”Căci un copil ni s-a născut un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui.” (Isaia 9:6)

Suntem din nou în sezon de Advent. Este vremea când ne aducem aminte că Fiul lui Dumnezeu a venit în lumea noastră ”să se nască și să crească, să ne mântuiască.” De asemenea este un timp de pregătire sufletească la gândul că la împlinirea vremii ”Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea.” (Gal.4:4-5). Cuvântul ”advent” din limba latină înseamnă ”venire,” la fel ca și cuvântul ”parousia” din limba greacă. Amândouă cuvintele se referă atât la prima, cât și la cea de-a doua venire a  Domnului Isus. Credem ca așa cum s-a întâmplat la prima venire a Mântuitorului se va întâmpla și la revenirea Lui. Dar între aceste două repere au avut și au loc evenimente care confirmă persoana și sluirea Fiului lui Dumnezeu. Câteva întrebări sunt necesare: ”De ce a trimis Tatăl pe Fiul în lumea noastră?” ”Cum dovedește Domnul Isus că este Fiul lui Dumnezeu?” și ”Cum ar trebui să răspundem la provocarea generată de persoana și slujirea Fiului lui Dumnezeu? Haideți să ne apropiem cu o inimă sinceră și să înțelegem că Domnul Isus Cel veșnic a intrat în spațiu și timp pentru câteva motive de excepție:

1. Să descrie Persoana lui Dumnezeu.  Cine este Dumnezeu? Cum arată El? L-a văzut cineva? Dumnezeul care a vorbit cu Moise s-a prezentat ca fiind: “Eu sunt Cel ce sunt.” (Ex.3:14). Altfel spus: ”Ființa neființată; Cauza necauzată; Cel ce există prin Sine Însuși.” Cam abstractă definiția aceasta. Este adevărat că El a fost Dumnezeul minunilor, al tunetelor și fulgerelor. Dumnezeul care a despărțit marea și făcut să țâșnească apă din stâncă.  Dar asta nu ne împlinește dorința de cunoaștere. Dorim să știm mai mult despre El așa cum este interesat și omul lui Dumnezeu când întreabă: ”O, Tată, ce ești Tu? O conștiință / a unei insondabile puteri? / Trăiești ca mine? Ești și Tu ființă / cu bucurii, cu dor, cu suferință? / Sau ești mai sus de gând și de dureri?”  (C. Ioanid – Taine). Scriptura face lumină când spune că: ”Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.” (Ioan 1:18). Într-adevăr, răspunsul la toate aceste întrebări îl găsim în persoana Domnului Isus, Cel ce a venit să ni-L prezinte pe TATĂL așa cum este El. El este Logosul etern care  ”S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.” (Ioan 1:14). El este Singurul care are autoritatea să ni-L arate pe Tatăl și identitatea Lui adevărată. Revenind la Advent, El este Dumnezeul înfășat în scutece și culcat pe paie într-o iesle. Este Dumnezeul care a fost ținut în brațele unei fecioare imaculate. Dumnezeul care a flămânzit și însetat. Cel care a obosit și a adormit. Cel care a trăit ca și noi dar fără păcat. El, Cel care avea să strige: ”Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl.” (Ioan 14:9). Vrei să ști cum arată Dumnezeu? Privește atent la Domnul Isus chiar acum și vei pricepe măreția și grandoarea Lui dar și modestia și simplitatea cu care a venit la noi ca să ne înțeleagă și să ne reprezinte în fața Tatălui.

2. Să împlinească Planul lui Dumnezeu. Plan care a fost stabilit din veșnicie și dus la împlinire la momentul hotărât de Dumnezeu. Esența acestui proiect este explicată clar în ”versetul de aur” al Scripturii care proclamă că: ”atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16). Păcatul cerea pedeapsă și un Dumnezeu drept trebuia să aplice sentința: ”plata păcatului este moartea” (Rom.6:23) dar a hotărât că: ”pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El …” (Isaia 53:5) și această decizie trebuia pusă în aplicare de o ființă din afara existenței noastre, fără păcat. Înțelegi acum de ce s-a născut Fiul lui Dumnezeu și de ce avem Advent?  Urmărește ”telegrama” pe care o trnasmite mesagerul cosmic lui Iosif despre nașterea Domnului Isus: ”Ea va naşte un Fiu, şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.” (Matei 1:21). Acesta a fost planul și el cerea un preț: jertfa supremă. Iată de ce poetul – gândind la Betleem – avea să scruteze viitorul și să scrie: ”Ca prunc ești în iesle acum azvârlit, / Iar mâine pe cruce vei fi răstignit.” (C.Ev. # 505). Iar poetul Costache Ioanid avea să jublieze în inima lui când a strigat plin de uimire: “O, Fiu născut, cu nimeni altu-asemeni, / Ieșua! … sunt atât de fericit” / În Tine-am fost când, printre spini și cremeni / cu stropi de lacrimi alergai să semenei, / în Tine tot Calvarul l-am suit!” (Taine). Nu trebuie să faci pelerinaj în Țara Sfântă ca să I te închini; poți chiar acum (în Duhul) să te proșterni la picioarele Lui și să-I predai viața ta și viitorul tău. Nu mai poate de dragul tău și abia așteaptă să te primească, să te îmbrățișeze și să te binecuvinteze.

3. Să reprezinte Provocarea lui Dumnezeu. Dumnezeu și-a făcut partea Lui în mod desăvârșit: ”Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr.” (Ioan 1:14). A avut Un Singur Fiu pe care L-a dat pentru salvarea noastră de la păcat și de la moarte veșnică. Acum este rândul nostru să ne facem partea. Cum se face asta? Fii atent și ia aminte! La investiția fără egal a lui Dumnezeu, El are o pretenție sinceră. Așa cum la Naștere ”a ieșit din fotografie” în persoana Fiului Său ca să trăiască printre noi și să să ni-L arate pe Tatăl, tot așa pretinde ca și  eu să fiu imaginea Lui și să las ca oamenii să-L vadă în mine pe Domnul Isus. Să fiu un mesager al Celui Născut la Betleem. Logosul Nașterii trebuie să se întrupeze în mine, iar eu trebuie să devin Cuvântul făcut trup; să devin un Christos în miniatură. Nu doar odată pe an, ci în fiecare zi, 24/7. Exact cum explică Biblia arătând spre urmașii Domnului Isus: ”Voi sunteţi epistola noastră … cunoscută şi citită de toţi oamenii. Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos.” (2Cor.3:2-3). Privind la primii creștini și la mărturia lor oamenii de-atunci au declarat despre ei,  că: ”au priceput că fuseseră cu Isus.” (F.A. 4:13). Ce mărturie zguduitoare! Dar și ce responsabilitate enormă! Să trăiești la nivel de excelență, așa încât viața ta să-l arate pe Fiul lui Dumnezeu. Nici nu există scop mai măreț și nici împliniri mai binecuvântate. Oprește-te și sterge-te la ochi! Apoi, primește provocarea și hotărăște-te să fi un martor al Celui născut la Betleem. Ridică-te chiar acum și apucă-te de treabă. Este așa de mult de lucru! Nu de alta dar s-ar putea să fie ultimul Advent aici pe pământ. Este urgent!

RUGĂCIUNE

 ”Îmi plec inima și fața, / Copilaș din zare-albastră, / Și mă-nchin cu umilință, / Călător prin lumea noastră! /  Nu am smirnă ca și magii, / Nici tămâie și nici aur, / Lacrimile pocăinței / Îmi sunt singurul tezaur! /Ți le-aduc acum ‘nainte / Cu sfială și rușine, / Copilaș venit din ceruri / Să porți crucea pentru mine!” Amin! (Colind creștin)