“Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică?” (Ps.27:1)

Psalmul 27 este numit și ”psalmul încrederii.” Experiența de viață a Regelui David este unică. A trăit zile de excepție dar s-a confruntat și cu încercări pe măsură. Ceea ce a rămas constant în viața lui indiferent de situațiile prin care a trecut  a fost încrederea neclintită în Dumnezeu. Iată de ce el începe psalmul cu întrebarea: ”de cine să mă tem?” întrebare care o repetă: ”de cine să-mi fie frică?” (Ps.27:1). Răspunsul este unul singur: “Domnul este lumina şi mântuirea mea!” Apoi repetă și răspunsul ca să întărească afirmația: ”Domnul este sprijinitorul vieţii mele!” (Ps.27:1). Wow! Ce mărturisire de credință! Ce declarație de loialitate! Bine, bine! Dar care este suportul acestor afirmații? Pe ce se bazează ca să-și motiveze cuvintele? Care este experiența de viață ce l-a făcut atât de sigur să se încreadă în Dumnezeu? Iată cum argumentează Regele David atașamentul lui total față de Regele Regilor: Read more…

“Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.” (Apoc.2:4)

“Când între voi sunt zavistii, certuri şi dezbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni?” (1Cor.3:3)

Din momentul în care a apărut pe scena istoriei, Biserica lui Isus Christos a fost atacată și încolțită din toate părțile. Biserica și familia au fost create de Dumnezeu cu scopul să înalțe și să proclame numele Său. Pentru că Diavolul nu a reușit să le distrugă a încercat să diminueze mesajul lor în societate și să le deturneze de la scopul pentru care au fost concepute. Așa se face că nu prea mai găsești familii adevărate și nici biserici care să-L reprezinte pe El cu adevărat. O stare de moleșeală și delăsare cu așa ziși creștini care au doar o formă de evlavie dar fără impact este la ordinea zilei. Profeții falși sunt la mare căutare, iar atmosfera de la Hollywood este tot mai prezentă în adunări. Adevărata închinare este înlocuită cu imitații false, iar  focul și esența slujirii sincere au degenerat în rutină. /RUTÍNĂ înseamnă ”deprindere de a lucra, de a gândi mecanic, mereu în același fel; respectare prea servilă a unor reguli și deprinderi învechite.”(DEX)/. Cum s-a ajuns aici? Care sunt pașii făcuți pe nesimțite de biserică și care au provocat în cursul anilor stările cu care ne confruntăm astăzi?  Read more…