“Nu vă temeţi; căci ştiu că voi căutaţi pe Isus, care a fost răstignit. Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul;” (Matei 28:5-6).

Săptămâna Mare reprezintă un moment unic în istorie în care Fiul lui Dumnezeu a străbătut traseul durerii. A fost durere în sufletul Lui și a plâns în dimineața Floriilor. Dar a fost suferință și în trupul Lui, ajungând să fie bătut în cuie și cu trupul zdrobit,  răstignit pe o cruce între doi tâlhari. Ce trist! A trăit fără păcat și făcut numai bine dar în final a plătit prețul pentru păcatele noastre. A fost pus într-un mormânt de împrumut cu piatra sigilată și cu o gardă imperială păzind mormântul. S-a întâmplat că în liniștea nopții s-a cutremurat pământul și piatra sigilată a fost răsturnată. Soldații au fost surprinși de evenimentul supranatural și s-au speriat deoarece mormântul era pustiu. Isus dispăruse, iar ei trebuiau să plătească pentru asta. Cei apropiați Mântuitorului au sosit la mormânt fricoși și speriați. Au fost șocați să vadă că piatra a fost răsturnată, sigiliul rupt și soldații prăbușiți la pământ. La nedumerirea lor ”purtătorul de cuvânt” al cerului explică ce s-a întâmplat printr-un scurt buletin de știri: “Nu vă temeţi; căci ştiu că voi căutaţi pe Isus, care a fost răstignit. Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul; (Matei 28:5-6). Iar Apostolul Pavel întărește acest adevăr cu detalii atunci când scrie că: ”a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi;” (1Cor.15:4). Întrebarea acestei meditații se impune de la sine: ”De ce a înviat Domnul?” Ca să înțelegem, haideți să urmărim câteva răspunsuri: Read more…

“Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l, şi aduceţi-Mi-l. Dacă vă va întreba cineva: “Pentru ce-l dezlegaţi?” să-i spuneţi aşa: “Pentru că Domnul are trebuinţă de el.” (Luca 19:30-31)

Suntem în prag de sărbătoare. Floriile anului 2015 bat la ușă. Amintirea intrării Domnului Isus în Ierusalim rămâne o lecție și o provocare pentru urmașii Mântuitorului. Ce sărbătoare! Câtă bucurie și cât entuziasm. Flori împreună cu ramuri din copaci și haine erau aruncate în calea măgărușului pe care călătorea Fiul lui Dumnezeu, iar uralele și osanalele răsunau până departe. Dar în timp ce mulțimea jubila și se bucura El, Regele avea lacrimi în ochi. Sărbătoarea lor nu era identică cu a Lui. Ei așteptau un împărat care avea să-I elibereze de sub jugul roman. El a venit însa, să-i elibereze de sub domnia lui Satan. De aici diferența. Cu toate acestea intrarea Mântuitorului în Ierusalim a rămas un eveniment memorabil înscris în paginile Scripturii mai mult decât o cronică demnă de luat în seamă. Iată de ce în această meditație ne gândim să privim la valorile pe care Domnul Isus le folosește pentru a declanșa sărbătoarea. Ca să existe sărbătoare adevărată Domnul are trebuință de: Read more…