Fericita noastră nădejde reprezintă speranța și credința că într-o zi vom fi în glorie cu Fiul lui Dumnezeu și cu sfinții Lui. Atunci ea va deveni certitudine deoarece ne vom bucura cu toții de: ”arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.” (Tit 2:13). Câtă pace și liniște la gândul că: ”Dincol’ de zare-i o dimineață / Mai glorioasă fără apus. / Sfârșită-i truda și-o altă viață / Am pe vecie cu-al meu Isus.” (Autor anonim). Copiii lui Dumnezeu tânjesc după acel moment și strigă ”Maranata!” ”Amin! Vino,  Domane Isuse!” Dar pentru că vremurile care le parcurgem sunt confuze, iar profeții falși sunt la mare căutare avem nevoie de busola Scripturii ca să nu rătăcim pe ultima sută de metri. Știind că: ”Ziua Domnului … va veni ca un hoţ” și că ”toate aceste lucruri au să se strice”  întrebarea care se impune de la sine este: ”ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi?” (2 Petru 3:10-11). În ce stare ar trebui să fim astfel ca nădejdea noastră să nu ne înșele? Cum ar trebui să-L așteptăm pe Domnul? Iată cum: Read more…

Cina Domnului sau împărtășania este evenimentul pe care îl practică toți creștinii. În creștinismul  tradițional i se mai spune: ”cuminecare, cuminecătură, euharistie, împărtășire, împărtășit, (la catolici) sacrament, grijanie, grijire, pricestanie.” (DEX).  El a fost instituit de însuși Domnul Isus în Joia mare în camera de sus iar Apostolul Pavel după ce a primit de la Domnul instrucțiuni cu privire la Masa Domnului avea să spună: ”să faceţi lucrul acesta”  în mod sistematic dar și permanent: ”până va veni El.” (1Cor.11:26,26). De mai bine de două mii de ani există această practică, însă ea ridică o serie de întrebari foarte serioase: ”Cum ne apropiem de trupul și sângele Domnului Isus?” Care ar trebui să fie atitudinea corectă cu care ne prezentăm la Cina Domnului? Facem lucrul acesta ca și un ritual sau obicei, ca o datină, ca și o obligație relgioasă? Sau ne prezentăm la sărbatoarea jertfei Mântuitorului într-o stare sufletească specială la gândul comemorării sacrificiului suprem în locul nostru. Întrucât chiar în vremea bisericii primare au fost denaturate înțelesul și semnificația Mesei Domnului, Apostolul Pavel avea să pună rânduială în celebrarea jertfei de la Golgota în adunare. El scrie că: ”am primit de la Domnul ce v-am învăţat” (1Cor.11:23), iar acest lucru ne obligă să luăm aminte și să respectăm ceea ce Scriptura pretinde să facem. Când vă adunați la Cină, nu uitați:

Read more…