”Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s-a rugat cu stăruinţă să nu ploaie, şi n-a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni.  Apoi s-a rugat din nou, şi cerul a dat ploaie, şi pământul şi-a dat rodul.” (Iacov 5:17-18)     

Un om ca și noi cu două mâini, două picioare, doi ochi, două urechi … nas, gură, păr, etc. Nici o deosebire în plan fizic dar s-ar putea să fie o diferență colosală între noi și el în plan spiritual. Ilie ”s-a rugat cu stăruință” (Iacov 5:17) iar acest lucru a  schimbat starea unei națiuni întregi. Vremurile în care  trăim nu sunt prea diferite de cele din vremea lui Ilie. Foamete și ciumă, războaie și vești de războaie, terorism și persecuție, materialism și preocupare pentru senzații tari, imoralitate în cel mai josnic grad, droguri, sex, pornografie, internet și multe alte asemenea stări vin să completeze tabloul unor zile golite de sevă și de conținut. Nici biserica și creștinii nu se deosebesc prea mult de mediul în care își duc viața de zi cu zi. Tot mai mulți acceptă standardele morale ale lumii în care trăim. Din Cerul Său, Dumnezeu pare să strige: ”Caut printre ei un om care să înalţe un zid, şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc; dar nu găsesc nici unul!” (Ez.22:30). Nici în vremea lui Ahab și a Izabelei nu era măcar un om care să-L reprezinte pe El până când Dumnezeu  L-a găsit și L-a scos pe scena istoriei. Nu era o personalitate, nici vreo față bisericească, ci un simplu om din Tișbea Galadului. Ce a apreciat Dumnezeu la acest anonim de L-a ridicat și folosit pentru a-Și arăta slava într-o națiune idolatră și apostată?

1. A trăit la înălțimea numelui. În ”Dicționarul Biblic” citim că numele lui Ilie înseamnă ”Iehova este Dumnezeul meu,” ”Iehova este tăria mea.” După mintea mea asta înseamnă că în fiecare zi oamenii văd cum în viața mea ia chip Dumnezeul care este pus în numele meu. Numele meu se traduce vizibil în comportarea mea. Relațiile cu cei din casa mea și cu cei din jur, vorba, faptele, identitatea mea întreagă reprezintă mărturia numelui meu. ”Pocăit!” ”Ca ăsta DA” spun oamenii atunci când viața noastră onorează numele de creștin născut din nou. Exact asta s-a întâmplat cu primii creștini care au fost numiți cu numele lui Christos din cauza caracterului și a mărturiei lor despre Mântuitorul.  ”Au priceput că fuseseră cu Isus.”(F.A.4:13) – așa au fost caracterizați de dușmanii lor. Ce se poate spune despre noi? În multe locuri am auzit spunându-se despre urmașii Domnului Isus că sunt ”a lui pocăitu.” Așa le zic oamenii din loc. Parcă te apucă frica. Să fii cunoscut ca și un  pocăit este extraordinar dar ce trist este ca oamenii să vadă în tine altceva. Există o vorbă în popor care se vrea un semnal de alarmă pentru toți urmașii Mântuitorului: ”Ori te poartă cum ți-e vorba, ori vorbește cum ți-e portul.” Adică, nu te juca de-a pocăința, ci trăiește la înălțimea numelui pe care l-ai primit prin naștere din nou.

2. S-a rugat cu stăruință și a proclamat cu autoritate Numele Domnului. Două cuvinte marchează identitatea lui Ilie: ”s-a rugat.” Nu s-a prefăcut că se roagă, nici că a avut ore, zile sau săptămâni de rugăciune, ci a trăit o viață de rugăciune. 24/7! ”Cu stăruință!” (Iacov 5:17). Adică nonstop! Rugăciunea devenise modul lui de viață. Abia după asemenea rugăciuni Dumnezeu Îl trimite în fața lui Ahab și a națiunii lui Israel să proclame Numele Lui în confruntarea cu baalii și astarteele: ”În clipa când se aducea jertfa de seară, prorocul Ilie s-a apropiat şi a zis: “Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel! Fă să se ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău, şi că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta. Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti adevăratul Dumnezeu, şi să le întorci astfel inima spre bine!” (1 Împ.18:36-37). Ce s-a întâmplat este istorie. A căzut focul trezirii peste o națiune apostată, iar idolii păgâni și slujitorii lor au fost nimiciți. O adevărată revoluție spirituală. Gândul mă duce la Fratele Liviu Olah și slujirea lui. A fost marcat de puterea rugăciunii și a predicat o evanghelie întreagă sub autoritatea Duhului Sfânt. Trezirea de la Oradea și din România anilor ‘80 nu se poate tăgădui. Într-un mesaj amintea că adunarea trebuie să fie ”casă de rugăciune” dar că oamenii au transformat biserica în sală de spectacole unde corurile, fanfarele și recitatorii au luat locul și timpul rugăciunii. ”Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit” spune Iacov în cap.5:17 dar unde ne aflăm noi știind toate aceste lucruri? Nu mai auzi rugăciuni fierbinți pentru că nu mai prea sunt oameni neprihăniți. Cât de trist dar cât de adevărat. Îmi vine să plâng și să strig agonizând după sfințirea care aduce trezirea. O postare pe internet avea un mesaj foarte provocator: ”Eu cred în puterea rugăciunii. Tu crezi?” Doamne, ai milă de noi.

3. A slujit împlinind planul lui Dumnezeu pentru generația lui. Fiecare dintre cei mântuiți este chemat să împlinească voia lui Dumnezeu în timpul vieții lui. Misiunea lui Ilie a fost să-L redea națiunii lui Israel pe adevăratul Dumnezeu și să pună rânduială în haosul din țară. După biruința de pe Carmel a fugit dorind să termine cu viața. Dar ”L-a ajuns din urmă Domnul” și I-a explicat că el nu și-a încheiat slujirea pe pământ, ci că mai are mult de lucru. Generația lui și Dumnezeu aveau nevoie de el. S-a întors și a împlinit în detalii planul stabilit de Cel Atotputernic. Când misiunea lui s-a terminat Dumnezeu L-a ridicat în glorie în mod supranatural. Apoi Îl trimite împreună cu Moise pe Muntele schimbării la față, stând în prezența Domnului Isus. Ce onoare! Să trăiești credincios până la final și să duci la bun sfârșit cu demnitate planul lui Dumnezeu pentru generația ta. Să rămâi credincios până la moarte. Așa ne îndeamnă și Scriptura în Filipeni 2:12: ”duceţi până la capăt mântuirea voastră!” Tu și cu mine nu suntem produsul hazardului și al întâmplării. Am fost creați de Dumnezeu și trimiși în lume într-o generație exactă a istoriei cu un scop bine stabilit: acela de a împlini voia și planul Creatorului pentru oamenii din generația noastră. Aș dori, încheind această meditație să te fac responsabil de misiunea ta de pocăit și să te fac atent prin cuvântul Mântuitorului asupra misiunii tale pentru generația în care trăiești: “Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.”(Luca 19:40). Într-o zi trotuarele, cauciucurile de la mașină și băncile de la biserică vor vorbi. Ce vor spune despre tine?

RUGĂCIUNE

  “Iată-mă, trimite-mă!”