Sami Crisan – Lectii de pe drumul Emausului


Download (right click and choose save as)

Video

Luca 24:13-35 NTR
13În aceeași zi, iată că doi dintre ei se duceau spre un sat numit Emmaus, care era la o distanță de șaizeci de stadii de Ierusalim. 14Aceștia discutau unul cu altul despre toate lucrurile care se întâmplaseră. 15În timp ce ei discutau și se întrebau, Isus Însuși S‑a apropiat și mergea alături de ei. 16Dar ochii lor erau împiedicați să‑L recunoască.
17El i‑a întrebat:
– Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi, mergând?
Ei s‑au oprit, mohorâți, 18iar unul dintre ei, pe nume Cleopa, răspunzând, I‑a zis:
– Tu ești singurul străin în Ierusalim, de nu știi ce s‑a întâmplat în el în zilele acestea?!
19El i‑a întrebat:
– Ce anume?
Ei I‑au răspuns:
– Cele privitoare la Isus din Nazaret, Care era un profet puternic în faptă și în cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor. 20Și cum conducătorii preoților și conducătorii noștri L‑au dat să fie condamnat la moarte și L‑au răstignit. 21Noi însă speram că El este Cel Ce urma să‑l răscumpere pe Israel. Da, și pe lângă toate acestea, iată că aceasta este a treia zi de când s‑au întâmplat aceste lucruri! 22Mai mult, niște femei de‑ale noastre ne‑au lăsat înmărmuriți. Ele au fost dis‑de‑dimineață la mormânt 23și nu I‑au mai găsit trupul. Când au venit, ne‑au spus că au avut o viziune cu îngeri care le‑au spus că El trăiește. 24Unii din cei ce erau cu noi s‑au dus la mormânt și au găsit exact așa cum au spus femeile, dar pe El nu L‑au văzut.
25El le‑a zis:
– O, nesăbuiți și înceți la inimă mai sunteți când este vorba să credeți tot ce au spus profeții! 26Nu trebuia oare să sufere Cristosul aceste lucruri și să intre în slava Lui?
27Și, începând de la Moise și de la toți profeții, le‑a interpretat ce era scris cu privire la El în toate Scripturile.
28Când s‑au apropiat de satul în care mergeau, El S‑a făcut că vrea să meargă mai departe.
29Dar ei au stăruit de El, zicând:
– Rămâi cu noi, pentru că este spre seară și ziua este deja pe sfârșite!
Astfel, El a intrat să rămână cu ei. 30În timp ce ședea la masă cu ei, a luat pâinea și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt‑o și le‑a dat‑o. 31Atunci li s‑au deschis ochii și L‑au recunoscut, dar El S‑a făcut nevăzut dinaintea lor. 32Ei și‑au zis unul altuia: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum, când ne deschidea Scripturile?“ 33Și s‑au ridicat chiar în ceasul acela și s‑au întors la Ierusalim. Ei i‑au găsit pe cei unsprezece și pe cei care erau împreună cu ei, adunați laolaltă 34și zicând că într-adevăr Domnul a înviat și i S‑a arătat lui Simon. 35Și le‑au istorisit ce s‑a întâmplat pe drum și cum li S‑a făcut cunoscut la frângerea pâinii.


^