”Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea,  şi a zis: “Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.  Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura, şi te vor strânge din toate părţile:  te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.” (Luca 19:41-44)

Este sărbătoare. Rabinul din Nazaret tocmai a plecat din Ierihon și vine spre Ierusalim. Călătorește într-un mod straniu, călare pe mânzul unei măgărițe. Ucenicii sunt împreună cu El, iar mulțimea se adună din toate părțile. Oamenii rup ramuri din copaci și îşi aruncă hainele înaintea lui. Apoi încep să laude pe Dumnezeu și să strige: “Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer, şi slavă în locurile prea înalte!” (Luca 19:38). Dar tocmai în punctul culminant al marșului spre Cetatea Păcii, Mântuitorul plânge. Ceva nu e în regulă: în timp ce ucenicii și mulțimea strigă ”Osana” El are lacrimi în ochi. Apoi se oprește și – privind spre cetate – vorbește: “Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi…” (Luca 19:41). ”Regele” intră în cetate dar nu merge la Palatul Antoniei, ci la Templu. Locația aceasta Îl reprezintă cel mai bine. Este ”Casa Tatălui” și folosind autoritatea de Rege face ordine și curăță locul. Toate aceste secvențe puse la un loc formează un ”puzzle” ce reprezintă o mare provocare. Provocare la ce? Read more…