”Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.” /2Tim.3:1/

”Zilele din urmă” și ”vremuri grele” sunt două expresii care anunță/descriu aceiași realitate: timpul sfârșitului. Faptul că trăim zilele din urmă este atât de evident încât nu mai necesită comentarii. Este suficient să urmărești știrile la TV sau să urmărești evenimentele din lume ce se petrec sub ochii tăi și să înțelegi felul în care se împlinește Cuvântul lui Dumnezeu. Istoria și societatea, natura și cosmosul întreg, Biserica lui Cristos și Israelul lui Dumnezeu confirmă cele de mai sus. Se pare că oamenii au pierdut controlul și sunt depășiți de evenimentele cu care se confruntă, iar guvernele și organizațiile de tot felul privesc cu neputință la o lume care plutește în derivă. Dumnezeu este scos afară din societate, iar valorile iudeo-creștine sunt aruncate la coș. Ne mai existând adevăr absolut, oamenii trăiesc după adevărurile lor relative și forțează să impună normele lor morale întregii societăți. Zilele acestea tocmai am aflat că reprezentanții celor din Sodoma și Gomora au cerut Parlamentului European să scoată religia creștină din ideologia acestor vremi, ea fiind depășită și obstrucționistă. Tot în aceste zile unul din candidații creștini la președinția SUA a mărturisit că următorul pas al sodomiților este să proclame faptul că religia creștină incită la ură (ea neacceptând practicile și modul lor de manifestare) și că este depășită. Și tot în aceste zile așteptăm decizia Curții Supreme a SUA cu privire la amendamentul ce se preconizează a fi adoptat în ce privește definirea familiei: acela de a schimba definiția familiei ca fiind compusă din doi parteneri (nu din bărbat și femeie). Dacă va fi adoptată o asemenea schimbare, ea va avea consecințe inimaginabile asupra a tot ce va urma în această țară. Dar nu numai aici deoarece tot ce se experimentează aici va fi exportat în restul lumii, iar România este printre primele țări care preia tot ce este mai rău. Cum arată lumea zilelor de la urmă? Sau – mai corect – cum se comportă/care este riscul pentru/  creștinii în vremuri ca acestea? Urmăriți meditația și înțelegeți!

1. Religie fără relație. Iată cum explică Scriptura acest adevăr: ”Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.” /2Tim.4:3-4/. Biserica unde te simți bine este tot mai căutată. Este locul unde închinarea este concepută după tehnica de la Hollywood, iar Evanghelia este diluată ca să placă tuturor. Nici vorbă de sfințenie sau de condamnarea păcatului. ”Politically correct”  este principiul după care se desfășoară totul în adunare. Nimic din ceea ce a fost în Fapte 2 la apariția Bisericii nu mai este valabil. Lumea este plină cu ”tone” de religie dar fără relație. Domnul Isus stă la ușă și bate (Apoc.3:20) dar  înlăuntru e atâta activism și ”gălăgie sfântă” încât nu se mai aude bătaia Celui care Și-a dat viața pentru Biserică. Toate acestea se petrec pe nesimțite iar cei care le promovează au ”cele mai bune intenții” în a face ca lucrarea Domnului să propășească. Ce înşelătorie! Să te lași dus de val fără să îți dai seama că ”ce e val ca valul trece” (M. Eminescu – Glossă). Nu te întreb ce religie ai sau la ce biserică mergi. Te întreb însă dacă Fiul lui Dumnezeu este Mântuitorul și Domnul tău și dacă ești în relație corectă cu El. Este vremea ca astăzi – nu mâine – să faci o pauză și să pui lucrurile la punct în dreptul tău.

2. Renume fără viață. În ziua de 1 Iunie, 2015) am văzut pe internet o poză cu titlul ”congresul baptiștilor.” Nu de mult am citit comentarii despre ”congresul penticostalilor.” Alte postări sunt despre oastea Domnului sau despre adventiști. Nu mai vorbesc despre bisericile tradiționale. Ortodocşii și greco- sau romano-catolicii sunt și ei nelipsiți din știrile ce apar în presă sau pe internet și la TV. Președintele e luteran; alții sunt calviniști sau anglicani. Fiecare face caz de numele care-l reprezintă și nu e rău. Dar se pare că am uitat concluzia Domnului Isus din Predica de pe munte, aceea că: ”după roadele lor îi veţi cunoaşte.” (Matei 7:20). Realitatea zilelor de la urmă este tristă. Creștinii au nume, au renume și au tradiție dar nu mai au viață. Exact ca în remarca Scripturii față de una din cele șapte biserici din Apocalipsa:”îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.” (Apoc.3:1). Eu fac parte dintr-o biserică creștină baptistă dar mult mai mult decât a fi ”un bun baptist” sunt fericit la gândul că sunt un ”copil al lui Dumnezeu” adevărat și credincios. Unde găsim nume ca acestea în Biserica primară? Ea era alcătuită din tot ce a fost sfânt și curat. Cred ca biserica din veșnicie va fi la fel ca și prima biserică. Nu uita mesajul Păstorului cel bun pentru turma Sa care te atenționează:  ”Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” (Ioan 10:10). Viață, nu (re)nume! Urmărește ca dincolo de numele ce-l porți să dai dovadă că ai viață și că ești purtător de roadă din Duhul. Asta te califică drept urmaș al Christos. Așa cum scrie și poetul creștin în versurile sale: ”Hristos cel Sfânt te va cunoaște / Nu după numele ce-ți pui. / Ci după ranele-ndurate / Sub crucea ta și crucea Lui.” (Traian Dorz – Ia jugul lui Hristos). Întrebarea mea pentru tine este: ce se vede în pomul vieții tale? Roadă sau doar frunze? Somația Scripturii pentru creștinii de formă este clară și directă: ”Adu-ţi aminte dar cum ai primit şi auzit! Ţine, şi pocăieşte-te!” (Apoc.3:3).

3. Ritual fără credință. Este o altă manifestare ”la ordinea zilei” care dovedește că trăim vremurile grele din zilele de la urmă. Creștinii renunță tot mai mult la valorile și principiile adevărate din Sfânta Scriptură și acceptă foarte ușor un surogat (înlocuitor, imitație) al creștinismului adevărat. Ba, mai mult: ocultismul și vrăjitoria, păgânismul și puterile întunericului, o Evanghelie diluată și o slujire de formă iau locul trăirii și slujirii autentice instituite de Dumnezeu. Pentru bani și succes ca și pentru faimă și un trai fără griji asistăm la sinuciderea spirituală a atâtor lideri și a congregațiilor lor. Tocmai cum ne avertizează Cuvântul lui Dumnezeu că: ”în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor…” /1Tim.4:1/. Un om al lui Dumnezeu mărturisea că ”nu vremea minunilor a trecut, ci vremea credinței.” (Autor anonim). Iar strigătul Mântuitorului încearcă să se facă auzit în zilele de la urmă, întrebând: ”Când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?” (Luca 18:8). Va găsi biserici arhipline cu slujitori ai amvoanelor și altarelor apostați și corupți; va găsi  religie și  ritual ”cu caru” însă fără conținut și fără credință. Însă: ”fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui!” (Evrei 11:6). Creștinismul trece prin criză profundă. Aproape zilnic avem de-a face cu ceremonii și liturghii, praznice și parastase, moaște și sfinți, serbări și evanghelizări așa zis ”creștine” dar fără Christos și fără credința în El. Există riscul să crezi că mergi pe cale dar de fapt să fi pe lângă. Ia aminte la apelul Scripturii: ”Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele.” /Ef.5:16/. E tot ce poți să faci și asta cât mai repede posibil. Mâine deja este prea târziu. Străjerul își face datoria și strigă aproape disperat că: ”vremea este aproape!” /Apoc.1:3/.

RUGĂCIUNE

”Înviorează-ne iarăşi, şi vom chema Numele Tău. Doamne, Dumnezeul oştirilor, ridică-ne iarăşi! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!” (Ps.80:18-19)