Veniţi la sfântul Lui locaş

“Nu vă înţepeniţi grumazul, ca părinţii voştri; daţi mâna Domnului, veniţi la sfântul Lui locaş, pe care l-a sfinţit pe vecie, şi slujiţi Domnului, Dumnezeului vostru, pentru ca mânia Lui aprinsă să se abată de la voi.” (2 Cr.30:8)

 

După ce am dat mâna noastră în mâna Lui, mesajul ne cheamă să venim la Casa Domnului. Veniţi la sfântul Lui locaş” este strigătul care trebuia să-l audă poporul lui Dumnezeu din gura alergătorilor. Regele David striga şi el plin de bucurie: Mă bucur când mi se zice; “Haidem la Casa Domnului!” (Ps. 122:1). Care este motivaţia de a merge la Casa Domnului? Ce impact ar trebui să aibă asupra noastră ce se face acolo aşa încât să ne determine să nu stăm acasă, ci să fim pasionaţi după locaşul sfânt? Vă invit să urmărim câteva răspunsuri posibile la această întrebare.

1. La Casa Domnului ne întâlnim cu Domnul. El este Domnul Casei. Sfântul Locaş este proprietatea Lui. Acolo se face voia Lui. Mergând la Casa Domnului te întâlneşti cu Domnul şi asta înseamnă închinare. “Veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!” (Ps. 95:6), acesta este strigătul inimii unui adevărat închinător al lui Dumnezeu. Mersul la Casa Domnului este mai mult decât o religie: înseamnă relaţie personală cu cea mai importantă persoană din Univers, cu Dumnezeu. Aceasta ar trebui să fie logica prezenţei noastre la Casa Domnului: mă duc acolo să mă întâlnesc cu Tată din Cer şi să mă închin înaintea Lui. Când modul acesta de gândire ne cuprinde fiinţa nu mai putem să rămânem acasă atunci când sfinţii sunt la adunare. Vom face totul să nu lipsim de la întâlnirea cu El şi “Ne vom sătura de binecuvântarea Casei Tale, de sfinţenia Templului Tău” (Ps.65:4). Te sfătuiesc să primeşti provocarea şi să încerci să te închini Domnului “în Duh şi-n Adevăr”, adică 24/7.

2. La Casa Domnului ne întâlnim cu copiii Domnului. Abia aştept să merg la Casa Domnului ca să-L întâlnesc pe El şi să mă închin Lui dar şi să mă întâlnesc cu copiii Lui şi să am relaţie cu ei. Asta se numeşte părtăşie.” Acolo se suie seminţiile, seminţiile Domnului.” (Ps.122:4), subliniază psalmistul. În timp ce sunt în legătură cu El în relaţia pe verticală, mă ocup şi de relaţia pe orizontală, având părtăşie cu sfinţii. În Casa Domnului “ne bucurăm cu cei ce se bucură şi plângem cu cei ce plâng.” Aici ne cunoaştem bucuriile şi necazurile şi tot aici ne purtăm poverile unii altora. Poetul creştin creionează atmosfera din Casa Domnului la întâlnirea sfinţilor în cuvinte superbe:” Cât de bine mă simt cu aleşii Domnului, /Poporul minunat! /O, ce bine mă simt cu aleşii Domnului, /Poporul minunat! /Strălucesc feţele, cântă adunarea, /Cerul stă şi-ascultă cântarea/O, ce bine mă simt cu aleşii Domnului, /O, ce popor, ce popor minunat!” Iată cum proclamă apostolul Pavel bucuria de a fi mădular în trupul lui Hristos:” Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu.” (Ef. 2:19). El înţelege esenţa părtăşiei şi scrie fraţilor din Roma că doreşte să fie împreună cu ei “ca să ne îmbărbătăm laolaltă” (Rom.1:12). Îmi îngădui să te întreb dacă acesta este şi statutul tău.

3. La Casa Domnului ne întâlnim cu Cuvântul Domnului. “Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, şi-L păzesc!” (Luca 12:28), este aprecierea Domnului Isus pentru cei dornici de Cuvânt. În Casa Domnului se vesteşte Cuvântul deoarece Biserica lui Hristos trăieşte prin Cuvânt şi asta se numeşte zidire sufletească. Poetul creştin avea să sublinieze valoarea Cuvântului, spunând:” Daţi-mi în mână Biblia ce sfântă/în ea se află viaţa lui Isus”, iar apoi continuă:” Las’ să lucească lumina Scripturii/Prin poarta strâmtă ne conduce ea. /Sfaturile lui Dumnezeu cuprinde/Promisiuni, harul şi iubirea.” Porunca lui Pavel pentru Timotei este:” propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi ne la timp” (2 Tim.4:2) deoarece:” Evanghelia lui Hristos… este puterea lui Dumnezeu” (Rom.1:16), putere care mângâie, mustră, aduce pace în încercări, te fortifică în credinţă, îţi dă linişte în faţa morţii. Vino la biserică să fii expus la Cuvânt şi lasă-l să te transforme. Iar voi, fraţii mei care proclamaţi Cuvântul, faceţi lucrul acesta “cu frică şi cutremur” în aşa fel că impactul slujirii voastre să fie cu profit maxim pentru Slavă Lui şi pentru mântuirea oamenilor. Este vremea să ne întoarcem la Biblie şi să propovăduim o Evanghelie întreagă.

 

RUGĂCIUNE

Doamne, Părinte din Cer, te slăvim că ne-ai acordat harul să te cunoaştem în mod personal şi să comunicăm cu Tine. Îţi suntem recunoscători pentru părtăşia sfinţilor din Casa Ta şi pentru Evanghelia Ta veşnică. Conştienţi de responsabilitatea imensă ce atârnă pe umerii noştri, venim smeriţi înaintea Ta şi te rugăm să ne ajuţi în slăbiciunile noastre şi să ne dai puterea să “ne ducem mântuirea până la capăt cu frică şi cutremur”, trăind după voia ta şi spre slava şi gloria Numelui Tău în fiecare zi. Nu uităm de cei nemântuiţi din jurul nostru şi apelăm din nou la milă şi îndurarea Ta pentru ei. Mulţumim că ne asculţi. În Numele Domnului Isus! Amin.


Leave a Reply

^