitor. Trezește pocăiții și mântuiește pe cei pierduți! Te rugăm și-ți mulțumim în Numele Domnului Isus. Amin.